Judecătoarea Lia Savonea în cursa pentru CSM, anul 2016: „Am experienţă de lucru în echipă, (…) am o gândire pozitivă, constructivă”

În 2016, judecătoarea Lia Savonea de la Curtea de Apel București candida pentru un post în Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Cum se caracteriza și ce propunea Savonea în urmă cu 6 ani pentru a reforma sistemul judiciar din postura de membru CSM? Redăm pasaje din proiectul de candidatură al celui mai influent magistrat din sistem.

„Sunt o persoană optimistă şi am o gândire pozitivă, constructivă. Cred şi acţionez în spiritul unor valori ca: adevăr, cinste, seriozitate, responsabilitate, moderaţie, respect. Am experienţă de lucru „în echipă” şi înţelegerea principiilor de funcţionare a unui organism colegial”.

Despre fostul CSM, Savonea vorbea, dezamăgită, ca despre un „un eșec istoric repetat”. „Incapacitatea gestionării dezacordurilor, orgoliile nemăsurate, individualităţile, poziţiile publice contrare celor asumate în plen sau secţie, climatul de suspiciune şi neîncredere, vedetismele, au contrastat puternic cu sobrietatea, cu atitudinea matură, cu responsabilitatea ce ar fi fost de aşteptat din partea membrilor CSM”, se arată în proiectul său de candidatură.

Nu suporta comentariu acid și retorica joasă

Pentru actualul membru al CSM, respectul era valoare cardinală. „Intenţionat sau nu, uneori poate inconştient, valoarea cardinală a respectului celuilalt a fost coborâtă la un prag minim. În interior, s-a făcut o ipocrită campanie pentru ”respect” pe fundalul unor acţiuni care trădau mai degrabă dispreţul. S-au cultivat retorica joasă, comentariul acid, observaţia zgomotoasă.

Adevărul a fost pervertit într-o problemă de rating (….) Eu cred că trebuie să încercăm să recuperăm reflexele normalităţii. Pentru aceasta este nevoie să aibă loc o trezire a interesului cognitiv faţă de celălalt, este nevoie de un spor de empatie. Pentru a putea să interpretăm corect diferenţele dintre noi, a le asuma şi a le înţelege.”

Savonea vorbea atunci și despre abaterile disciplinare. „În ultimii ani s-a înregistrat un regres evident în ceea ce priveşte statutul nostru, atât legislativ cât şi, mai ales, faptic. Legislativ, prin extinderea sferei abaterilor disciplinare, aşa încât judecătorul răspunde în prezent şi pentru încălcarea normelor de drept material şi procedural, deşi, în mod tradiţional, doar o instanţă ierarhic superioară era (şi ar trebui să fie) în măsură să infirme sau să confirme un raţionament juridic dintr-un caz dat”, se mai arăta în proiectul de candidatură.

Pledoarie pentru transparență

Ce își dorea Savonea? „promovarea unui profil de judecător ataşat valorilor independenţei, imparţialităţii, integrităţii, competenţei profesionale, responsabilităţii”, „creşterea gradului de transparenţă decizională”, „redefinirea ariei competenţelor CSM în scopul reducerii actualei birocraţii”, „o balanţă fină în exercitarea acţiunii disciplinare faţă de pericolul afectării independenţei judecătorului”, „menţinerea unui contact corect şi permanent cu judecătorii”, „mai multă deschidere în raporturile cu societatea civilă şi cu celelalte profesii juridice”, „mandatul de membru CSM este unul de interes public. Drept urmare, el este important nu doar pentru judecători, ci şi pentru cetăţean”.

Judecătoarea își mai propunea atunci „o responsabilitate crescută din partea membrilor CSM” și „acţiune din partea acestora, prin convergenţă şi nu prin nesfârşite dezbateri sterile”.

Savonea mai era convinsă că „judecătorul va fi cu adevărat respectat doar în momentul în care îi vor fi asigurate toate instrumentele necesare desfăşurării activităţii de judecată, aşa încât singura lui grijă să fie reprezentată de pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti corecte”.

Un CSM suprapopulat

În 2016, Savonea spunea că „actualul CSM este o autoritate hiper- bugetată şi hiper- dimensionată, cu o activitate excesiv birocratizată”.

Despre relațiile cu ceilalți judecători, Savonea spunea că „judecătorul trebuie să fie primul care evaluează activitatea CSM în ansamblu, respectiv a fiecărui membru în parte. Propun o relaţie deschisă, în care judecătorul să fie efectiv ascultat, în care CSM să îşi explice mai bine acţiunile şi deciziile, în care asociaţiile profesionale ale judecătorilor să fie, de asemenea, prezente, aşa încât să existe o reală dezbatere asupra problemelor majore, de interes pentru noi toţi”.