Investiții europene pentru o viață demnă: bolnavii de Alzheimer din Galați au acces la un centru public de îngrijire modern

De aproape trei ani, în municipiul Galați funcționează un modern centru de stat destinat îngrijirii și tratamentului bolnavilor cu Alzheimer, cu 30 de locuri, care oferă condiții de viață civilizate pentru pacienți. Circa o jumătate de milion de euro – bani europeni – au fost investiți pentru realizarea centrului, o investiție deosebit de importantă în condițiile în care persoanele atinse de această boală nu pot fi îngrijite în familie decât cu imense sacrificii, fiind necesară în fiecare caz îngrijirea instituționalizată.

În România, la fel ca în restul țărilor în curs de dezvoltare, pe fondul lipsei centrelor specializate, pacienții cu demență (Alzheimerul fiind un tip de demență) sunt îngrijiți mai ales acasă. În consecință, diagnosticul devine unul al întregii familii. Odată ce boala se agravează, persoana are nevoie permanentă, minut cu minut, de un îngrijitor, adesea o rudă apropiată. Pentru familiile care își permit costurile, pe piața medicală locală au apărut în ultimii ani câteva centre private specializate în îngrijirea acestor bolnavi.

Ca o excepție în cadrul acestui peisaj dominat de mediul privat, în municipiul Galați funcționează de aproape trei ani un centru modern de stat destinat îngrijirii și tratamentului bolnavilor cu Alzheimer. Unitatea are o capacitate de 30 de locuri și oferă condiții de viață civilizate pentru pacienți. Un astfel de centru nu ar fi fost însă posibil, nici măcar pe hârtie, fără o investiție cu fonduri europene, în valoare de peste o jumătate de milion de euro.

Ideea înființării unui centru destinat îngrijirii permanente a bolnavilor de Alzheimer datează încă din anii 2010-2011 și corespunde destul de bine unei perioade în care incidența bolii în municipiul Galați a cunoscut o explozie. Nu că înainte vârstnicii nu ar fi uitat și nu ar fi devenit apatici sau „schimbați”, așa cum spun membrii apropiați ai familiei, însă toate aceste simptome nu conduceau în mod automat către o vizită la medic, fiind puse de rude pe seama faptului că „bunicul a dat în mintea copiilor”.

De la o viață independentă la omul „schimbat”

În ultimii 20 de ani, Ion S. a locuit singur, după ce soția i-a murit. Primii ani de acomodare cu noul statut de văduv au fost mai grei, însă viața și-a reluat încetul cu încetul cursul firesc, iar bărbatul a învățat să se gospodărească singur. Avea grijă de casă și ieșea zilnic la plimbare pentru a rămâne activ – doar știa că mișcarea face bine trupului și minții. Totul s-a schimbat destul de brusc la începutul acestui an, după două intervenții chirurgicale dificile efectuate la Iași. Când s-a trezit din anestezie, gălățeanul, acum octogenar, era „schimbat”, având un comportament pe care copiii săi și asistentele nu și l-au putut explica. În perioada de recuperare din următoarele două luni, totul părea să fi revenit la normal. Odată cu luna mai au apărut însă și primele episoade specifice de boală.

Diagnosticul

„Am observat că tata nu mai era coerent, așa cum fusese înainte. Ne spunea frecvent că medicamentele pe care i le dăm sunt otrăvuri și că intenționăm să îl omorâm. Nu erau vorbe spuse la supărare, ci părea ferm convins că vrem să scăpăm de el, la propriu. Apoi au apărut și momentele în care era confuz și uita ceea ce tocmai făcuse. Ne-am dat seama că trebuie să mergem iarăși cu el la medic, de data aceasta la psihiatru. A urmat o serie din investigații, în urma cărora medicul ne-a spus că, fără urmă de îndoială, tata suferă de Alzheimer. Apoi ne-am informat și am aflat că boala este una progresivă și că, în scurt timp, probabil, va avea nevoie de îngrijire permanentă. Prima oară am vrut să-i angajăm un îngrijitor cu normă întreagă, dar este foarte greu și cred că nici nu este recomandabil ca o persoană să stea timp de 24 de ore, șase zile pe săptămână, în permanență, cu un pacient cu demență. Am vrut să vedem ce alte opțiuni avem și am aflat că există unități private și de stat specializate în tratarea bolnavilor de Alzheimer. Astfel am ajuns la centrul din cadrul Primăriei Galați”, povestește M.I., fiica bărbatului.

Deși au trecut doar câteva luni din momentul diagnosticului, starea lui Ion S. s-a deteriorat în mod vizibil. „Tata are acum momente din ce în ce mai lungi când boala pune stăpânire pe el, printre care se strecoară și clipe de luciditate. În astfel de ocazii i-am explicat despre boala pe care o are și a părut împăcat cu această situație, având în vedere vârsta sa. Acum știe că se află internat în spital, nu într-un centru de îngrijire, dar mi-a spus că se simte bine aici, împreună cu colegii săi de salon, și că nu ar vrea să se întoarcă acasă, în singurătate”, adăugă fiica bărbatului.

„De obicei, se întâmplă ceva traumatizant care declanșează afecțiunea”

De altfel, cum tratamentele disponibile în acest moment pot doar să întârzie evoluția firească a bolii, pacienții din cadrul centrului găsesc în vecinii de salon o mângâiere. Medicul Mihaela Filote, directorul centrului, spune că socializarea este foarte importantă pentru ei.

„Boala presupune o degradare progresivă a memoriei și a personalității pacientului. În ciuda a ceea ce se crede, sunt și persoane diagnosticate cu Alzheimer care nu sunt vârstnice. Vârstele pacienților în acest centru merg de la 50 de ani și ajung până la peste 90 de ani. Am avut o femeie diagnosticată cu Alzheimer la București și care avea 42 de ani. A fost prima beneficiară din cadrul centrului care a decedat, cu o formă foarte agresivă de boală. Am înțeles că avusese niște probleme familiale. De obicei, se întâmplă ceva traumatizant care declanșează afecțiunea: ori decesul unui copil, ori decesul soțului etc. Avem la etaj o bunicuță căreia i-au murit fiica și nepoata, într-un accident în Franța. A rămas și fără casă, deoarece și-a scos-o la vânzare pentru a face rost de bani ca să-și repatrieze fata și nepoata. Sunt anumite evenimente traumatizante declanșatoare ale bolii”, explică dr. Mihaela Filote.

Fiecare pacient se manifestă diferit

De cele mai multe ori, bolnavii de Alzheimer au o memorie bună a evenimentelor petrecute în trecutul îndepărtat. Își amintesc cu lux de amănunte de ziua nunții, însă nu par să aibă cunoștință despre faptul că au mâncat cu doar o oră înainte sau că abia au fost tunși. Fiecare se manifestă în felul său: unul e mai liniștit, unul de-a dreptul letargic, în vreme ce altul este foarte agitat.

De regulă, manifestările bolii îi iau total pe nepregătite pe apropiații bolnavului. Unele rude nu pot accepta nici în al doisprezecelea ceas că persoana pe care o cunosc de o viață se poate schimba într-un mod atât de radical. Sunt bărbați care nu au fost niciodată violenți în familie sau în afara ei, însă în momentul în care Alzheimerul le schimonosește personalitatea, devin ursuzi și violenți. De aceea, diagnosticul este o provocare mai ales pentru familia bolnavului, iar necesitatea îngrijirii într-un cadrul instituționalizat devine urgentă.

Toți împreună, fiecare cu uitarea sa

Cei 30 de beneficiari ai centrului care funcționează în subordinea Direcției de Asistență Socială a Municipiului Galați locuiesc în saloane de două, patru sau cinci paturi. Saloanele sunt grupate două câte două, iar fiecare duplex dispune de propriul grup sanitar, prevăzut cu duș. Contra unei cotizații lunare, pacienții își petrec practic tot timpul în centru. Primesc trei mese pe zi, mâncarea fiind gătită în bucătăria unității, și au parte de ședințe de terapie ocupațională, așa-numita ergoterapie.

La fel de importantă însă este socializarea dintre ei. Pacienții care se pot deplasa stau adesea pe canapelele de pe holul centrului, discută, cântă, râd, spun glume, uită, apoi o iau de la capăt.

Și spiritul sărbătorilor de iarnă pare prezent în centru. La început de decembrie, beneficiarii aranjaseră deja un brad și își ornaseră saloanele corespunzător. Terapeutic, stabilirea unui obiectiv și pregătirea pentru acesta sunt poate cel puțin la fel de importante ca pastilele pe care le iau de câteva ori pe zi.

Piedici în timpul implementării

De la intenția punerii pe picioare a unui astfel de centru de stat și până la concretizarea sa au trecut însă câțiva ani. Cu toate că contractul de finanțare fusese semnat încă din mai 2012, tot anul următor a fost irosit cu contestațiile din cadrul licitațiilor. Până la urmă, s-a ajuns ca firma câștigătoare să fie desemnată la Curtea Supremă. Firma executantă s-a împotmolit însă la etapa construirii acoperișului, iar ștafeta a fost preluată de un alt constructor. „A fost un proiect în care am întâmpinat piedici fantastice, dar, până la urmă, a fost dus la bun sfârșit. Lucrările au fost finalizate la sfârșitul lui 2015, iar centrul a putut fi inaugurat și dat în folosință în ianuarie 2016”, a precizat Mihaela Alupoaie, directoarea Direcției de Asistență Socială a Municipiului Galați.

Amenajarea Centrului medico-social destinat îngrijirii bolnavilor de Alzheimer a fost posibilă printr-o investiție de aproximativ 4 milioane de lei, din care 2,82 milioane de lei reprezintă asistența financiară nerambursabilă. Proiectul a fost desfășurat prin Programul Operațional Regional (POR) 2007-2013, Axa prioritară 3: „Îmbunătățirea infrastructurii sociale”, domeniul major de intervenție 3.2 – „Reabilitarea/ modernizarea/ dezvoltarea și echiparea infrastructurii serviciilor sociale”.

Structura Centrului Alzheimer

Centrul se află pe strada Domnească, la numărul 160, și constă într-o construcție nouă, parter și etaj, cu o capacitate de 30 de locuri. La parter se află sala de mese, o sală de ergoterapie, trei duplexuri cu câte două saloane fiecare și o sală de baie suplimentară, pe lângă grupurile sanitare din fiecare duplex. La etaj se află alte saloane cu toalete proprii, o altă sală de baie, un cabinet medical, unul pentru asistentele medicale, precum și o cameră a infirmierelor. Legătura dintre parter și etaj se face fie pe scări, fie pe o rampă pentru persoane cu dizabilități. Potrivit conducerii, scopul centrului este de a oferi servicii orientate spre promovarea autonomiei persoanelor bolnave cu dependență ridicată de îngrijire socio-medicală sau pentru pacienții aflați în stadiul terminal al bolii.

Centrul Alzheimer funcționează, de altfel, în aceeași curte cu Centrul de servicii medico-sociale al Primăriei. Din acest motiv, în cadrul aceluiași proiect cu finanțare europeană s-a dorit și îmbunătățirea serviciilor oferite beneficiarilor din cel de-al doilea centru. Astfel, au fost modernizate bucătăria, depozitul de alimente, spălătoria și călcătoria, aceste anexe asigurând serviciile pentru ambele centre medico-sociale.

Mai mulți pacienți decât locuri în centrele specializate

Potrivit sociologilor, o populație este îmbătrânită în momentul în care proporția indivizilor trecuți de 65 de ani depășește 15% din totalul populației. Pornind de la acest indicator, concluzia este că municipiul Galați are deja o populație îmbătrânită, ceea ce vine la pachet și cu o nevoie sporită de servicii medico-sociale. De asemenea, conform Direcției Județene de Statistică Galați, numărul nașterilor înregistrate anual în județul Galați este cu aproximativ 2.000 mai mic decât cel al deceselor. Cu alte cuvinte, populația se micșorează și îmbătrânește. Iar cum Alzheimer este în general o maladie a vârstei a treia, se așteaptă ca incidența bolii în municipiul Galați să crească în mod constant în următorii ani, ceea ce înseamnă o nevoie sporită de servicii medico-sociale de specialitate.

Chiar și în momentul de față, centrele de îngrijire din municipiul Galați sunt insuficiente pentru cerere. Iar dacă în orașul reședință de județ lucrurile sunt îngrijorătoare, în satele gălățene situația este dramatică. În mediul rural, populația este cu mult mai îmbătrânită decât la oraș, ceea ce înseamnă că și bolile asociate vârstei a treia sunt automat mult mai des întâlnite. În aceste condiții, unitățile medico-sociale pentru bolnavii din mediul rural sunt mai puține, din moment ce centrul din cadrul Primăriei Galați poate primi și găzdui doar beneficiari din municipiul Galați.

Maladia Alzheimer, descoperită în 1901

Psihiatrul german Alois Alzheimer (1864-1915) a examinat-o, pe 25 noiembrie 1901, pe Auguste D., o pacientă în vârstă de 51 de ani, internată într-un spital din Frankfurt, pentru „tulburări cognitive progresive, halucinații, idei delirante și degradare a personalității sociale”. Diagnosticul pe care medicul german îl nota în foaia de observație a pacientei era unul nedefinit: „Boală a uitării”.
Femeia a rămas în grija medicului timp de cinci ani. După ce a murit, ca urmare a unei infecții (bolile infecțioase reprezentând de departe principala cauză de mortalitate în Europa la începutul secolului al XX-lea), creierul femeii, obținut în urma autopsiei, a fost studiat în amănunt de Alzheimer, care a observat o serie de modificări anatomice nedescrise de niciun alt medic înaintea sa. Pe 3 noiembrie 1906, în cadrul celei de-a 37-a ediții a Conferinței Psihiatrilor Germani din Sud-Vest, desfășurată la Tübingen, cazul fostei paciente a fost prezentat de Alzheimer. Detaliile au fost ulterior publicate într-o revistă germană de specialitate, sub titlul „O îmbolnăvire particulară a scoarței creierului”.

Deși maladia este astăzi cunoscută cu numele său, Alois Alzheimer o numise demență presenilă, făcând referire la faptul că afecțiunea este întâlnită și la pacienți mai tineri.

Boala Alzheimer este mai des diagnosticată în SUA, Canada, Australia și în vestul, centrul, și nordul Europei. Totuși, se crede că acest lucru se explică prin sistemele medicale mai bine puse la punct din aceste state, mai degrabă decât printr-o predispoziție a locuitorilor acestor țări către Alzheimer.

Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Viața Liberă Galați în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.