În ultima săptămână, viața politică românească a devenit un amestec de circ, telenovelă și operetă de proastă calitate. Totul a fost provocat de tendințele dictatoriale ale lui Florin Cîțu, susținut din umbră de președintele Klaus Johannis. Se pare că ambii au înclinații dictatoriale. Și mai este ceva. Ambii nu prea au experiență politică.
Domnul Iohannis, până în 2014, nu a fost implicat aproape deloc în politica la nivel național, cu excepția episodului Grivco, pe care nu vrea să și-l amintească. Domnul Cîțu a fost și el parașutat în PNL datorită prieteniei cu cine știm noi. Și el și domnul respectiv, pentru atacul la leu din 2008, în alte țări nu ar fi scăpat așa ușor. Domnul respectiv a scăpat datorită stelelor tatălui, iar dânsul datorită căsătoriei cu o nepoată a lui Mugur Isărescu (conform unor zvonuri).
Dacă ne întoarcem în 2014, sunt versiuni conform cărora doamna Adina Vălean, soția lui Crin Antonescu, ar fi avut un rol în înscaunarea și propulsarea lui Klaus Iohanis. Probabil răsplata a fost postul de comisar european. Iar președintele este înconjurat de oamenii lui Crin Antonescu. Așa se explică mentalitatea USL-istă din ultimele zile.
Din păcate domnul Iohannis seamănă din ce în ce mai mult cu Emil Constantinescu, blocat în propriile clișee. Domnia sa scapă din vedere faptul că a ajuns de două ori președinte datorită PNL și a unui context politic favorabil. Lupta cu Victor Ponta a fost cu adevărat dificilă. Dar împotiva Vioricăi Dăncilă și un copac ieșea președinte. Este rezultatul votului negativ.
Tendința de a colabora cu PSD a aparținut prima dată lui Dinu Patriciu și a fost concretizată ulterior de Crin Antonescu. Din acest motiv, între aprilie 2007 și decembrie 2008, a funcționat un guvern minoritar PNL, șantajat continuu de PSD. Ulterior, în 2009, a funcționat marea colaiție PDL-PSD, probabil regretată de domnul Emil Boc, care poate ar dori repetarea situației.
Una din marile greșeli ale președintelui Iohannis este implicarea fățișă în competiția internă din PNL. La fel a procedat și Emil Constantinescu și a făcut PNȚ-ul praf. Unii au mintea scurtă și nu învață nimic din istoria recentă. Emil Constantinescu i-a vrut pe Victor Ciorbea și Radu Vasile, iar Klaus Iohannis, pe Alina Gorghiu și Florin Cîțu. Rezultatele se văd. Nu degeaba cea mai vocală susținătoare a lui Florin Cîțu este Alina Gorghiu. A fost și este o mare fană USL și l-a propulsat pe premier în politică. Ca să nu mai vorbim de multitudinea de aspecte controversate din trecutul ei.
Interesant este faptul că majoritatea partizanilor lui Florin Cîțu provin din fostul PDL, având concomitent legături strânse cu cultele neoprotestante, care în SUA îl susțin pe Donald Trump. Acest lucru se vede în compoartamentul histrionic și de vătaf al premierului.
Criza a pornit în principal din punct de vedere teroretic de la avizarea PNDL și de la procedura de selectare a procurorilor șefi. Această procedură l-a deranjat pe președinte, care s-a făcut remarcat în trecut prin numiri neinspirate în magistratură. Dar președintele e consecvent. Măcar atât.
Ministru interimar al Justiției este domnul Lucian Bode, care și la Ministerul de Interne a făcut mai mult prostii. În afară de dânsul, la Jusțiție au mai fost doi miniștri fără studii de specialitate, în perioada dejistă. Frumoasă comparație, Dar e loial și poate se roagă cum trebuie. Iar dacă ne uităm și la studii și la ce a făcut în trecut, se aseamănă cu Florinel.
În prezent, se pot prefigura mai multe soluții.
Dacă moțiunea trece sau dacă Florin Cîțu demisionează, președintele Klaus Iohannis va trebui să numească un candidat la funcția de prim-ministru. Deoarece niciun partid nu are majoritatea absolută, acesta poate fi teoretic de la orice partid. Practic va fi de la PNL sau PSD.
PNL fie continuă cu actuala coaliție, având prim ministru liberal, fie cu un guvern minoritar, soluție avansată de Robert Sighiartău. Dat fiind comportamentul acestui personaj, propunerea este cam suspectă. Semnifică practic refacerea USL, sau coabitarea subterană a lui Tăriceanu cu social-democrații.
În acest caz, PSD va cere concesii importante și va practica un șantaj generalizat. Ar fi ca un meci din desene animate între Tom (PSD) și Jerry (PNL), Klaus Iohannis fiind în rolul de arbitru-buldog. Efectele se vor răsfrânge cel mai mult în scorul electoral al PNL în 2024 sau chiar mai devreme. În 2008 și în 2016 liberalii au ieșit prost din astfel de coabitări. Scorul PSD ar scădea mai puțin, iar cel mai avantajat ar fi AUR. Klaus Iohannis și aripa Cîțu din PNL fie nu percep situația, fie sunt demult complici. Ne putem trezi în 2024 cu o majoritate PSD–AUR la președinție, Guvern și Parlament. O întoarcere în Evul Mediu.
Declarativ, PSD nu dorește un guvern minoritar liberal, ci alegeri anticipate sau un premier de la ei. Dar nu prea au o personalitate potrivită. Sau vor apela la cineva din afară. Ar mai putea fi și varianta unei mari coaliții PNL-PSD, adică noul USL. Dacă se ajunge la anticipate, pentru PNL va fi o situație aproape de dezastru.
Aripa Cîțu dorește să amâne dezbaterea moțiunii până după congres, folosind metode puerile și la limita legii. Acum se vede nivelul studiilor unora. Ceea ce se întâmplă este unic în istoria României. Este clar că le e foarte frică de dezbaterea moțiunii. Posibilul apel la CCR dovedește încă o dată existența înțelegerilor subterane cu PSD.
Interesantă este deplasarea domnului Dacian Cioloș în Franța. În opinia mea, tensiunile de pe scena politică sunt și rezultatul rivalității franco-germane în dobândirea influenței majoritare la noi. Un efect va avea și rezultatul alegerilor legislative din Germania, unde se prefigurează până acum o schimbare a majorității parlamentare.
Klaus Iohannis începe să îl copieze pe Vladimir Putin prin impunerea lui Florin Cîțu. După cum se poate vedea, soarta României și a PNL sunt în pericol, datorită setei patologice de putere a unor personaje măcinate de frustrări, incompeteță și orgoliu, și care probabil sunt păpușile altora. Dar cine or fi păpușarii?
„Problema omenirii este ca oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proști sunt plini de încredere.” – Charles Bukovski
„Linguşirea este plata anticipată a trădării care ţi se pregăteşte.” – Nicolae Iorga
„Există puţine lucruri mai periculoase decât un amestec de putere, aroganţă şi incompetenţă.” – Bob Herbert
„Incompetenţa e cu atât mai dăunătoare cu cât incompetentul are o putere mai mare.” – Francisco Ayala Garcia-Duarte
