Magistrații care s-au opus schilodirii legilor justiției și codurilor penale din perioada Dragnea, care susțin și acum independența justiției sunt hăituiți pentru ”delict de opinie”, spune Cristi Danileț.
Andreea Pora: Domnule judecător, asistăm în ultima perioadă la o hărțuire a magistraților reformiști. În acest sens, aveți multe sesizări din partea Inspecției Judiciare, una a fost chiar pentru un interviu cu Revista 22. Care credeți că este scopul unor astfel de acțiuni?
Cristi Danileț: Mulți magistrați activişti folosesc rețelele de social media și interviurile în presa clasică pentru a-și exprima opinia în ceea ce privește reforma justiției. Modificările legislative din anii 2018 – 2019 au generat o revoltă care a cuprins întregul sistem. Au fost mii de magistrați care au protestat în fața tribunalelor şi au semnat scrisori deschise, chiar unii au fost într-o delegație la Bruxelles pentru a-şi exprima nemulţumirile împotriva acestor modificări ce afectează independenţa justiţiei. În același timp, au susţinut aceste modificări trei asociaţii nereprezentative ale magistraților, o parte dintre membrii CSM şi conducerea Inspecției Judiciare. Din rândul lor au fost unii care au inventat cuvântul „abuz” pentru tot ceea ce face DNA și au manifestat o atitudine antieuropeană.
S-a creat o diferenţă majoră de opinie între activiştii care vor independența absolută a justiției și respectarea standardelor europene şi cei care se opun unei astfel de viziuni. Doar că aceia din urmă au avut susţinere în Inspecţia Judiciară şi în CSM, care au demarat împotriva celor de opinie contrară fie acțiuni disciplinare, cum au fost cele împotriva tuturor liderilor protestelor spontane din anii 2018-2019 din faţa tribunalelor, fie chiar sesizări penale, cum e plângerea penală făcută de şeful Inspecţiei împotriva procurorului Bogdan Pîrlog.
Este foarte greu să te opui unui astfel de sistem. Adică, una e să ai o dezbatere în contradictoriu, chiar și polemici, cu privire la principii, și alta e să te trezești dintr-odată urmărit și chiar sancționat pentru delict de opinie. Pentru unii dintre cei cercetaţi s-au clasat acele acțiuni, dar alții au fost trimiși în fața CSM-ului pentru a fi sancționați. Care este scopul acestor acțiuni?
Pe de o parte, eliminarea celor care susţin desfiinţarea Secţiei speciale, care critică modul abuziv de desfăşurare a unor anchete ale Inspecţiei Judiciare, care susţin aplicarea directă a dreptului european, iar pe de altă parte, descurajarea oricăror alţi magistraţi de a lua poziţie la neregulile din sistem. Sunt mulţi care, văzând ce se întâmplă cu Danileț, cu Pîrlog, cu Dragoș Călin, au început să nu mai comunice, să nu mai scrie mesaje, să nu mai aibă poziții publice, să nu mai semneze memorii. Oamenii sunt intimidați și este cumva firesc.
Într-un document intern în posesia căruia mă aflu, Inspecția Judiciară numește această critică „derapaj de limbaj”. Aşadar, în momentul în care devii critic cu sistemul, se consideră un fel de delict de opinie și automat se demarează cercetări împotriva acelor magistrați. Dar fără să existe sesizări împotriva lor, fără să se plângă cineva. Pentru Inspecția Judiciară este suficient ca un funcţionăraş de acolo să vadă un comentariu pe Facebook, să îşi facă un cont cu nume fals şi să se amestece printre prietenii tăi sau pe grupurile private ale magistraţilor, sau să citească un interviu dat de un magistrat, că imediat demarează procedura de anchetare disciplinară.
Interesant este că sunt mereu aceiași inspectori care fac astfel de anchete, ceea ce mă duce cu gândul că sistemul de împărțire aleatorie a dosarelor este nefuncțional – de altfel, au fost multiple cazuri când acest lucru a dus la respingerea de către CSM a unor anchete pe motiv că dosarele au ajuns nelegal la anumiți inspectori.
Totuși, ultimul cuvânt în astfel de situații îl are CSM-ul. Care e situația în interiorul CSM?
Peste 80% din acțiunile Inspecţiei sunt respinse de Secția de Procurori, căci se găsesc de fiecare dată mari greşeli de procedură. În schimb, la Secţia de Judecători avem un procent similar de judecători sancţionaţi. Desigur, cei care „pierd” se duc apoi în recurs la Curtea Supremă. Toată această procedură durează vreo doi-trei ani. Cât e vorba de acele „derapaje de limbaj”, se ajunge ca un magistrat să fie hărţuit timp de vreo doi-trei ani şi nici bine nu se termină o procedură, că între timp mai sunt câteva autosesizări. Practic, se ajunge ca magistratul să devină un justițiabil. Eu am ajuns ca la fiecare două săptămâni să dau cu subsemnatul. Mi se răpeşte astfel din timpul pe care trebuie să îl aloc dosarelor din instanţă.
Pretextul este, din câte am înțeles, acea obligație de rezervă a magistratului. La ce se referă ea?
Sunt două aspecte extrem de interesante și alarmante. Pe de o parte, se sancționează unii magistraţi pentru delict de opinie invocându-se faptul că ar încălca obligația de rezervă. Potrivit legii, aceasta înseamnă interdicţia noastră de a face politică sau a comenta dosare.
Din contră, există obligația, atât națională, cât și internațională, de a comenta și critica modificările legislative sau reformele dubioase privind sistemul de justiție. De exemplu, în art. 7 din codul nostru deontologic, scrie că magistratul are îndatorirea să apere statul de drept și independența justiției. Cum să o faci altfel decât adoptând poziţii publice?!
Există o dublă măsură a Inspecției Judiciare, pentru unii mumă, pentru alții ciumă?
Da. Doar anumiți magistrați sunt selectați de către Inspecția Judiciară pentru a fi anchetați. Unii magistrați, care îi insultă sau îi calomniază pe ministrul Justiţiei, președintele statului, diplomaţi europeni sau alţi colegi, nu pățesc nimic. Numai de curând, două membre din CSM, prezente la un congres al avocaților plângeau de mila unui infractor condamnat de către Instanța Supremă, lovind în credibilitatea celui mai înalt for judiciar. În schimb, aceleași judecătoare nu au apărat reputația judecătorilor atacaţi public pentru acea soluţie.
Avem o judecătoare la Cluj care a avut un dialog înregistrat absolut grotesc cu un jurnalist în miez de noapte şi care se ceartă pe FB cu primarul orașului. Avem trei asociații de magistrați nereprezentative ale sistemului judiciar care săptămâna trecută au criticat o decizie politică a Maiei Sandu, preşedinta Republicii Moldova. O judecătoare la Neamţ care ne insultă public de pe contul soţului. O judecătoare la Timişoara al cărei partener a fost arestat şi condamnat pentru mită ne insultă săptămânal cu privire la soluţiile adoptate în cauzele penale şi care acuză România că este în dictatură şi numai ea vede asta.
Mai este o judecătoare la București care îi atacă în mod curent pe ministrul Justiţiei şi pe președintele statului, erijându-se în victimă reprezentativă. Toţi aceştia au discursuri promovate în site-urile care susţin măsurile antijustiţie. Niciunuia dintre cei enumeraţi nu i se întâmplă nimic. E de ajuns însă să spui că o lege naţională încalcă standardele internaţionale sau că este abuziv ce face Inspecţia Judiciară, iar ce fac anumiţi membri CSM este politică pe faţă, că eşti imediat anchetat pe motiv că aduci atingere imaginii justiţiei.
În pofida faptului că Raportul MCV atenționează asupra abuzului de cercetări ale magistraților, de îngrădirea libertății de exprimare, nu se schimbă nimic. Actuala putere perpetuează această situație, existentă în perioada Dragnea, fără să facă modificări legislative, așa cum a cerut și MCV-ul, de altfel. Care este explicația?
Majoritatea din Parlament și-a luat angajamentul către alegători că va repara stricăciunile făcute la legile justiției în anii 2018 – 2019. Au trecut deja 6 luni de guvernare şi legile tot nu sunt reparate. Mai mult, pe 18 mai s-a pronunțat o decizie a Curții Europene de la Luxemburg care a spus că avem mari probleme cu Secția Specială de investigare a magistraților și cu șeful de la Inspecția Judiciară, care a fost numit politic în anul 2018.
Aceste lucruri trebuie rapid puse în aplicare. E adevărat că nici Ministerul Justiției, nici Parlamentul nu se pot amesteca în justiție, dar modificări legislative pot fi făcute. Iar una dintre modificările absolut necesare este eliminarea dispoziţiei cuprinse în articol 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, care permite să fie cercetaţi magistrații pentru conduita pe care Inspecţia Judiciară o consideră derapaj. În anul 2012 au fost modificate legile Justiției și așa a rezultat o nouă abatere care constă în conduita unui magistrat care aduce atingere imaginii Justiției, dar care e atât de neclară și de largă, încât Inspecţia poate acționa împotriva oricărui magistrat care „mişcă în front”.
Că e vorba de postări sau comentarii pe Facebook, interviuri în presă sau un filmuleţ de viaţă privată pe o reţea de socializare, inspectorul poate urmări magistrații pentru că aşa vrea el, nu pentru că s-ar plânge cineva.
În același timp, la nivelul CSM-ului trebuie să se discute modul în care funcționează sau nu funcționează IJ. Peste 50% din dosarele Inspecției sunt respinse mai târziu în CSM, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Asta ridică dubii mari cu privire la modul în care se fac anchetele disciplinare. Din păcate, atunci când se pune în discuție raportul de audit al Inspecției la CSM, nu există o astfel de analiză. La fel, în Parlament ar trebui să se discute anual starea Justiției, dar nu am văzut în niciun fel o dezbatere publică pe tema asta.
Când ai magistrați hărțuiţi în mod arbitrar, oamenii trebuie să se întrebe de ce? Ce trăim acum e aproape incredibil. Ajungem la același nivel cu ce s-a întâmplat în Polonia, în Ungaria și chiar și în Turcia, când magistrați au fost sancţionaţi sau chiar condamnați pentru că au vorbit împotriva statului. E drept, toţi au câştigat la CEDO, dar asta după cinci-șase ani de procese şi după eliminarea lor din justiţie.
Oamenii trebuie să înțeleagă că nu este vorba de acțiuni disciplinare cu privire la profesionalismul nostru, dacă venim la serviciu, dacă lucrăm dosarele bine, dacă vorbim frumos cu părțile, nu despre asta este vorba. Este vorba despre opiniile exprimate de către noi în piața publică cu privire la mersul justiției sau, din contră, este vorba despre aspecte strict de viață privată.
De exemplu, când un magistrat are un cont de Facebook sau de Tik-Tok și apare acolo cu familia sau mergând la plajă, acestea sunt aspecte de viață privată, nu poate fi investigat de către un organ al statului. E treaba lui ce postează, e viaţa lui privată la care are dreptul. La noi, în România, se întâmplă ca organul disciplinar să se bage în viaţa noastră privată, în viaţa de familie, domestică sau cea comunicările private.
Sunteți investigat pentru un filmuleţ pe TikTok cu dumneavoastră tăind un gard viu din curtea propriei dvs. case.
Eu comunic foarte mult cu tinerii în ziua de astăzi, pentru că mă ocup de un proiect de educație juridică și trăiesc foarte mult printre adolescenți. Și folosesc noile tehnologii pentru a fi în mijlocul lor. Pe contul meu de TikTok vorbesc atât despre justiție pe înțelesul copiilor, cât şi despre lucruri hazlii, ca să mă apropii de lumea lor: sar un șotron, tai un gard viu, curăț piscina, înot, fac o schemă de karate, cânt karaoke ori sar cu paraşuta. Sunt filmuleţe cu mine care arată că noi, magistraţii, suntem oameni absolut normali: avem familie, avem hobby-uri, avem sau credem că avem anumite abilităţi.
Ei bine, sunt televiziuni ori site-uri care și-au făcut un obicei să insulte magistrații, iau aceste postări şi fac un reportaj sau o ştire, evident, negativă, ceea ce este suficient pentru Inspecţie să se sesizeze din oficiu. La ultima sesizare, preşedintele CSM a ţinut timp de șase luni în sertar nişte articole negative cu acel gard tăiat, ca acum să trimită actele la Inspecţie să înceapă investigaţia. Pentru ce? Probabil, nu am tăiat drept gardul, este singurul lucru care poate să aibă legătură cu lumea dreptului… Este de-a dreptul halucinant, Kafka – că tot îl sărbătorim zilele astea – ar avea materiale pentru alte câteva cărţi.
Nu ai voie să mergi pe stradă în pantaloni scurți, să te dai cu bicicleta sau să sari în piscină, că vine Inspecţia cu o frază tipică cum că ai dreptul la viaţă privată, dar prin ceea ce ai făcut ai afectat dreptul cetățeanului la o justiție independentă, fermă și corectă. Reţineţi formularea, o veţi întâlni des! Eu nu am pățit așa ceva nici pe vremea lui Stănoiu, ministrul Justiţiei din perioada 2001-2004, care știți bine că prin intermediul SIPA era la curent cu viaţa privată a magistraţilor.
Ministrul justiției a cerut în plenul CSM revocarea lui Lucian Netejoru de la șefia Inspecției Judiciare. Credeți că există vreo șansă?
Ministrul justiției a făcut bine că a cerut demisia lui Netejoru, care are patru probleme mari. (1) A mințit într-o declarație de interese cum că nu face parte din vreo asociaţie, dar s-a descoperit că e membru într-o lojă masonică – faptul că a spus că e „adormit” nu are nicio importanţă, căci un mason nu poate părăsi niciodată de bună voie loja. (2) Are o problemă cu teza de doctorat, despre care presa a scris că e plagiată într-un procent ridicat.
(3) A fost numit de guvern la şefia Inspecţiei Judiciare în anul 2018, lucru unic în istoria justiţiei, şi toate concursurile organizate pentru personal, şi toate anchetele făcute de inspectori sunt în baza unor regulamente emise de el şi sunt, astfel, nule, în opinia mea. (4) Inspecţia are un număr inacceptabil de cauze respinse de CSM sau ICCJ. Revocarea din funcție o decide însă CSM‑ul, iar în momentul de față avem în CSM o grupare formată din magistrați care s-au declarat de partea Inspecției, care au fost de acord cu modificările nocive la legile justiţiei şi care în mod vizibil s-au poziţionat împotriva magistraților europeni.
Spuneați ceva mai devreme, domnule judecător, că nu sunt reparate legile justiției distruse în perioada guvernării PSD. Sunt multe lucruri pe lista de așteptare, începând cu Secția Specială. Care este explicația că trenează, în pofida promisiunilor, angajamentelor din campania electorală?
O chestiune pozitivă pe care trebuie să o menționez este deblocarea concursurilor de admitere în magistratură și asta este foarte bine, pentru că din cauza modificărilor de acum doi ani, nu am mai avut recrutări în magistratură și suntem inundați de numărul uriaș de dosare, din cauza plecării magistraților la pensionare. Dar mă întorc acum la întrebarea dvs. Nu sunt implicat în mediul politic şi rămân în afara acestuia, deşi am văzut că membrii CSM scriu scrisori politicienilor sau au întâlniri cu ei în afara mandatului instituţional.
Probabil, sunt discuții în Alianță și încă nu există o majoritate confortabilă pentru a decide cu privire la Secția Specială. De aceea cred că au și cerut un aviz de la Comisia de la Veneția, deși deja de vreo două ori ne-a spus Comisia de la Veneția că SIIJ-ul nu există nicăieri în Europa, că nu are nicio justificare, de ce o țineți? La fel, Comisia Europeană ne-a spus de vreo trei ori până acum: desființați Secția Specială, că nu aveți nevoie de ea! Totuși, am văzut că aceia care sunt în parlament în momentul de față nu au îndrăzneala de a tranşa lucrurile. Eu cred că ultimul document venit de la Comisia de la Veneţia în această săptămână a lămurit totul: SIIJ trebuie să dispară, iar magistraţii să răspundă după sistemul de drept comun, valabil pentru orice cetăţean.
Orice reformă a justiției se face cu voință politică. De aceea cred că la nivel politic trebuie să se discute Raportul privind starea justiţiei, să se analizeze materialele europene primite de la Comisia Europeană, Comisia de la Veneţia, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene şi să se tranşeze ce e de făcut. Până la urmă, e vorba de funcționarea unui sistem vital pentru România și de apărarea drepturilor omului. În plus, MCV-ul este menținut asupra noastră tocmai pentru că independenţa justiţiei şi domeniul anticorupție stagnează sau chiar au regresat.
În afară de SIIJ, care mai sunt problemele, zonele în care ar trebui intervenit pentru a se regla diversele daune produse în timpul PSD?
Numirea la Înalta Curte, care în momentul de față nu pare a fi una meritocratică – părerea CSM-ului asupra candidaţilor este extrem de subiectivă și nu avem garanția că acolo ajung cei mai buni, cei mai nimeriți judecători. Modul de funcționare a Inspecției Judiciare – care acționează uneori arbitrar și unde trebuie stopată hărțuirea magistraților. Modul de funcționare a CSM-ului – în momentul de față, parcă am avea două CSM-uri, cel de judecători funcționează într-un fel, iar cel de procurori funcționează într-un cu totul alt fel; or, Constituția vorbește de un singur CSM. Au fost pensionări în masă, dosarele vin în valuri, Inspecţia ne anchetează aiurea, cât credeţi că mai rezistăm?
Când ai mii de magistrați care protestează, nu ne putem aștepta ca justiția să funcționeze cum trebuie. În loc să plângă de mila infractorilor şi să se laude că i-ar vizita în penitenciare, poate că membrii CSM ar trebui să vină în vizită la instanţe să vadă cum trudesc ca la galeră cei a căror carieră e, chipurile, păstorită de ei. O mai mare ignorare a magistratului simplu ca în acest mandat CSM nu s-a văzut până acum.
A fost acea decizie a Curții Europene de Justiție (CJUE) care a tranșat destul de clar anumite probleme: Secția Specială trebuie desființată, prevalența dreptului european și a deciziilor europene asupra celor interne, obligativitatea MCV. Sentimentul este că au fost tratate cu oarecare superficialitate atât la nivelul clasei politice, cât și la nivelul CSM, la Înalta Curte.
Ca să fiu plastic, România a fost lovită de tren și noi ne facem că nu s-a întâmplat nimic. Mai mult, după decizia CJUE, la câteva zile CCR-ul a decis că dacă o lege naţională a fost constatată ca fiind constituţională, magistratul român nu are voie să înlăture acea lege pe motiv că încalcă dreptul european. Au fost unii, puţini la număr, dar cu viziuni conservatoare, care au lăudat această decizie a CCR-ului. Mie şi multor colegi de-ai mei, decizia ne-a creat o mare problemă: aplicăm decizia CCR sau aplicăm decizia CJUE? Deja o colegă de la Craiova a sezizat din nou Curtea de la Luxembourg cu această dilemă.
„Cearta” juridică între două curți atât de importante, CCR și CJUE, nu ar fi trebuit să existe, dacă noi am fi avut o dezbatere în România cu privire la dreptul european și cu privire la calitatea oamenilor trimiși la CCR. Este o chestiune despre care trebuie să discutăm: modul în care sunt selectați membrii care ajung la CCR și cum funcționează CCR-ul. Vorbind de atribuţiile CCR, sunt situații în care ea reglează conflicte politice, dar dă dispoziție politicului cum să modifice legile. În alte situații, CCR-ul dă dispoziții judecătorilor cum să interpreteze legea.
Or, lucrurile acestea au fost semnalate inclusiv de profesorii de drept constituțional – sunt fel de fel de mutații în modul de funcționare al CCR-ului, în sensul că, încetul cu încetul, CCR-ul devine un jucător activ în aria politicului și a justiției. Nu ştiu dacă asta s-a vrut când s-a decis misiunea CCR.
Interviul a fost publicat mai întâi în Revista 22
