Israel, între război și politică (II)

Data:

spot_img

Începând cu 7 octombrie principalul subiect din politica externă este războiul între Israel și Hamas. Multă lume s-a mirat de faptul că Israelul a fost luat prin surprindere.

Dar evenimentele își au originea în specificul vieții politice și a panoramei sociale din statul evreu.

Datorită contextului geopolitic, societatea israeliană este profund militarizată, armata și serviciile secrete fiind considerate printre pilonii statului. Mulți dintre politicieni provin dintre ofițerii forțelor armate (Tzahal) sau ai serviciilor secrete (Mossad, Shin Beth, Aman).

Citește și: Israel, între război și politică (I)

Este oarecum asemănător cu cursus honorum al demnitarilor din Imperiul Roman.

Structura statului și a instituțiilor sale a copiat în mare măsură modelul britanic, înclusiv prin absența unei Constituții scrise clasice.

Citește și: Armata israeliană susține că l-a ucis pe șeful unității de rachete antitanc a Hamas

În același timp, există și un grad destul de mare de corupție în viața politică, fapt dovedit de scandalurile și condamnările survenite în decursul anilor.

Putem vorbi de 3 partide principale israeliene, adică Mapai sau Laburiștii, Likud și Kadima. Acestea au fost singurele care au format guvernele israeliene și au dat prim–miniștrii. Kadima este o facțiune care s-a desprins din Likud și a câștigat alegerile o singură dată.

Chiar dacă Likud și Laburiștii sunt principalele partide, nu putem vorbi despre un sistem cu două partide, cum este în Marea Britanie sau în Statele Unite.

Partidele mai mici, cum ar fi partidele religioase, au încă o mare influență asupra coalițiilor și politicii.

Likud a fost format ca un partid laic în 1973, fiind rezultatul fuziunii a cinci partide de dreapta, dintre care cel mai mare a fost Herut. Este un partid de centru-dreapta.

Partidul Laburist (Avoda) a fost inființat ca succesor al partidului Mapai

Mapai, sau Partidul Muncitorilor, a fost înființat în 1930. Din 1930 până în 1977, Mapai, iar mai târziu Labour, a fost principala forță politică din Israel.

Primii patru premieri ai Israelului au fost membri Mapai. Partidul fost cunoscut și sub numele de „Aliniere” din 1969 până în 1986. În ultimii 20–30 de ani forța sa a slăbit și nu a mai câștigat nici un scrutin din 1999.

Partidul Albastru și Alb este rezultatul fuziunii a 3 partide relativ noi, Yesh Atid, un partid de centru, fondat în 2012, Telem și Israel Resilience, fondate în 2018. A fost creat special ca un partid care ar putea să-l învingă pe premierul Likud, Benjamin Netanyahu, deși nu a reușit acest lucru la alegerile din 2019.

Trebuie să menționăm și partidele de dreapta și ultraortodoxe

Yisrael Beitenu cere teste de loialitate pentru arabii israelieni, baza sa electorală fiind israelienii laici vorbitori de rusă.

Uniunea de dreapta reprezintă în primul rând evreii ortodocși moderni. A fost condus de fostul premier Naftali Bennett până în 2018.

Kulanu este un partid de centru-dreapta care pune accent pe reforma economică liberală.

Shas este partidul evreilor ultraortodocși sefarzi, dar încearcă să atragă si populația mai mare Mizrahi (evreii din Orientul Mijlociu) din Israel.

Torah Unit este partidul ultra-ortodox al evreilor ashkenazi.

Mai avem și alte partide mai mici, cum ar fi Meretz (partid sionist de stânga), Hadash-Ta’al (un partid arab) și Hadash (cu rădăcini comuniste).

Dacă ne uităm în trecut, putem vedea că până in 1977, toți premierii au fost laburiști.

Primul premier din partea Likud a fost Menachem Begin în 1977. Likud a fost la putere între 1977 – 1984, 1986 – 1992, 1996 – 1999, 2001 – 2006, și cu scurte întreruperi din 2009 până în prezent.

Laburiștii au mai deținut puterea între 1992 – 1996 și 1999 – 2001.

Au mai fost 3 guverne de uniune națională în Israel, în 1984 – 1986, 2001 – 2005 și 2020 – 2022.

După atacurile din 7 octombrie, s-a format un guvern de război, din care face parte ca ministru fără portofoliu Benny Gantz, liderul partidului Alb și Albastru, fost șef al Statului-Major, ministru al Apărării și prim–ministru în guvernele din perioada 2020 – 2022.

Majoritatea foștilor ofițeri se raliază partidelor de stânga, numai o minoritate aderând la partidul de dreapta Likud (Benyamin Netanyahu, Ariel Sharon, etc).

După 2000 a crescut foarte mult influența evreilor din fosta URSS. Din păcate aceștia au adus în viața publică toate păcatele tipic rusești, corupția, alcoolismul și violența. Datorită acestui aspect se poate constata apropierea lui Netanyahu de Vladimir Putin și transformarea Israelului într–un prieten al Rusiei, ceea ce nu s-a mai întâmplat din 1948.

Iar comportamentul lui Netanyahu este apropiat de cel al lui Donald Trump.

Legat de politică trebuie ținut cont de cele patru subgrupuri religioase majore, Hiloni (”laici”), Masorti (”tradiționali”), Dati (”religioși”) și Haredi (”ultra-ortodocși”).

Hilonii sunt cei mai puțin religioși și reprezintă aproximativ jumătate dintre evreii israelieni (49%).

Israelul și SUA găzduiesc aproximativ 80% dintre evrei la nivelul întregului mapamond.

Drept rezultat, există legături puternice între cele mai mari populații evreiești din lume.

Majoritatea evreilor israelieni consideră că au un destin comun cu evreii din SUA și cred că evreii din SUA au o influență bună asupra țării lor. Evreii israelieni în general sunt mai religioși decât evreii americani.

Evreii americani se împart cam la egalitate din punct de vedere politic între democrați și republicani.

Atât în Israel, cât și în SUA, evreii religioși tind să se încline mai mult spre dreapta, în timp ce evreii laici sunt centriști sau liberali.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!

spot_imgspot_img
Ovidiu Maican
Ovidiu Maican
Lector universitar doctor, Departamentul de Drept, Academia de Studii Economice - Bucureşti

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Distribuie articolul

spot_img

Știri de astăzi

Mai multe articole similare
Related

Erdoğan versus Assad: Game Over

Imediat după 7 octombrie 2023 am scris un articol...

Miorița și maskirovka

Rezultatele alegerilor de la noi se datorează parțial și...

Ciolacu fuge de propria grea moștenire

Marcel Ciolacu fuge de propria moștenire, nu vrea să...

Cum am devenit personaj într-un roman al Revoluției

Zilele acestea, când se organizează în Timișoara aniversări și...