Un județ cu tradiție în violență. Din cei aproape 300 de români care devin zilnic victime ale violenței domestice, cel puțin cinci sunt gălățeni, cifrele raportate anul trecut fiind în creștere.
Nu e vorba neapărat de o amplificare reală a violențelor, ci de faptul că victimele au învățat să ceară ajutor, susțin polițiștii care au dobândit în ultimii ani diverse instrumente de a proteja persoanele aflate în dificultate.
Despre ordine de protecție, brățări de monitorizare și vulnerabilități care se strecoară printre eforturile de a salva vieți, explică comisar-șef Cristian Mihail, ofițer specialist în cadrul Serviciului de Ordine Publică al IPJ Galați.
Orice început este un pic mai greu
– Domnule comisar-șef, cum stăm noi, ca județ? Cum a evoluat fenomenul în Galați, știind faptul că în această parte de țară sunt probleme mai delicate și axate pe anumiți factori specifici, să spunem, zonei?
Cristian Mihail: Nu știu dacă putem cataloga dacă stăm rău sau bine, bineînțeles că există o creștere de la an la an, poate că de la lună la lună, cel puțin a intervențiilor pe acest segment, dar putem privi și partea pozitivă a acestui fenomen. De ce? Pentru că, până nu demult, violența domestică era cumva ținută în sânul familiei, se considera că este ceva normal.
Astăzi încercăm și prin legislație, și prin ordinul de protecție, ordinul de protecție provizoriu sau monitorizarea electronică să le dăm curaj victimelor violenței în familie, indiferent dacă sunt femei, copii, bătrâni sau bărbați.
Pot veni mai aproape de noi și, chiar dacă asta duce aparent la o creștere a fenomenului, considerăm că în felul acesta cunoaștem situația operativă și, mai mult decât atât, avem posibilitatea de a proteja aceste victime. Bineînțeles că niciodată măsurile nu vor fi suficiente.
Tot timpul vor fi cârcotași, că poliția nu face nimic sau societatea nu face, dar trebuie să conștientizăm că orice început este un pic mai greu sau tot timpul va trebui să avem un început, tot timpul va trebui să încercăm mai mult să venim în sprijinul persoanelor vulnerabile.
Citește și: Studenții de la UTCN, locul 2 la concursul de design seismic din Seattle
– Violență în familie sau violență domestică?
– Codul Penal definește „membru de familie” ca fiind ascendenții, descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoane devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude, soțul sau persoanele care au stabilit relații asimilatoare celor dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc împreună. Cam asta era și prima definiție a membrului de familie în Legea 217.
Acum vorbim de violență domestică pentru că aceste relații de familie cumva s-au extins. Ne referim la soțul, soția, copiii, foștii parteneri, cei care trăiesc în concubinaj și mai mult de atât, indiferent dacă au locuit împreună.
Citește și: Traseul variantei ocolitoare a municipiului Blaj, filmat din dronă
Ce se poate face într-un județ cu tradiție în violență
– Ce factori potențează această perpetuare a tradiției de violență în spațiul domestic? Ce îi determină pe gălățeni să fie violenți și să suporte violența?
– Cred că, în mare parte, consumul de alcool. Nu neapărat consumul dus la stadiu de beție. Nu vorbim neapărat nici de un consumator de alcool care necesită o internare la o instituție de dezalcoolizare. E cumva consumul ăsta frecvent, zilnic și deranjant la un moment dat, și atunci persoana zice „dom’le, m-am săturat!”. După care se suprapun tot felul de mici neînțelegeri în casă.
Am avut situații în care s-au certat și ne-au solicitat sprijinul de la diferite certuri gospodărești, minore. Este vorba despre acele familii în care există o frecvență a conflictelor și nu mai există acea simpatie reciprocă și dorință de a fi împreună.
Interviul integraș în Viața Liberă!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
