Liberalii au demonstrat deja în scurta lor participare la guvernare că sunt incapabili să genereze conținut politicilor promise, că statul de drept e un moft și că dependența de cumetrii e o tradiție.
În toate aceste puncte de inflexiune se întâlnesc cu social-democrații. PNL și PSD, cele două mari partide care au rezistat tranziției autohtone au în comun secrete scandaloase, afaceri transpartinice și omerta, regula tăcerii, a protejării afacerilor făcute din bani publici, a participării comune la împărțirea prăzii.
Împreună ar putea merge mai departe pe acest drum comun, fără să aibă obiective mai înalte. Miza lor va fi capitalismul de cumetrie, cum a definit Ion Iliescu în anii 2000, beneficiile personale obținute de colegii săi de partid, folosind pârghiile statului.
Baronii celor două partide așteaptă cu optimism împărțirea celor 100 de miliarde de euro care vor veni de la Bruxelles prin vestitul PNRR, Planul Național de Redresare și Reziliență al României plus banii bugetului de stat. Modificarea Constituției, acest pretext inventat ca justificare pentru formarea marii coaliții, îi lasă rece pe majoritatea liderilor centrali și locali.
În spatele ideii de schimbare a legii fundamentale nu există năzuințe politice. Președintele Klaus Iohannis, un adept al alianței cu PSD, nu a vorbit niciodată despre cum ar putea fi România o democrație mai eficientă. Marile teme constituționale n-au mai fost dezbătute de mai bine de zece ani: reforma administrativă e blocată de șefii Consiliilor Județene, care nu vor să renunțe la pozițiile lor aproape feudale, ideea transformării României în republică parlamentară, în care președintele să fie ales de Parlament și să aibă doar un rol decorativ, a fost respinsă de majoritatea partidelor, la fel și renunțarea la imunitatea parlamentarilor pentru alte situații cu excepția declarațiilor politice. De Justiție nici nu poate fi vorba într-un viitor proiect de modificare a Constituției făcut de PSD-PNL.
De fapt, România nu a reușit până acum să asigure o justiție independentă și imparțială. Liberalii au amânat cât au putut de mult refacerea legilor juridice maltratate de PSD în perioada lui Liviu Dragnea.
În aceeași măsură ca social-democrații, liberalii și președintele Iohannis au vrut să-i lase politicului pârghiile de acțiune asupra justiției. Așa că ministrul Justiției continuă să aibă rolul principal în numirea și revocarea procurorilor, iar președintele poate ignora în continuare avizul Consiliului Superior al Magistraturii atunci când decide cine va conduce parchetele în următorii ani.
Klaus Iohannis a numit întreaga elită a parchetelor, cu sprijinul ministrului de resort. În aceste numiri criteriile fundamentale au fost loialitatea și numărul scheletelor din dulap, norme care sunt pe gustul PSD, urmând traseul social-democraților în materie de (in)justiție.
Rapoartele internaționale au arătat în ultimii doi ani că România nu vrea o justiție independentă, documentul GRECO, Grupul Statelor împotriva Corupției, Raportul MCV al Comisiei Europene, dar și decizia Curții de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) din luna mai, care precizează că dispoziţiile legislative naţionale privind Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie (SIIJ) nu se mai pot aplica, iar Secția nu mai poate funcţiona.
Articolul integral poate fi citit pe DEUTSCHE WELLE.
