miercuri, 19 ianuarie 2022
AcasăLa ziActualitateJurnalistul Sebastian Oancea, despre noaptea petrecută la poliție: “Hai să-l căutăm pe...

Jurnalistul Sebastian Oancea, despre noaptea petrecută la poliție: “Hai să-l căutăm pe ăsta și în fund! Dezbrăcați-l, poate are droguri!”

La finalul acestei săptămâni, în Centrul Vechi al capitalei a izbucnit un conflict. Protagoniștii lui sunt jurnalistul Sebastian Oancea și patru polițiști tineri. Jurnalistul a fost încătușat și reținut câteva ore, timp în care, spune el, a fost bruscat, lovit și umilit. După ce a fost eliberat, acesta a fost urmărit de echipajul de poliție care îl bruscase până la hotelul unde era cazat, fiind amenințat și acolo.

A doua zi, Poliția Capitalei a dat un comunicat de presă, în cadrul căruia susținea că Sebastian Oancea  a refuzat să se legitimeze și “a adresat injurii polițiștilor”, motiv pentru care a fost dus la secție și sancționat cu suma de 3000 de lei pentru încălcarea unor norme de conviețuire socială și pentru nepurtarea măștii în locuri publice.

Ulterior, am solicitat și noi un punct de vedere al poliției cu privire la metodele pe care aceștia le-au folosit în noaptea în care l-au reținut pe colegul nostru.

Purtătorul de cuvânt al Poliției Capitalei, Diana Sarca, a refuzat să răspundă la această curiozitate a noastră. În consecință, l-am chestionat cu privire la cele întâmplate doar pe jurnalistul Sebastian Oancea, care ne-a spus, cu lux de amănunte, tot ce își amintește el din acea noapte, pe care și acum o cataloghează drept “traumatizantă”.

Reporter: Cum a început conflictul din Centrul Vechi?

Sebastian Oancea: Eu am ajuns la București pentru că aveam de rezolvat niște chestiuni profesionale. Urma să merg a doua zi să fac ce aveam de făcut, iar seara am ieșit cu încă cinci prieteni în Centrul Vechi. Am căutat o terasă și am găsit una cu mese care aveau mai mult de patru scaune, am văzut că ne lasă și ne-am așezat.

A venit poliția, l-a amendat pe patron că eram mai mult de patru persoane la masă. Noi eram pe terasă, în aer liber, așadar. Ne-au luat buletinele și eu le-am zis prietenilor mei să mergem de acolo, că era clar că nu mai puteam sta acolo.

Am vrut, normal, să-mi iau buletinul înainte. Așa că m-am dus la domnișoara polițistă care era în fața restaurantului și i-am spus că aș vrea buletinul, pentru că așteptam deja un 15 minute. Mi-a spus că buletinul se află la colegii ei care se află într-o mașină de pe o străduță.

M-am dus acolo și am solicitat buletinul. Mi s-a spus că mai durează și mi-au spus că nu am mască și trebuie să mă amendeze și pentru asta. Eu chiar nu știam că trebuie să port masca în spațiu deschis, i-am spus că nu am știut, că am omis că trebuie să port pe stradă masca. I-am zis să îmi scrie amenda, dar că vreau să fac o mențiune la amendă.

Dar înainte i-am spus polițistului că vreau să se recomande, ca să știu cu cine stau de vorbă. Mi-a zis că o să văd în procesul verbal. Am insistat că vreau să știu cu cine stau de vorbă. Mi-a zis că a spus de 16 ori, iar eu i-am zis că mie nu mi-au zis, că poate sunt eu handicapat și nu am înțeles. Mi-a spus atunci: “Chiar păreți handicapat!”

I-am mulțumit frumos la mișto și am început să ne luăm la mișto. Mă rog, nu am folosit un limbaj chiar ok, dar era în limitele decenței. Au devenit recalcitranți, au chemat doi jandarmi. Unul dintre ei, pe parcursul discuției, mi-a băgat mâna în gât, eu le-am zis din nou să îmi scrie obiecțiunile pe amendă, au zis că nu vor.

Cu toate astea, am semnat procesul verbal, l-am luat și, când să plec, le-am spus că sunt niște nesimțiți care nu fac cinste hainei de poliție. În momentul ăla, m-am trezit pus la pământ. Noroc că am fost atent, să nu dau cu nasul și am dat cu barba… Apoi m-au băgat în mașină.

R. Câți polițisti erau?

S.O. Patru. Trei bărbați și o femeie.

R. Și apoi, după ce te-au urcat în mașină, ce s-a întâmplat?

S.O. Un prieten de-al meu a filmat totul până în acel moment, pentru că i-am zis să filmeze, pentru că vreau să am dovezi că m-au pus la pământ.

M-au băgat în mașină, acolo mă țineau ca pe ultimul infractor, cu capul în jos. M-au dus la secție, din mașină până la secție m-au dus tot așa, aplecat, le-am zis că pot să merg singur și mi-au spus că așa e procedura. Pe holul din secție, îmi puneau piedici și îmi spuneau: “Vedeți că vă împiedicați”, mă bruscau…

M-au băgat într-o cameră în care era aparatură pentru înregistrare video. Le-am spus să se roage să nu funcționeze camera, pentru că, dacă merge, se înregistrează tot. Mi-au scos din portofel toate actele, cardurile, mi le-am pus pe acolo. I-am rugat să îmi dea apă, mi-au spus că n-au pahar, i-am rugat frumos să îmi scoată cătușele, nu au vrut, permanent am stat cu cătușele la mâini.

I-am rugat să mă lase să dau un telefon, au zis că nu. La un moment dat, unul dintre prietenii mei m-a sunat, am reușit să răspund cu mâinile la spate, mi-a dat peste telefon și au zis că nu am voie  să răspund. După care a ieșit un polițist dintr-o cameră, cu o țigară  în gură, părea un pic amețit sau, mă rog, poate era doar obosit și a zis: “Hai să-l căutăm pe ăsta și în fund! Dezbrăcați-l, poate are droguri!”

L-am întrebat de ce fumează în incintă. Iar s-au enervat.

R. Și te-au dezbrăcat?

S.O. Nu, le-am zis că dacă pun mâna pe mine, îi  mușc de unde apuc. Apoi a venit o polițistă și m-a întrebat ce funcție am la Realitatea. I-am spus că nu are nicio relevanță ce funcție am eu. Iar unul i-a răspuns: “E din Vrancea, dă-l dracului!”

R. Situația s-a schimbat după găsirea legitimației de presă?

S.O. Păi le-am zis că vreau să scriu obiecții în procesul verbal, că m-au abuzat și au spus că nu pot scrie așa ceva, pentru că trebuie să fac obiecțiuni legate de contravenția pentru care m-au adus la sediu. Am insistat.

Ca să nu mai spun că, în momentul în care mi-a căzut procesul verbal, l-au luat și mi l-au băgat în sân, ca la prostituate. Apoi m-au eliberat, au venit să îmi scoată cătușele, m-au aplecat iar. Tot drumul spre ieșire, mi-au pus piedică, mă împingeau, etc.

Afară mă așteptau prietenii mei, ne-am urcat în două taxiuri, ne-am dus la hotel, unde am mai discutat puțin pe terasă și eu am rămas afară cu un prieten. Așa m-am trezit cu polițistul care mă bătuse. Ori ne-a urmărit, ori…

A intrat în hotel, eu eram afară, fumam. A venit la mine și mi-a spus că dacă mai fac figure, mă mai ia o dată. După care prietenul meu s-a dus la mașina lor și le-a zis că nu e ok cum procedează și au plecat.

R. Bănuiesc că te-ai interesat cine sunt polițiștii în cauză…

S.O. Eu am întrebat cine sunt, dar sincer să fiu, nu mai țin minte.

R. Eu am contactat astăzi Poliția Capitalei, dar cei de acolo au refuzat să îmi dea și alte informații în afara comunicatului de presă pe care l-au publicat chiar a doua zi. Tu ai obiecțiuni la acel comunicat de presă?

S.O. Da, evident. Ei au spus în comunicat că eu am refuzat să mă legitimez, dar eu m-am dus după buletin. Deci e exclus că aș fi refuzat legitimarea. Ei completau procesul verbal pe baza buletinului.

Altfel, n-aveau de unde să știe ce e acolo, nu? Și eu nu le-am spus că sunt ziarist, pentru că nu era relevant. Eram ca orice om de la masă. În plus, eu nu am intrat în incintă fără mască. Eu nu am intrat deloc în incintă, nici măcar pentru necesități fiziologice.

R. Cum percepi acum, când te-ai mai liniștit, experiența aceea?

S.O. A fost cam traumatizant. Eu nu am reușit nici măcar să îmi dau seama de ce mi s-a întâmplat totul, pentru că încă aștept să mă trezesc din coșmarul ăsta.

Evident că nu las lucrurile așa, o să îi dau în judecată, le fac plângere penală și sunt foarte dezamăgit, pentru că erau foarte tineri polițiștii ăia. Dacă ar fi fost unii de 50 de ani, afectați de comunism, măcar mi-ar fi explicat, dar sunt foarte tineri.

Nu înțeleg de unde vine atitudinea asta și de ce nici măcar unul dintre ei nu a încercat să aplaneze lucrurile. Au făcut front comun, toți.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE