Musicalul este un gen pe care mulți nu l-au experimentat, încă live, dar, mai mult ca sigur, au văzut filme. Fie „Sunetul muzicii” sau „Mary Poppins”, în copilărie, sau, mai târziu, „Cabaret”, „West Side Story” ori „Mamma Mia”.
Un lucru este cert, după frecvența și longevitatea montărilor de musical de pe scenele românești, este un subiect cu care nu ne putem lăuda ca cei din vest. Am mai analizat cauzele într-un articol aici.
Iar dacă mulți se vor întreba de ce este important, răspunsul este simplu: pentru că musicalul, în termeni de teatru, este cel mai complex tip de montare, solicitând de cel puțin două ori mai mult talent și muncă. A nu îi acorda locul cuvenit înseamnă înapoiere culturală.
Musicalurile nu înseamnă doar divertisment. Acestea abordează cele mai importante teme ale umanității și societății. Unele au anvergură de tragedie greacă sau dramă shakespeariană.
PRESShub a vorbit cu Victor Bucur, una din persoanele care se zbate pentru musical. Este actor, prezent pe scene, inclusiv în musicaluri, din București și Timișoara. Este regizor și antreprenor cultural. Printre mentorii săi s-au aflat Sanda Manu sau Ferruccio Soleri. Are o experiență unică în teatrul de marionete („Țăndărică”). Nu numai specială, dar și foarte formativă.
În timp ce piața musicalului la noi bate pasul pe loc, deși afară este în continuă expansiune și îmbogățire, un tânăr s-a hotărât să ia lucrurile pe cont propriu.
Recent, a realizat cu o finanțare public privată, un grant AFCN și donații, contribuții proprii și ale prietenilor, musicalul Next to Normal – (A)normal, versuri de Brian Yorkey și muzică de Tom Kitt, prezentat la și în colaborare cu Teatrul de Operetă și Musical „Ion Dacian”.
Este unul dintre cele mai premiate musicaluri din anii 2000 până în prezent, de la multi-nominalizări și nenumărate premii Tony la Premiul Pulitzer pentru dramaturgie.
Încadrat la rock style, musicalul este povestea unei mame care se luptă cu agravarea tulburării bipolare și a efectelor pe care gestionarea bolii sale le are asupra familiei. Abordează durerea, depresia, sinuciderea, abuzul de droguri, etica în psihiatria modernă și o imagine a vieții din suburbii.
PRESShub: De ce musical? De ce nu teatru standard, eventual, noul model soap comedy cu puține personaje și decor, comedii bulevardiere, sau, cel mai simplu, stand up comedy? Easy money. Costuri minime.
Victor Bucur: Ceea ce m-am apucat să fac, n-o fac pentru bani. Eu iubesc musicalul, l-am iubit dintotdeauna. Am știut că asta vreau să fac și am investit în mine pentru a-mi ridica ștacheta valorică, nu numai ca actor, ci mai ales ca voce. Sute de ore de canto.
Cine vrea musical, nu se poate pregăti decât privat sau în străinătate. România nu are școală.
Acum, vreau să investesc și în producții. Vreau să fac orice pentru a „împinge” acest gen acolo unde îi este locul. Studiez în continuare, lucrarea de doctorat la care lucrez este, firesc, despre arta actorului în teatru muzical.
Prin urmare, voi face o afirmație care pe unii îi va distra, alții vor da ochii peste cap, alții vor aplauda (cei mai puțini), nu fac teatru doar să achit facturi, ci fac un teatru, un spectacol, chiar dacă cu mari sacrificii, pe care eu îl iubesc și pe care publicul îl merită. Mai durează până îl experimentează.
Și cu cine faci aceste producții? UNATC nu are cursuri de canto, nu are clasă de musical, nu are nimic. Cred că nici urechea muzicală nu le este testată candidaților. Sigur, am văzut că se apelează la cântăreți, dar, să fiu iertată, aia nu e artă, e comerț.
Aici e partea dificilă. Casting-ul. Unii au voce, dar n-au educație vocală, iar majoritatea nu are voce. Iar dintre foarte puținii cu voce și cu educație vocală, trebuie să alegi vocile potrivite pentru roluri. Unii n-au vârsta personajelor, alții, nu pot face față. Foarte complicat.
Când baza de selecție e ultra-nișată, e greu, mai ales că, într-un climat normal, trebuie să ai și dubluri. Zic că, și din acest punct de vedere, publicul ar trebui să fie mai deschis, practic, asistă la niște spectacole pe care numai unii dintre actori le pot face, mult mai speciali decât restul.
Cu band-ul, a fost mai simplu. L-am structurat pe ceea ce putea oferi Orchestra TNOMID și cu colaborări din afară. La capitolul muzicieni nu am avut chiar așa de multe probleme. Un succes în acest demers, pentru mine, cred că ar fi chiar și înființarea în cadrul UNATC a unei secții de musical, un curs de canto, ceva care să semene cu ce este și afară, pentru că, mie, unul, care îmi doream, mi-a lipsit.
De ce Next to Normal? Cei care au mai făcut musicaluri s-au dus direct la hit-uri, și, inclusiv, categoria jukebox.
Sunt două explicații. Prima, financiară, cele făcute în teatrele de stat au un buget sigur, dar și anumite cereri, cele în regim privat primesc susținere, tocmai, pentru că sunt succese clasice de casă. Pe mine, însă, m-a interesat, povestea din spate, mesajul.
Există, la nivel mondial, din ce în ce mai multe musicaluri de succes, să zic, este o tendință, care au ca bază narativă aceeași problematică, dacă nu, chiar mai dezvoltată, ca cea a pieselor de teatru contemporane, sunt realizate cu bugete mici, iar stilul muzical se apropie de ce se ascultă astăzi.
Construcția muzicală se aseamănă mai mult de construcția dramatică a muzicii de operă. Dar, în primul rând, tematica și mesajul au fost de bază. Impactul social pe care poate să-l genereze. Țesătura relațiilor dintre personaje este complexă, vie, foarte frumos conturată.
Ca regizor, aș putea fi judecat că prezint spectacolul doar la superlativ, dar, din fericire, înaintea mea, vorbesc premiile care atestă calitatea acestui muzical. Da, aș fi obținut mai lejer susținere financiară pentru un clasic, dar a-ți fi ușor nu era pentru mine un scop în sine.
Tendința despre care vorbești se observă și în opera contemporană. Ar putea deveni opera un concurent? În termeni de public. Bine, nu e cazul la noi.
V.B.: Nu cred, Nu spun că sunt de categorii de public total diferite, dar nici nu coincid. Corect ar fi să spun că se intersectează. Oricum, întotdeauna, în timp ce musicalul se va face cu actori, opera se va face cu artiști lirici, deci, o diferențiere care se răsfrânge și asupra publicului.
Da, publicul nostru încă trebuie ademenit către musical. Și cu atât mai mult pentru noul musical. Dacă clasicele mai au norocul ecranizărilor, ajungând să fie cunoscute mai bine, cele noi sunt în total dezavantaj. Dar nu mă descurajez pentru că știu că publicul nostru este inteligent. Durează mai mult până ajunge în sală, dar odată ajuns, face diferența.
Musicalul NTN este despre traume, salvare, conviețuire, context în care se găsește și recent lansată carte autobiografică a prințului Harry. Crezi că va ajunge subiect de musical?
Nu știu. Dar, da. Memoriile pot ajunge subiect de musical. La fel s-a întâmplat cu biografia prințesei Diana, mama sa. Genul acesta de spectacol cred că îți permite să te duci mult mai departe decât în teatru dramatic.
Muzica este cea care sporește și mai mult imaginația și în același timp punctează foarte bine personajele (similitudine cu opera). Iar în spectrul exprimării stărilor sufletești, nu mai vorbesc. Totul poate fi atât de nuanțat, încât, nu cred că musicalul are concurență. Așa că, poate fi fezabil. Dar până atunci, îi invit pe toți la musicalul Next to Normal, la Teatrul de operetă. Sunt și locuri de parcare.
Și acum, un one way quiz, zece întrebări cu o singură alegere.
- Rockish/Jazzy sau opera style?
Rockish/jazzy
2. Cabaret sau All That Jazz (ambele regia și coregrafia Bob Fosse)?
Cabaret
2. We Will Rock You sau Mamma Mia (musical jukebox, Queen și ABBA)
We Will Rock You
4. Andrew Lloyd Webber sau Leonard Bernstein
Weber
5. Lin-Manuel Miranda (Hamilton) sau Jonathan Larson (RENT)
Larson
6. Judy Garland sau Barbra Streisand sau Lady Gaga (toate au interpretat rolul principal în remake-urile A Star Is Born)
Barbra Streisand
7. Fred Astaire sau Gene Kelly
Fred Astaire
8. Bob Fosse sau Hal Prince (regizori legendă pe Broadway, mai mult, Prince a regizat Cabaret pentru teatru, Fosse a regizat filmul)
Bob Fosse
9. Steven Spielberg sau Robert Wise (regizorii celor două producții West Side Story)
Spielberg
10. Eddie Redmayne au Neil Patrick Harris (ambii au fost personajul Emcee în Cabaret, premiați pentru rolurile din musicaluri)
Eddie Redmayne
Informații și bilete aici.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
