Diego Armando Maradona a avut o viața binecuvântată, așa cum bine a spus cârlanul politicii românești, fiind preluat ulterior de către unul dintre miliardele lui de fani, fostul mare fotbalist, Gary Lineker. Ușurința cu care Diego jongla cu mingea nu a fost însă doar rodul unui talent, ci și rezultatul unei munci susținute. Butoiașul de aur trăia pentru fotbal și a avut grijă să folosească orice truc pentru a câștiga.
Cei care sunt în situația lui sunt tentați să se creadă nemuritori. Atunci când lumea se află la picioarele tale, așa cum bine spune un cântec celebru pentru șprițari profesioniști, e nevoie să îți amintești că ești muritor. Succesul te poate îngropa la fel de bine cum te ingroapă eșecul constant. Romanii au avut înțelepciunea ca la orice paradă victorioasă să atragă atenția învingătorului că trebuie să revină pe pământ. Sclavul care șoptea la ureche generalului victorios constant ,,memento mori” era o protecție pe viitor a acestuia de aburii faimei. Fiecare vedetă a zilelor noastre ar avea nevoie de un astfel de mesaj constant pentru a nu ajunge să fie în situația în care a ajuns Diego.
Dependențele lui de alcool și de droguri ne spun povestea unui copil talentat care nu ajuns să știe să își gestioneze eficient succesul. Magia cu mingea de fotbal nu a ieșit de pe terenul de fotbal și a creat iluzia că el este un semizeu. Venerarea de către fani, reușitele profesionale incredibile, pasiunea pe care o aducea pe terenul de fobal au transformat omul în zeu.
Doar că, indiferent de ce credem noi sau de ce cred alții despre noi, nu putem învinge umanitatea și corpul nostru nu poate ține pasul cu iluzia de a fi zeu. Inima lui Diego a suferit mult pentru că drogurile și alcoolul macină corpul și creierul oricărei ființe umane. Creația, indiferent de natura ei, nu poate fi facilitată de substanțe care ne induc euforia în mod artificial.
Cei care l-au iubit pe Diego au obligația morală să învețe din suferința lui. Indiferent cât de bun ai fi în domeniul tău, nu te poți juca cu natură și să crezi că tu ești exceptat de la ce li se întâmplă celorlalte ființe umane. Vrăjitorul de ucenici ce a crezut că este cel mai genial președinte din toate timpurile a arătat că sprijnul unor lideri religioși nu te apără de Covid, chiar dacă medicii pot să te trateze rapid pentru a continua campania prezidențială. Diego a avut sprijinul familiei, dar dependențele au fost cele care au afectat o performanță sportivă ce ar fi putut fi și mai de necrezut.
Ca orice latin, Diego a trăit cu pasiune apropierea de ceilalți, fără însă a înțelege că o relație umană nu este autentică dacă se bazează doar pe pasiunea comună pentru droguri și alcool. Viața unui sportiv de performanță implică oricum un stres excesiv pentru corpul atletului. Dacă nu ești disciplinat și nu știi exact ce vrei de la viață, ajungi să crezi că a fi fotbalist înseamnă să te cuplezi cu pițipoance și să spargi banii din fotbal pe sticle de Moet Chandon să moară dujmanii de invidie.
Diego ne aduce aminte și de o perioadă frumoasă din Epoca de Aur a fotbalului românesc în care un derby cu Tuvalu nu ne ridica tensiunea. Ziarele de sport nu mai scriu de atunci despre performanțe, ci despre domnișoare planturoase prin care reușim să identificăm fotbaliștii de valoare. Valoarea fotbaliștilor noștri nu mai o stabilim prin raportare la performanța lor pe terenul de fotbal, ci prin analiza tehnico-tactică a acestor pe terenul seducției în stare de ebrietate de parcă unicul lor reper în viață este Charlie Harper, nu Diego Armando Maradona.
Ultima imagine de neuitat a unui fotbalist român pe care microbiștii români o pot identifica este aceea a unui fost iubit al Ilincăi Vandici îmbrăcat cu un prosop în ușa unei camere de hotel.
Fotbalul reprezintă în acest moment o știință, iar degustarea de iconițe prin ea însăși nu poate câștiga meciuri. Dumnezeu ajută pe cei care muncesc, care au un scop în viață și care se pregătesc pentru un adversar de nivelul lui Diego Armando Maradona. Voința lui Diego a mutat munții, mai ales atunci când a câștigat meciuri de unul singur. Dar pentru orice ființă umană nivelul de performanță atins de acesta este o presiune imensă. Iar tentațiile performanței sunt fete frumoase dispuse să facă orice, fani și amici care își oferă gratis droguri și alcool, precum și orice alte ocazii bune de a fi reflectate în presa de scandal.
Diego a arătat că este om înainte de toate, așa cum rezultă din frumoasa poveste istorisită de tânărul ziarist Amir Kierash în ziarul Adevărul. Diego a arătat că este aproape de drama lui Mihăiță Neșu, a pozat și a zâmbit pentru noi toți și a avut timp să dea un sfat din inimă pentru tânărul fotbalist român. Zâmbetul lui Maradona ne arată că dincolo de poveștile livrate de presa de scandal se afla o ființă umană care a învățat din propria suferință compasiunea, chiar dacă dependențele i-au scurtat viața.
Nu e nevoie să trecem prin dependențele și suferințele lui Diego pentru ca fiecare dintre noi să își învețe lecția. Avem de luptat cu proprii demoni. Dacă nu ne luptăm cu ei, înseamnă că deja am pierdut lupta.
Tentațiile sunt mult mai mari atunci când suntem învingători și societatea pune presiune pe noi să rămânem la înălțime și să fim perfecți din toate punctele de vedere. Lumina reflectoarelor arată toate micile imperfecțiuni ale celui care trebuie aruncat la câini și linșat tocmai pentru este aruncat din templul așezat de către cei care l-au venerat.
Diego va rămâne nemuritor prin ceea ce lasă în urma sa. A ridicat o națiune prin talentul și dăruirea sa pe teren, a inspirat mii de jucători tineri să creadă în șanse lor și a arătat că poți să rămâne o legendă chiar dacă ai ajuns la nivelul de înger căzut. Cei ce sunt ca el sunt puțini, dar trebuie să învețe că au obligația de a lăsa în urma lor bucurie și amintiri frumoase care să acopere orice inevitabile vulnerabilități umane
