Incredibilul drum al inimii Reginei Maria a început în iulie 1938, când cea mai iubită dintre monarhele României moare. De la Sinaia, ajunge la capela construită în curtea castelului din Balcic, una dintre „casele de vis” ale reginei. După pierderea Cadrilaterului, este dusă la Bran. Autoritățile comuniste o scot din mormântul amenajat și o mută la un muzeu, în București, unde rămâne până în 2015, când a fost mutată la Pelișor, unde se află în prezent.
Dar unde și-ar fi dorit, de fapt, Regina Maria să se afle inima sa?
În nici un caz expusă într-o cutie, pe un stand, la Sinaia. La această întrebare răspund academiciana Georgeta Filitti, care a studiat în detaliu viața Reginei Mamă și care a asistat la episodul mutării inimii de la Bran la București, și istoricul Tudor Vișan-Miu.
Simona Preda: Știm că pe 18 iulie 1938 este declarat decesul Reginei Maria. Când s-a întâmplat de fapt? Există speculații că ar fi murit în trenul care o transporta către Sinaia. Unii spun că ar fi murit la Pelișor. Haideți să elucidăm această problemă.
Tudor Vişan-Miu: Miza, în astfel de cazuri, există: cum se anunță trecerea la cele veșnice a unui monarh. Avem un caz în istorie, al regelui George al 6-lea, care a fost otrăvit de medicul său ca să apară știrea în gazetele de dimineață, nu în cele de seară. Regina Maria se afla la tratament în Germania. Nu prea mergeau lucrurile, așa încât ia decizia: „Trebuie să mă întorc în țară. Nu am cum să mor pe pământ străin.”
Se pare că Hitler îi face o invitație să îi ofere un avion, dar refuză și se recurge la tren.
Refuză ea sau refuză Carol al II-lea?
Era oricum o chestiune delicată, pentru că în 1938 nimeni nu mai avea dubii despre Hitler, ce poate și ce o să facă.
Trenul trece sigur și pe la Cernăuți, apoi ajunge pe teritoriul României. În Sinaia, Carol al II-lea are niște însemnări despre cum a avut loc întâmpinarea, este dusă la Pelișor, care era reședința ei de când era principesă, și oficial acolo are loc decesul, constatat de medicul care o trata.
Se semnează actul de deces și atunci se încheie viața Reginei Maria.
Inima este scoasă din piept. Din ce știm, doamna academician, dorința Reginei este să fie dusă la Balcic.
Georgeta Filitti: Exista un obicei, urmat în Evul Mediu cu strictețe, ce venea de la cavalerii care plecau în cruciadă să elibereze Sfântul Mormânt. Lăsau prin testament ca părți din trupul lor să fie duse în diverse locuri, predilect în biserici. Și atuncea în altarul bisericilor, găsești inima prințului cutare, ficatul prințului cutare.
Cel care urmărește viața reginei Maria în amănunt știe despre casele ei de vis. Printre casele astea de vis, Balcicul ocupă un loc foarte, foarte important. Și atunci s-a spus că ea și-a exprimat dorința ca inima să-i fie dusă la Stella Maris (capela construită la Balcic în 1929, la cererea reginei n.r.)
Dar când s-a gândit pentru prima oară la acest lucru?
Un martor ocular mi-a istorisit povestea. Dacă a mințit, nu știu. Este vorba despre momentul scoaterii inimii reginei, pentru că s-a făcut o autopsie. I-a fost deschis trupul și această inimă a fost scoasă. Dacă ea a murit, în camera aurită de la Pelișor, cel care mi-a povestit mie toată istoria pretinde că autopsia s-a făcut la Bran.
Ar fi oprit trenul la Bran.
N-avea ce tren să oprească la Bran. De la Sinaia la Bran, Regina s-a văitat toată viața că sunt drumuri îngrozitoare, drumuri cumplite, drumuri….
Ori acest domn Soare, care fusese lacheu la Curtea Regală, personal mi-a spus în 1967, pentru că încă trăia, era brănean, despre acest episod. Adică au fost niște lucruri care poate că erau puțin ajustate.
Dincolo de faptul acesta, rămâne un lucru cert: inima Reginei Maria a fost dusă la Stella Maris.
Dar anul tragic 1940 a însemnat ciuntirea teritoriului românesc într-o formă absolut dramatică. Este socotit anul negru, anul tragic al țării noastre. Cu alte cuvinte, parte din Transilvania ne-au smuls-o ungurii, Cadrilaterul l-au luat bulgarii, parte din Banat au luat sârbii și halca zdravănă, Basarabia și parte de Bucovina, rușii.
Citește și: Scrisoare către Constantin Brâncuși
În condițiile acestea în care Balcicul era pierdut, Principesa Ileana a decis ca inima să fie adusă pe teritoriul românesc.
Și fiind vorba de o inimă regală, nu s-a făcut cu economie de mijloace, în sensul că a fost trimis un vas militar. Și pe vasul acesta se afla principesa Ileana și George Fotino.
George Fotino a fost la un moment dat președintele Senatului, era profesor de drept și fusese o vreme primar al Balcicului. Și foarte apropiat al reginei Maria, un om cu totul excepțional.
Transportul acesta nu putea să meargă decât tot către o locuință specială, o casă de vis a reginei Maria. Și cealaltă casă de vis a fost Bran.
Tudor Vişan-Miu: De altfel, mai este o persoană implicată în sfârșitul vieții reginei Maria și în traseul pe care l-a avut inima ei, respectiv aghiotantul ei, ultimul ei aghiotant, care era un ofițer din fosta armată austro-ungară, cu titlul nobiliar, Eugen Zwiedineck.
Când regina era bolnavă și urma tratament în Germania, se oferă să facă transfuzie. Deci inima reginei a pompat și sânge de la acest aghiotant, care a participat și la înmormântare, apoi la momentele acelea când inima a fost scoasă din sicriu și pusă într-o cutie. La funeralii, trupul a fost depus la Curtea de Argeș. Apoi inima, în ziua nașterii Reginei Maria, în acel an, pe 29 octombrie, a fost dusă la Balcic și depusă în condițiile amintite.
Există o însemnare, doamna Georgeta Filiti, cândva în 1926, conform căreia Regina Maria și-ar fi dorit să fie îngropată undeva în Vâlcea.
Georgeta Filitti: Da, la Horezu. Ea și-a dorit foarte mult, de fapt, la Horezu să fie îngropată.
E un loc acolo pe care cu destulă fereală măicuțele ți-l arată, regina a cerut să fie însemnat cu o cruce de piatră, pentru ca atunci când va veni momentul trecerii ei în neființă să se știe unde vrea să fie îngropată.
Deși știa totuși că trebuie să fie la Curtea de Argeș, alături de Ferdinand.
Da, dar ea și-a exprimat această dorință. Viața nu e liniară. La mine s-a întâmplat ceva mai puțin obișnuit.
Familia Filitti a fost în slujba Hohenzollernilor de când au venit în țară. Străbunicul bărbatului meu le-a fost aghiotant și asta m-a făcut să fiu poftită foarte des la Curtea Regală.
Și atunci mi-am permis o întrebare către regele Mihai: De ce nu este îngropată această inimă?
Regimul comunist avea tot interesul să denigreze monarhia în toate formele, să minimalizeze toate elementele legate de viața regalității, să o pună într-o lumină defavorabilă.
Ori după 1989, eram o țară liberă și puteam să facem un gest de cuviință. Adică inima Reginei Maria, care călătorise de la Balcic la Bran, de la Bran la București, să-și găsească locul cuvincios.
M-am gândit la Curtea de Argeș. Dar majestatea sa Regele Mihai mi-a răspuns că este foarte greu de urnit placa de marmură care este peste mormântul în care se află trupul Reginei Maria.
Și cred că am fost necuvincioasă, căci am spus: „Eu sunt într-o situație asemănătoare, în sensul că am primit cenușa unui prieten din Franța care dorește să îi fie pusă într-un mormânt cu o piatră asemănătoare, la Belu. Era un mormânt legat de familia lui. Și atunci am luat trei oameni zdraveni, care au mișcat această piatră splendidă de marmură și s-a făcut o fantă așa de 10 cm, și cutia aceea de cenușă am aruncat-o jos.”
Au mai trecut vreo 2 ani, sunt din nou poftită la Palatul Elisabeta și iar îmi permit, nu știu de ce, aveam eu o neliniște cu Regina Maria.
Mi se părea de neimaginat ca inima acestei femei, dincolo de faptul că a fost regină, dincolo de faptul că rămâne unică în istoria Europei, era o inimă de creștin,stătea într-o cutie de plexiglas, pe un raft, la o fereastră, pe un pervaz.
Nu se poate, nu se poate așa ceva. Și atunci am spus: „Majestate, eu am un mormânt la Belu, pe aleea principală, și dacă îmi dați voie, eu pun inima majestății sale la mine în mormânt.”
Nu știu la ce se va fi gândit regele. Doar a zâmbit puțin așa și a spus: „Nu se poate, nu se poate.”
Eu nu mă așteptam la autoritățile comuniste să arate respect pentru Regina Maria. Dar măcar după Revoluție să fie un un gest de bun creștin.
Eu nu știu un popor creștin în Europa care să facă mai mult caz de manifestările exterioare, adică de cruci nesfârșite pe care ni le facem toți în timpul slujbelor, când intrăm în biserică, să cumpărăm lumânări, să declarăm că la Sfânta Parascheva, la Sfântul Dumitru, am stat și am așteptat 5 ore, 6 ore, am înghețat, ne-a plouat, nu știu ce mi s-a întâmplat, m-a durut piciorul, capul, urechea, toate s-au întâmplat, am stat acolo. Ne arătăm foarte credincioși.
Dar un gest elementar am întârziat atât de mult să îl facem.
De la Balcic, inima ajunge la Bran, o duce principesa Ileana. Care este destinația mai departe, pentru că nu rămâne foarte mult timp nici la Bran.
Tudor Vişan-Miu: Da, cred că și-au dat seama mai târziu de chestiunea aceasta. Branul devine muzeu și cuiva îi vine la un moment dat ideea că inima este într-o cutie foarte valoroasă, de să stea în județul Brașov, când ar sta mai bine la București, la Muzeul Național de Istorie.
A fost mutată la București, unde a stat până în 2015, când, după multe discuții, s-au hotărât în sfârșit să o mute din nou, dar cu o condiție. „Luați inima, dar lăsați cutia. Faceți o altă cutie.“
Și în această altă cutie stă acum inima la Pelișor.
Georgeta Filitti: Întâmplarea a făcut ca mama mea să deschidă Muzeul Bran în 1957, cu profesorul Emil Micu. Ea a lucrat acolo ca muzeograf. Dumneavoastră ați întrebat cât timp a stat inima la Bran?
Mai puțin ca la Muzeul de Istorie, unde traversat multă vreme comunismul.
Inima a fost adusă la Bran în 1941 și a stat până în 1967. Și în 1967, director al muzeului era un nepot îndepărtat a lui Bogdan Petriceicu-Hașdeu. Probabil că a fost un exces de fidelitate față de autoritățile comuniste. S-a vorbit foarte mult că aceste cutii aparțin poporului.
Știți, era verbiajul ăsta nepotrivit, absolut nepotrivit, al vremurilor.
Relația între Regina Maria și Principesa Ileană a fost cu totul excepțională. Când se căsătorește Ileana în 1931, care era, în fond, un moment de fericire pentru fata asta, maică-sa scrie: Pentru mine înseamnă moartea, moartea, copilul meu iubit, pleacă. Ce mă fac? Sunt disperată.
Era o legătură foarte strânsă între ele și Ileana a înțeles să îi aducă un omagiu complet maică-sii.
Cine cunoaște Branul știe că atunci când urci la etajul întâi, unde e o terasă, vezi o apă care se cheamă Turcu. Și peste apa asta, este o stâncă. Și în stânca asta s-a săpat puțin și acolo a fost pusă inima.
Inima era într-un sicriu de marmură albă, pe care ăștia l-au spart, n-au avut altfel cum să facă. Înăuntru era o cutie de email, care fusese oferită reginei în 1919, după Marea Unire, de Asociația Națională a Femeilor Ortodoxe.
Și în această cutie, care avea deasupra semnele județelor României Mari, se afla o altă cutie de argint, cu un șomoioc mare de vată, îmbibată în spirt medicinal albastru. În acea vată era inima.
Eu am văzut lucrurile astea, nu le știu din auzite.
În 1967, inima a fost scoasă și dusă și depozitată unde? Într-o cutie de plexiglas?
Într-o cutie de plexiglas, la Muzeul Național de Istorie, în 1967. Inițiativa spargerii acelui monument, care era, să știți, foarte frumos…. dar într-adevăr începuse să se facă pelerinaje acolo.
Și unui om atât de iubit, dincolo de faptul că era regină, să-i pui inima într-o cutie?
Dincolo de faptul că era regină, era o creștină și noi ne socotim popor creștin. Cum e cu putință. Când directorul muzeului mi-a spus: „Trebuie să o restaurăm”, vă spun sincer…
Dar ce presupunea această restaura?
Nu știu, nu știu. Stând atâta vreme expusă… Cât a stat în cutia aia închisă cu spirt, n-am pus mâna, aș minți să spun, dar în orice caz, în acel șomoiog de vată muiată în spirt, spiritul părea încă lichid, nu era uscat. Asta se întâmpla în ’67.
Atunci ați văzut prima oară inima?
Prima și singura dată, că pe urmă n-am mai avut ocazia, am văzut-o numai de la distanță.
Dar acum era un zgârci uscat, foarte micșorat față de dimensiunea firească a unei inimi. Și voiau să o restaureze.
Pentru ce? Că bănuiesc că n-ar fi expus-o.
Păi, nici nu puteai, dumnezeule, e sinistru să expui o parte de trup omenesc. Nici măcar la morgă nu s-a făcut lucrul acesta. Poate că mi-a dat așa un răspuns în batjocură, nu știu să vă spun de ce. Eu n-am avut replică.
Anii au trecut și tot pisând familia regală, în sfârșit, Principele Radu, la un moment, dar îmi spune: „Gata, s-a hotărât. Vom duce inima la Pelișor? Dar provizoriu.”
Păi cum provizoriu? De ce provizoriu? Ce mai așteptăm? Unde o ducem sefinitiv? „Nu știu. Așa s-a hotărât”.
De câte ori mă duc la Pelișor, simt nevoia să trec prin dreptul acestei inimi. Dar vă mărturisesc că nu prea știu care ar fi gestica convenabilă, pentru că este expusă pe un suport din ăsta, ca de tribună. E o mică tribună transparentă.
Acolo este așezată această cutie și dacă vrei să aprinzi o lumânare nu poți. Vrei să te închini? Nu te oprește nimeni. Acolo ar trebui să fie un spațiu de reculegere, zic eu. Trebuie să treci repede și nu prea știi ce să faci.
Ați fost la Pelișor, ați văzut de departe inima reginei?
Tudor Vişan-Miu: O să tot vedem, cred, situații provizorii, pentru că e greu de decis. Poate ar fi putut să o ducă la Bran, dar ce s-or fi gândit, proprietarii sunt urmașii principesei Ileana, nu știm.
Deci locul inimii nu este totuși la Pelișor, asta încercați să spuneți?
Georgeta Filitti: Pelișorul totuși este locul unde ea a murit, este locul unde a stat foarte mult. La Bran s-a făcut o mică bisericuță, în care se țineau tomberoane, și mături, și târnuri. Sigur s-ar fi curățat acolo și s-ar fi putut aduce inima.
Probabil că autoritățile iliescene n-au dorit, mă refer la perioada imediat post-revoluționară. Vă dați seama că imediat s-ar fi creat pelerinaje, pelerinaje pentru un reprezentant al monarhiei române, și asta nu era de dorit sau nu dorea conducerea politică a României din acea vreme.
Dar s-a schimbat conducerea de atunci.
Pe urmă nu s-au mai interesat. Faptele, cum să vă spun, sunt încă în desfășurare, pentru că acest provizorat tinde să să permanentizeze.
Pe mine, dacă m-ați întreba, eu aș fi pus inima până la urmă la Curtea de Argeș.
Unde și-a fi dorit Regina Maria să îi fie inima?
Ea a spus ritos că dorește la Horezu, era absolut încântată de tot ancadramentul ăla, de tot ce să întâmplă acolo. Pe ea totul a încântat-o.
Cred că ultima dorință și cea mai clar exprimată s-a referit totuși la Balcic. Dar, vedeți, e o situație fără posibilitate de rezolvare, pentru că e foarte greu să pui inima reginei țării tale pe un teritoriu care nu-ți mai aparține.
Sigur că la Bran, poate că dacă citim cuvintele scrise de ea despre Bran, ce reprezintă pentru ea acest castelaș.
Domnule Tudor Vișan, dvs. vi se pare potrivit ca inima să fie la Balcic, Bran și nu la Pelișor?
Tudor Vişan-Miu: Sigur că s-a dezbătut și atunci cu patos, mai tot dezbatem. Și în 1940 a fost o decizie dificilă, pentru că lumea și-ar fi dorit să avem România Mare și să rămână așa.
Dacă ar mai fi trăit și apuca să vadă pierderile acestea teritoriale, cred că inima ei ar fi încetat să bată oricum.
Deci, într-un fel metaforic aș spune, mutarea inimii e o tragedie, nu doar pentru că se schimbă locul, dar pentru că țara pentru care ea luptat atunci s-a micșorat, s-au pierdut locuri și români.
Așadar, inima se află acum într-un loc, după o tragedie, dintr-un compromis, într-un provizorat.
Georgeta Filitti: Nu știm cât va dura. Mingea cred că e în terenul monarhiei noastre, nu? Ei trebuie să decidă.
Familia regală trebuie să decidă și nu văd de ce autoritățile laice n-ar agrea lucrul acesta. Dar sigur că la Bran trebuie îmbunătățite condițiile care există deja.
Era vorba de un intrând într-o stâncă, pe un suport de beton, era acest sicriaș de marmură și totul era închis cu un gard făcut din metal, din cruci de Malta. Era ceva foarte elegant și foarte frumos.
Și de acolo, pornind până către piață, e un spațiu uriaș. La mijloc este această bisericuță, absolut degradată, dar care poate fi restaurată perfect, exact cum a fost atunci făcută.
Poate fi făcută o bisericuță mai mare, dar cu această premoniție care e la îndemâna tuturor, alminteri, că o să devină foarte curând un loc de pelerinaj.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
melodrame ieftine, dar -macar- conforme cu gradul de dezvoltare generala al timpului, ce trebuie sa accentuam(si nu se face deloc aici), este ca Monarhia este singurul sistem de conducere care a evoluat pozitiv, permanent, in schimb republica, in marea majoritate a tarilor, este parcul de distractii al diavolului, iar Romania este cel mai „ilustru” exemplu… Monarhia reprezinta stabilitate pe sute (sau mii de ani), reprezinta predictibilitate si asigura continuitatea proiectelor nationale, care deobicei- se deruleaza pe zeci de ani, si nu pe unul sau doua cincinale…Pentru Romania, cea mai buna solutie si OPORTUNITATE la zi, este o alianta cu Casa Regala Spaniola( dintotdeauna o mare putere economica, militara si culturala, in lume), trebuie doar gasit acel tanar(aprox 30 ani) chipes, educat si de succes in breasla sa, care sa acceada la mana Infantei Sophia, a Spaniei , si astfel, Romania va face un salt urias pe scena mondiala…Din pacate bandele de neocomunisti si neonomeclaturisti care au pus stapanire pe Romania , nici nu vor sa auda de asa ceva, desi stiu-cred ca asta vor- ca astfel, in alctuala forma de conducere , Romania va fi distrusa, precedente recente exista, amintiti chiar in articol…
Care infante de 30 de ani? Singurul a gasit o domnita pe care o imita in fel si chip pe regina Maria, o fantosa care nu are nicio legătură cu regina Maria. Sora acestui infante, o batoza cu kilograme fara calitati regale. Nu ai cu cine.
O groaza de argumente pro si contra. Toti va invartiti in jurul propriilor voastre argumente FARA A FI RESPECTATA DORINTA MARIEI. Daca principesa Ileana A MUTAT-O LA BRAN, pentru ca Balcic nu mai era pamant romanesc, stia ea ce stia. Era fiica cea mai apropiata a reginei, care o stia ca in palma la suflet. I-a facut sicriu mic in stanca, i-a facut bisericuță identica cu cea de la Balcic, sfintita de Arsenie Boca. Pentru cine nu e clar?! Locul ei e la BRAN. ACOLO TREBUIA SA RAMANA. Dar orgoliul Familiei Regale care nu se înțelege cu urmasii Ilenii… Ce ii interesează pe ei inima Reginei?
Da, si ce daca se face pelerinaj? Se face PELERINAJ IN BALCIC. Duceti-va sa vedeti cati romani merg sa ii vada gradinile. Si acolo ii punem si lumanari, la capela de la Balcic, unde a fost inima.
Impremuita zona de la Bran si pazita. Primaria de la Bran a dorit si a avut disponibilitate. Dar actorasul de la SRI nu a fost de acord.
Asta e marea lor grija? Ca se vor crea pelerinaje? Si Pelisorul va pierde din clienti? LOCUL UNEI INIMI NU E PE UN PIEDESTAL. ESTE IN PAMANT.
RUSINE ASA ZISA CASA REGALA. Numai prin acest provizorat de ani de zile imi dovediti LIPSA DE RESPECT FATA DE DORINTA UNUI STRĂMOȘ.
Iar doamna Fillitti, academician, ar trebui sa insiste mai mult. Ca doar are intrare la regalitate. Dar ce imi place ca teoretizeaza peste tot de dragul formei. Sa ai posibilitatea sa misti lucrurile si sa n-o faci… Foarte evaziva doamna, stie ea ce stie, dar nu spune adevărul decat pe jumătate.
Doamna „istoric” oare orasul Cernăuți unde se afla in 1938 daca in Romania spuneti ca nu era?
cu toate scuzele de rigoare*,vreau sa precizez ca Infanta Sofia este o tanara absolut fermecatoare si -avand 26 ani- cred ca un sot chiar de 32-33 ani( sau,la fel de bine si de 24-25 ani), ar conduce la un mariaj f. bun, insa -cum am explicat deja- cred ca pentru Romania ar fi un avantaj enorm-si pe termen lung, indefinit- ca aceasta incantatoare Infanta, sa se casatoreasca cu un roman, care – in primul rand- sa o merite prin el insusi , adica sa fie chipes, inteligent, manierat si cu un istoric excelent, inclusiv prin filiatie, nu trebuie sa ne mai lasam dusi de nas ca „omul in sine conteaza”, istoria noastra doar ce a dovedit ca fiii/ficele, nepotii si -oricum-afiliatii securistilor si fostilor nomenclaturisti, indiferent de cum pozeaza, pana la urma vor face totul ca sa exonereze de vina parintii si bunicii lor criminali, asa ca acest tanar chiar trebuie sa aiba „origini sanatoase”, recent m-am intrebat ce este cu acest Claudiu Nasui, pare a fi singurul care intelege mascarada romaneasca si vrea sa o termine, as vrea sa stiu daca este casatorit, etc., poate -altfel- fi un candidat bun la Regalitatea Romaniei… Pe de alta parte, as dori sa stiu ca o persoana care lucreaza la Ambasada Spaniei, citeste aceste randuri( sau cineva sa le colporteze), si acolo, sa deschida o asemenea discutie, despre o eventuala alianta la asa nivel, intre Spania si Romania, desigur ca discutia s-ar muta in cercuri mai inalte, iar daca „da”, atunci cu propaganda TOTAL REALISTICA, putem sa schimbam inima romanilor, in privinta alternativei republica/Monarhie…(* scuze pentru ca indraznes sa o aduc prea des in discutii publice, scuze adresate ei personal cat si Casei Regale Spaniole dar si poporului Spaniol, greu incercat, dar care a stiut sa-si recapete locul in randul tarilor civilizate si respectate si una dintre cele mai prospere si sigure tari- pentru toata populatia- din lume)…
referitor la sumbra predictie de mai sus( expusa si la alte aricole), iata ca un personaj cu acces la analize si statistici de valoare, spune ce eu spun de ani de zile, numai in ultimele luni, am repetat acest lucru de cateva ori, si-in cel mai bun caz- am fost catalogat doar ca anti-romanesc…: Mircea Geoană, previziune sumbră la Gaudeamus, unde și-a lansat un volum: „Văd un risc pe termen mediu ca România SA SE STINGA CA NATIUNE.”Datele demografice „catastofale”, conjugate cu exodul tinerilor români spre Occident,…”___–___Iar cu toate declaratiile periodice, partenerii Romaniei, in ultima instanta NU pot face nimic si -pe drept- nu dau nici doi bani pe faptul ca romanii sunt un popor sinucigas si vor iesirea din istorie, pe usa din dos…Salvarea se stie, insa dorinta morbida a „intelectualitatii” romanesti, s-a transmis la firul ierbii, numai o minune mai salveaza aceasta natie… Intoarcerea la Monarhie -numai cu Print/Printesa strain, si o reforma uriasa, poate intoarce milioanele de romani acasa, cu toate consecintele pozitive, atat demografice dar si un boom economic fara precedent, ceace va propulsa Romania in tarile de top…Iar „reforma uriasa”, in primul rand trebuie sa insemne reducerea masiva a parazitismului institutionalizat, care -practic- este si baza si sustinatorul pe parcurs, al marii si ubiquitarei coruptii, care macina tara…
au trecut aproape 2 luni de la ultimele postari, nimeni de la Ambasada Spaniei(din bucuresti) sau de la ambasada Romaniei (in Spania), nu indrazneste sa actioneze ca intermediar in chestiunea ridicata, s-ar putea – ca in caz de succes- sa primeasca un post si mai bun, pentru ca l-ar merita, alianta intima la varf, dintre Romania si o Casa Regala de exceptie, este biletul de salvare si de propasire al Romaniei… Si-la fel- nimeni nu-l cunoaste personal pe C. Nasui, si – in caz ca este eligibil- sa-i ” fluture ” pe sub ochi aceasta propunere?
Mai jos, ceva la zi, care este o reala speranta pentru Romania, chiar daca doar UNU la mie, din acesti romani se potrivesc profilului de mai sus, putem spune ca sansele cresc, este nevoie doar de indrazneala pozitiva si cooperare intre aceste asociatii, pentru a gasi „omul potrivit”
” Românii au cucerit Italia și Spania. Reprezintă cea mai mare comunitate de cetățeni străini în majoritatea provinciilor din cele două țări ( Marti, 16 Ianuarie 2024, ora 20:40).”… În prezent sunt active aproape 100 de asociaţii de români în Spania, care un rol important în coagularea comunităților…”
România a înregistrat cea mai mare creștere a speranței de viață din UE. Unde se află însă țara noastră în topul european SPANIA este ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mare speranţă de viaţă, de 84 de ANI, şi se află peste media comunitară de 81,5 ani, în timp ce România are a treia cea mai mică speranta…” (Ziare.com )___–___iar asta nu cred ca le spune romanilor mare lucru, desi este dovedit ca cine traieste mult, a trait si bine, in sensul de sanatos si fara prea mult stres…Si -in general- toate Monarhiile au o speranta de viata peste medie, chiar spre varf, tocmai pentru ca in acest sistem* se traieste bine…( * cel mai vechi sistem, „demodat si anacronic” ,(nu ?!), care insa este singurul care a evolut conform cu cerintele si aspiratiile cu adevarat umane, umanitare, omenesti…)