Fiica noastră este născută pe 30 octombrie. Într-un an de ziua ei i-a cerut soției mele voie să iasă seara cu prietenii, așa cum mai făcuse de multe ori. Cafenele, cluburi, muzică live, distracție, acasă. În acea seară soția mea nu i-a dat voie să iasă. Nu știe nici acum motivul. Supărare, discuții, subiect închis, toată lumea îmbufnată.
Era 30 octombrie 2015 și tocmai se produsese ceea ce numim “Tragedia de la Colectiv” și din care nu s-au mai întors acasă 64 de copii și tineri și alții au rămas infirmi. Eu am pierdut atunci doi cunoscuți și am avut norocul să îmi rămână în viață unul dintre copii, care aproape sigur ar fi mers la Colectiv în acea seară.
S-au perindat în acel loc toți responsabilii statului, oameni politici, forțele de intervenție, timp de multe zile. S-au prezentat motive la televizor, s-a vorbit mult despre cum se vor găsi vinovați și despre cum se vor evita în viitor astfel de catastrofe.
A căzut un guvern, au venit tehnocrați, peisajul politic al țării s-a modificat rapid. Toată lumea a marșat pe acest val de emoție și s-a sperat că se vor identifica și implementa schimbări care să ne ajute să trecem mai eficient prin evenimente similare viitoare. Picătura umpluse paharul și de atunci încolo aveau să apară schimbări. Scopul rațional, peste valul emotiv, ar fi trebuit să fie ca un nou Colectiv să nu se mai întâmple din aceleași motive.
Pe repede înainte: octombrie 2021. Grup de lucru la un minister pentru implementarea unor măsuri de reziliență cerute de către o organizație la care am aderat. Adică: cum să ne pregătim ca stat pentru evenimente catastrofale impredictibile.
Discuția la nivel medical se axează pe lecțiile învățate din pandemia COVID 19 ca să fim pregatiți pentru alte evenimente similare (nu văd exact ce lecții s-au învățat din 2020 până acum din moment ce valul 4 ne lovește mai rău decât valul 1).
Articolul complet, pe G4 MEDIA.
