Se pare că nemulţumiţi erau şi călugării mănăstirii Sf. Nicolae, care se plânseseră şi ei domnului de neajunsurile pe care le aveau cu târgoveţii, dar este foarte probabil că plângerea lor era mai mult o justificare a faptelor ce le erau imputate de către obştea oraşului. Pentru obiectivitate şi o mai bună înţelegere a modului în care a evoluat stăpânirea asupra hotarului târgului Botoşani, din momentul în care a început uzurparea sa, redăm în întregime documentul ce se vrea un răspuns dat jalbei călugărilor greci de la Popăuţi.
„După jaloba ce au dat Pre o Svinţitul Mitropolit Iliupoleos chir Inochentie, proestosul mănăstirii Sv<â>n(tul) Nicolae ot Botoşani, asupra târgoveţilor de Botoşani, din luminată poronca prea înălţatului nostru domn Mihail Gregoriu Şuţul v<oie>v<o>d, fiind rânduit ca să vin la stare locului şi împreună cu dum<ilu>i vel vornic Alexandru Calimah şi cu dumilor vornici de Botoşani să intrăm în cercetare pricinilor de păgubire şi a prigonirilor ce urmează între m<ănăstire> şi între lăcuitorii târgului Botoşani, şi puind înnainte carte gospod a fericitului domn Alexandru Constandin Moruzi v<oie>v<o>d, din let 1803, întru care să hotărăşte atât pentru târgoveţi, cât şi pentru mănăstire, în ce chip să urmeze întru toate, să punem la cale cu o dreaptă cumpănire întru amândouă părţile, după cuprindere aceii cărţi. Şi fiindcă pe târgoveţi i-am găsit foarte răzvrătiţi întru socotinţa că moşie ce esti împregiurul târgului ar fi a lor şi alcătuind întru pretenţe de moşie, iar nu de loc de hrană, am cerut de la Pre o Svin<ţia> sa, părintele Iliupoleos, ca să de o pliroforie (dare de seamă, lămurire, n.ns.) de dreptăţile ce ar şti având mănăstire; şi iar hrisoavele ce în număr de 14 mi-au arătat, acest fel am aflat curgere pricinii.
Citește articolul integral în Monitorul de Botoșani
