Instanța supremă a soluționat un Recurs în Interesul Legii (RIL) formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și a stabilit că judecatorii nu trebuie să verifice existența unui risc sistemic de impunitate, atat in dosarele privind infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene, cât și în dosarele de coruptie. Mai exact, se vor aplica doar deciziile CCR si CEDO privind prescripția, iar hotărârile CJUE pe această temă nu vor fi fi aplicate.
„Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov şi stabileşte că: 1. Actele de procedură emise anterior datei de 25 iunie 2018 (data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018 a deciziei Curţii Constituționale nr. 297/2018) au efect întreruptiv al prescripției răspunderii penale, indiferent de valoarea prejudiciului, fără a fi necesară evaluarea în concret a unui risc sistemic de impunitate, în toate cauzele având ca obiect infracțiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene şi infracțiuni de corupție numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014 (publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 20 mai 2014) este Codul penal sau legislația specială conținând dispoziții penale în forma în vigoare între 1 februarie 2014 și 24 iunie 2018”, se arată în decizia completului prezidat de președinta ÎCCJ, Alina Corbu (FOTO).
Ce a mai decis ÎCCJ
Completul a mai stabilit că „actele de procedură pentru care există obligația legală de a fi comunicate suspectului sau inculpatului ulterior datei de 30 mai 2022 (data publicării Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2022) întrerup curgerea termenului de prescripție a răspunderii penale numai cu privire la faptele comise începând cu data de 30 mai 2022 ori cu privire la faptele săvârșite anterior numai dacă legea penală mai favorabilă stabilită în mod global potrivit deciziei Curții Constitu?ionale nr. 265 din 6 mai 2014 este Codul penal sau legislația specială conținând dispoziții penale în forma în vigoare începând cu data de 30 mai 2022. Obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României”, se mai areată în decizia ÎCCJ.
Curtea de Apel Braşov a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) pentru lămurirea unor probleme de drept referitoare la întreruperea curgerii termenului de prescripţie a răspunderii penale soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.
Despre drepturile inculpaților
Prima problemă de drept pusă în discuţie a fost dacă în virtutea restrângerii standardului intern vizând aplicarea legii penale mai favorabile (mitior lex) se poate considera că actele de procedură anterioare datei de 25 iunie 2018 (data publicării Deciziei nr. 297/2018 a Curţii Constituţionale) pot avea efect întreruptiv de prescripţie, indiferent de stadiul procesual şi indiferent de valoarea prejudiciului, fără a fi necesară evaluarea în concret a unui risc sistemic de impunitate, în toate cauzele având ca obiect infracţiuni contra intereselor financiare ale Uniunii Europene şi infracţiuni de corupţie ?
A doua problemă de drept a fost: dacă actele întrerupătoare de prescripţie, ulterioare datei de 30 mai 2022 (data publicării OUG 71/2022), pot întrerupe curgerea termenului de prescripţie a răspunderii penale?
ÎCCJ a venit cu o serie de precizări. „Într-o orientare de jurisprudenţă, instanţele nu au aplicat hotărârile în materie ale Curţii de Justiţie, invocând considerente în sensul că “nu există o legislaţie comunitară obligatorie în materie de prescripţie” care să facă obiectul interpretării de către Curtea de Justiţie sau că “în infracţiunile de evaziune fiscală (cu TVA) nu pot fi considerate a fi susceptibile să prejudicieze în mod direct interesele financiare ale Uniunii”. Potrivit altor soluţii de jurisprudenţă, hotărârile în materie ale Curţii de Justiţie sunt pe deplin aplicabile în cauzele interne care au ca obiect infracţiuni contra intereselor financiare ale UE şi infracţiuni de corupţie, indiferent de stadiul procesual”, se arată în explicațiile instanței supreme.
Explicații suplimentare
ÎCCJ mai precizează că, „în ce priveşte restrângerea aplicării standardului intern privind mitior lex, într-o orientare jurisprudențială se arăta că standardul intern referitor la aplicarea legii penale mai favorabile nu poate fi restrâns, astfel că art. 155 alin. (1) Cod penal nu poate fi interpretat, prin prisma hotărârilor preliminare, ca împiedicând aplicarea în forma sa mai favorabilă, în mod retroactiv în favoarea acuzatului, ca lege penală mai favorabilă.
Într-o altă orientare jurisprudențială se susţinea că aplicarea standardului intern mitior lex poate fi restrâns, inclusiv conform practicii instanţei constituţionale şi a instanţei supreme, astfel că art. 155, alin. (1), Cod penal nu poate fi interpretat decât prin prisma hotărârilor preliminare, care împiedică aplicarea formei sale mai favorabile, în mod retroactiv în favoarea acuzatului, ca lege penală mai favorabilă, ca urmare a unei “necesare puneri în balanţă” a standardelor concurente, nefiind nicidecum încălcată prezumţia de protecție echivalentă cunoscută sub denumirea de prezumția Bosfor”.
Încăpățânarea instanței supreme
În ianuarie 2024, Curtea de Justiție a UE (CJUE) a decis că deciziile CCR privind prescripția se aplică și în dosarele de corupție, însă nu se aplică decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) care prevede extinderea perioadei în care dosarele se prescriu mai repede.
Decizia CJUE vine ca răspuns la sesizarea Curții de Apel Braşov, care a întrebat, în martie 2023, instanța de la Luxembourg dacă poate să nu aplice deciziile CCR privind prescripţia în dosarele de corupţie, în condiţiile în care România s-a angajat prin Tratatul de aderare la UE să combată corupţia.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
