miercuri, 20 octombrie 2021
spot_img
AcasăSubiectivOpiniiIndolența președintelui Iohannis, neșansa unor afgani cu moartea la ușă

Indolența președintelui Iohannis, neșansa unor afgani cu moartea la ușă

România nu se poate lăuda până la această oră, cel puțin oficial, cu nici un colaborator afgan extras, în timp ce Polonia a anunțat că a încheiat operațiunile de salvare (peste 1300 de persoane). Alte țări, ca Ungaria, Spania, Germania sau Marea Britanie au scos din Afganistan de ordinul sutelor sau miilor.

Președintele Klaus Iohannis a convocat în ritmul său domol Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Ședința pe tema crizei din Afganistan s-a ținut abia ieri, la aproape două săptămâni de la declașarea iadului pe aeroportul din Kabul. Din comunicatul CSAT aflăm că România se zbate totuși să extragă colaboratori, dar că aceștia, ghinion, nu reușesc să ajungă la aeroport.

”În cadrul ședinței CSAT, s-a stabilit să fie întreprinse, în continuare, demersuri în vederea aducerii în siguranță în România a cetățenilor afgani din categoriile menționate mai sus, dificultăți obiective legate de rațiuni de securitate împiedicând până acum accesul lor în aeroport”, se arată în comunicatul CSAT.

Neclar cum reușesc toți colaboratorii afgani ai altor țări ca Polonia, care a anunțat azi că a încheiat operațiunile extrăgând 1300 de persoane, să ajungă cumva la avioane, numai colaboratorii românilor se pierd pe drum. Spania și Franța au anunțat și ele că finalizează mâine operațiunile de extragere, cu sute de colaboratori salvați de la o moarte aproape sigură.

Și Ungaria raportează sute de colaboratori afgani recuperați. Guvernul de la Budapesta s-a îngrijit de soarta lor. Colaboratorii acestor țări au reușit să-și croiască drum spre aeroport.

Or, operațiunea e extragere se desfășoară contra-timp. Teoretic, pe data de 31 august se încheie oficial retragerea completă a militarilor americani din Afganistan, altfel spus țara va fi cu totul la cheremul talibanilor.

Dacă în câteva zile nu vor fi extrași toți colaboratorii țărilor NATO care au avut trupe în Afganistan, viața lor va fi în grav pericol. Este vorba de interpreți, jurnaliști, reprezentanți de ong-uri, magistrați sau oficiali ai fostului guvern.  Cu toții riscă să fie aspru pedepsiți sau omorâți de talibani. Pentru mulți dintre ei, rămânerea în Afganistan echivalează cu o condamnare la moarte sigură.

Colegi jurnaliști specializați în probleme militare relatează că unii colaboratori afgani au trimis mesaje disperate zile în șir la București fără a fi luați în seamă. Militarii, la rândul lor, ridică din umeri. Lipsește aprobarea de sus și implicarea politică totală. Din totalul de aproape 50 de cetățeni români repatriați, doar 16 au fost aduși de ministerul apărării naționale, restul de armatele altor țări.

Indolența președintelui Iohannis nu este vreo noutate, lipsa de implicare în mari probleme de stat a devenit deja proverbială la nivelul statului român. Manifestă intres scăzut când apar pe agendă chestiuni arzătoare, are oroare de marile dosare, de crize majore și de rezolvarea lor. În schimb, adoră pozele și în general orice acțiune de reprezentare în care implicarea se reduce la simpla sa prezență fotogenică.

Nu moare nimeni dacă șeful statului reacționează cu întârziere sau deloc la unele evenimente importante din viața de zi cu zi a României. Publicul s-a obișnuit cu ritmul său lent, deja proverbial, pas cu pas, cum singur l-a definit din capul locului.

Numai că, aplicată în situații de criză majoră, reacția sa leneșă, tărăgănată, poate costa vieți. Greu de spus cu exactitate câți colaboratori afgani a avut România în cei 20 de ani de când militarii români s-au tot rotit în Afganistan: câteva zeci, câteva sute? Indiferent câți ar fi, România are obligația să salveze sau să încerce făcând toate eforturile posibile să scoată de acolo ultimul om care i-a fost alături în lupta cu talibanii.

Pentru a înțelege mai bine cât de importantă este pentru militari salvarea oamenilor alături de care au luptat într-un război lung, reiau aici declarațiile unor veterani din armata americană care s-au mobilizat după retragerea haotică a trupelor din Afganistan.

  • Locotenent-colonelul în retragere Russell Worth Parker, purtător de cuvânt al grupului: „Nu am putut sta deoparte doar să ne uităm la oamenii pe care îi cunoaștem abandonați în fața unei morți certe. (…) Nu știu dacă aș putea trăi cu mine dacă nu fac ceva (…) I-am spus fiicei mele zilele trecute: ‘Într-o zi, oamenii vor vorbi despre aceasta. Și când vor face asta, vreau să vă amintiți că tatăl vostru și o grămadă de mame și tați au făcut tot ce au putut.’”
  • „(Afganii) nu au șovăit niciodată. Eu și mulți dintre prietenii mei suntem astăzi aici datorită vitejiei lor în luptă. Le datorăm toate eforturile pentru a-i scoate (din Afganistan) și a ne onora promisiunea,” a spus și Mike Mulroy, fost adjunct al secretarului apărării, care a activat ca pușcaș marin și ofițer CIA în Afganistan. (Detalii aici)

Fiecare zi de indolență din partea României poate costa viețile unor oameni. Nu pune nimeni la îndoiala profesionalismul Armatei Române. Am văzut implicare totală la Ministerul de Externe, unde s-a constituit celula de criză, dar din păcate cu rezultate cam puține.

Poate că ele nu vor întârzia să apară în zilele următoare. Poate sunt și informații sensibile, care nu pot fi comunicate  public, dar ce se vede din public se rezumă la o realitate frustă: zero colaboratori afgani ai României salvați și aduși în țara noastră pentru a li se oferi adăpost.

În ce situație cumplită trebuie să fi fost profesioniștii din externe și armată care s-au zbătut, au făcut tot ce este omenește posibil, dar n-au primit la timp mandatul politic pentru a acționa. Unii poate că au plâns în pumni de frustrare și neputință.

În timp ce majoritatea țărilor UE cu o prezență militară consistentă în Afganistan raportează sute sau mii de colaboratori afgani scoși din țara cucerită de talibani, România  se scuză că ar fi o mică  problemă cu accesul la aeroportul din Kabul.

Pe lângă indolența și concediul prelungit în care se află unii decidenți de la vârful satului român, mai avem și legi proaste care ne împiedică să ne mișcăm mai vioi, după cum rezultă din același comunicat menit să explice lipsa de rezultate în dureroasa operațiune de salvare a colaboratorilor afgani, pe care România i-a lăsat în spate:

”Membrii CSAT au concluzionat că se impun modificări de urgență ale cadrului normativ al Ministerului Afacerilor Interne și al Ministerului Afacerilor Externe pentru completarea capacităților de răspuns la situațiile din teren, astfel încât statul român să poată oferi în mod eficient asistență pe palierul preluării și relocării de cetățeni afgani.”

Acum, România mai are la dispoziție doar patru zile pentru a face ceva pentru cei abandonați în Afganistan.

Articolul a fost publicat mai întâi în G4Media

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE