Petruț Rizea este tânăr, are 23 de ani, este student la Facultatea de Psihologie și Științele Educației Universitatea din București din august 2023 și a urmat cursurile Colegiului Național Pedagogic Carol I din Câmpulung, Pedagogie Învățători/Educatoare, 2016 – 2020. Este profesor, psiholog, autor de articole, contributor și redactor la StiriEdu.ro, Alert24.ro, Investigatoria și Republica, invitat la numeroase emisiuni TV și podcasturi pe teme educaționale.
Scrie articole pe teme din domeniul educației și sănătății mintale, abordând subiecte diverse precum mentalitatea unor părinți care consideră discriminare departajarea elevilor în funcție de note, diferențele educaționale din trecut față de prezent, provocările copilăriei sau promovarea unor profesori care se dedică educației. Este profesor-învățător la Școala Gimnazială „Sfântul Calinic de la Cernica” din București, din septembrie 2021 și până în prezent. A fost educator la Grădinița NOE din octombrie 2019 până în iulie 2021.
Andrei Văcaru: Bună ziua. Știu că locuiți în București, dar și că sunteți legat de Stâlpeni prin faptul că părinții dumneavoastră locuiesc aici. Povestiți-ne puțin despre aceste legături de suflet, eventual despre copilăria dumneavoastră în comuna Stâlpeni. Ce amintiri frumoase vă vin în minte când vă gândiți la locul natal?
Petruț Rizea: Mă bucur să vă cunosc. Și eu vă salut cu stimă! Da, în acest moment locuiesc în București, locul acela către care aspiră mulți copii cu vise, locul care în anii studenției mi-a fost ca a doua casă. Sunt născut la Câmpulung Muscel, alt oraș pe care îl port în suflet și în care am lăsat o parte din adolescența mea. Am copilărit în Comuna Stâlpeni, Satul Livezeni. Aici au crescut părinții mei (Tufeanu Maria și Petre Rizea), bunicii și străbunicii. Mă leagă multe de acest loc. În primul rând, zilele de vară în care hoinăream pe drumurile sale, pe jos sau cu bicicleta, însoțit sau nu de prieteni. Timpul petrecut în curtea casei mele are cea mai mare pondere din acea perioadă. Îmi amintesc câte jocuri mai inventam cu fratele meu, ce imaginație bogată aveam. Sunt multe memorii frumoase care mă leagă de acest loc. Cum sunt și o parte care mă determină să înțeleg că, la un moment dat, eu nu voi mai aparține. Dar e firesc, nu știu dacă e cineva care a avut o copilărie minunată.
Zilele de la scăldat, când ne strângeam mai mulți și apucam potecile luncii. Căutam cele mai spectaculoase locuri în care să înotăm, uneori construiam noi mici ’’ștranduri’’ în care să ne bălăcim. Eram o ceată de copii inventivi. Uneori mai săream și calul și greșeam, ca atunci când ne apuca alergatul prin lanul de porumb sau când îl coceam și fiind verde, ne stricam imediat la stomac. Dar ce mândri mai eram că fie foame, fie sete, bucurie ori durere, găseam soluții, uneori pestrițe, la orice. Frumos era când mergeam la pădure și citeam. Știu că aveam o carte cu basmele lui Eminescu. Mă puneam la baza unui trunchi și lăsam rândurile să curgă. Tot contextul mă făcea să trăiesc acele povești, drept dovadă că le pot reproduce și acum.
Școala și profesorii din sat sunt o bună parte a ceea ce numesc eu ’’amintiri nemuritoare’’. Aici am întâlnit-o pe draga mea învățătoare Ionela Olteanu, care acum nu mai este. Îi datorez curajul și inspirația de a preda. Multe dintre strategiile pe care le folosea le-am împrumutat și eu, la fel și stilul. Gimnaziul a fost, însă, cel care m-a maturizat și m-a desprins cumva din egocentrismul specific vârstei timpurii. Aici am cunoscut-o pe doamna dirigintă, Ganci Marinela, un om cu suflet mare pe care îl împărțea generoasă cu fiecare dintre noi. Sunt atât de multe imagini care îmi vin în minte încât mi-ar trebui un caiet întreg să le descriu și nu mi-ar fi de ajuns. Aici s-a clădit baza, aici m-am format, aici am îndrăznit prima dată să visez, să îmi depășesc condiția și pe cea a mediului în care trăiam (și aici mă refer la mentalități, că socio-economic chiar eram foarte bine pentru o comună tranzitată des între două mari orașe cum sunt Câmpulungul și Piteștiul). Dar am îndrăznit. Acum sunt puține lucruri care mă mai leagă în mod deosebit de Stâlpeni, dar știu sigur că de aici a pornit totul. Și asta o voi recunoaște mereu.
Citește interviul integral în Gazeta-stalpeni.ro
Citește și: Ambasadorii lui Iohannis: Diplomați, foști politicieni și consilieri prezidențiali
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Petruț Rizea / Facebook)
