Să fii jurnalist e o profesie pe muchie de cuțit, în România. Pericolele nu vin ca pe front, din cauza unei mine, și nici din cauza unui guvern care te aruncă în închisoare dacă dezvălui corupția de la vârful puterii.

În România, primejdia vine mai degrabă din confort și lene intelectuală. Această profesie e cumva pe cale de dispariție, fiindcă în mare parte s-a transformat în relații publice și divertisment. La conferințele de presă, de multe ori, întrebarea așteptată nu este pusă și, tot mai des, comunicarea politică este preluată ca atare fără să fie trecută prin filtrele de rigoare, fără să i se dea contextul mai larg și fără să fie asezonată neapărat cu o expertiză critică, adecvată.

Uneori sunt de vină trusturile media, unde lucrează reporterii trimiși pe teren și care au agende proprii, paralele cu interesul public. În aceste cazuri funcționează indicațiile de sus în jos și chiar autocenzura, care este mai periculoasă, fiindcă pervertește o profesie care nu poate supraviețui dacă nu are ca miză scoaterea la iveală a adevărului, dezvăluirea mecanismelor corupte ale puterii și dezechilibrele statului de drept.

Alteori, pur și simplu, redacțiile nu au capacitatea de a-și trimite oamenii pe teren și principala ocupație a publicațiilor a devenit aglutinarea știrilor transmise de agențiile de știri sau televiziuni. De multe ori, când vine vorba, de pildă, despre dosarele istorice, la care justiția autohtonă lucrează de aproape 30 de ani, cei care scriu nu înțeleg despre ce este vorba, nu știu ce s-a întâmplat în decembrie 1989 sau la mineriadele din 1990.

Istoria recentă este pentru unii jurnaliști tineri un hău plictisitor, în vreme ce Justiția a devenit un subiect marginal pentru multe trusturi de presă, care vor să dea impresia că anticorupția este fie un moft, fie o armă politică folosită prea mult împotriva marilor infractori, care ar merita mai multă deferență. 

Au mai rămas câțiva jurnaliști care și-au păstrat curajul și independența, care nu se cocoșează din cauza presiunilor din politică, justiție sau chiar din partea marilor servicii de informații și care continuă să scrie detaliat despre lucrurile urât mirositoare din măruntaiele politicii românești, despre interconexiunile politicii cu justiția sau chiar despre presa care face sluj politicii. Aceștia sunt puși la zid de colegi din presă.

Recent, Raportul Departamentului de stat al SUA privind respectarea drepturilor omului în România a menționat cazul filajului jurnaliştilor şi magistraţilor de anul trecut, la capitolul „Violenţe şi hărţuire la adresa jurnaliştilor”. Este vorba despre filajul împotriva lui Alex Costache, de la TVR, Cosmin Savu de la Pro TV și a magistraților Horațiu Radu și Răzvan Păștilă.

Imaginile în care cei patru s-au întâlnit, în mod privat, pentru o aniversare, au apărut la RTV, companie înființată de Sebastian Ghiță, refugiat petru moment în Serbia din cauza dosarelor pe care le investighează procurorii anticorupție. Apoi clipul video a fost preluat de Evenimentul Zilei, condus de Dan Andronic, și de Gândul, controlat de familia lui Radu Budeanu, ambii condamnați penal. Aceste instituţii de presă au prezentat imaginile drept dovadă a unui pretins complot dintre magistraţi şi jurnalişti privind selecţia procurorilor şefi.

În plus, în operațiunea de filaj apare și un fost ofițer SRI, iar resursele folosite fac parte dintr-un arsenal profesionist pe care o redacție obișnuită nu și l-ar permite, potrivit documentelor văzute de G4media.

Alt caz menționat de Raportul Departamentului de Stat este cel al jurnalistului Sebastian Oancea, de la Vrancea24, care a fost hărțuit cu procese de fostul președinte al Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan, împotriva căruia a câștigat patru dintre ele, după ce a dezvăluit abuzurile și corupția pe care le-ar fi încurajat fostul lider local al PSD.

Sunt multe alte situații în care jurnaliștii rezistă presiunilor, cum e cazul celor de la G4media, al jurnalistului Virgil Burlă, care le-a arătat, anul trecut, ministrului Justiției și președintelui cât de vulnerabilă e cea pe care ei au numit-o, în cele din urmă, procuroare-șefă antimafia, sau al celor de la Rise Project, cărora Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal le-a trimis o scrisoare, amenințându-i cu o amendă de 20 de milioane de euro și cerând dezvăluirea surselor jurnalistice, după publicarea unui material referitor la TelDrum

Dezvăluirile îl vizau în acel moment pe Liviu Dragnea, care controla majoritatea instituțiilor publice, în acea perioadă. În presa locală sunt, de asemenea, oameni curajoși, care încearcă să-și păstreze autonomia și independența dar, pentru toți, aceste deziderate devin tot mai dificile, mai ales în absența resurselor. Salariile scad, iar lucratul în trei schimburi, la știri, spre exemplu, este considerat ingrat.

De aceea, mulți jurnaliști fac probabil unele servicii, pentru a reuși să obțină un loc în administrația publică, unde salariile sunt de 2-3 ori mai mari, dacă nu chiar în zona consultanței politice, unde veniturile ar putea fi chiar mai generoase. În ultimul raport făcut de Centrul pentru Jurnalism Independent, o jurnalistă din Deva, care pe moment și-a abandonat profesia, mărturisește că în județul Hunedoara există acum mai mulți jurnaliști în instituțiile publice decât în redacții. 

Per total, calitatea muncii jurnalistice scade, nu doar fiindcă superficialitatea multora dintre cei rămași în branșă a crescut pe măsură ce conștiința lor a scăzut, ci și pentru că mulți jurnaliști cu experiență s-au retras în domenii mai bine plătite sau pentru că redacțiile s-au micșorat foarte mult sau pentru că mogulii supraviețuiesc încă și duc mai departe televiziunile care sabotează politicile anticorupție, între ele RTV, Antena 3, Realitatea Plus, Aleph News, Metropola Tv.

Agonia presei autohtone are loc pe fondul unor ritualuri care au dus, cel puțin, la compromiterea parțială a jurnalismului, pe fondul jocurilor de forță făcute de unii patroni de presă care au la activ condamnări penale, al peisajului dat de fostul șef al SRI, care a spus de mai multe ori că Serviciul Român de Informații are agenți acoperiți în diferite redacții, autodemascărilor de tipul celei exersate de ofițerul acoperit, Robert Turcescu și al presiunilor permanente făcute prin diferite pârghii, de Fisc si alte instituții ale statului împotriva unor redacții mici, dar foarte influente.

Articolul a fost publicat mai întâi pe DW

partajează acest articol:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.