Criza politică din ultimele săptămâni pare că se va concretiza într–un guvern de coaliție PNL–PSD–UDMR, un fel de alianță contra naturii. Nu știm încă în cât timp se va materializa, divergențele fiind destul de importante.
Este greu de explicat o asemenea soluție, impusă de președintele Klaus Iohannis.
Domnia sa pare că și–a pierdut orice busolă în ultima vreme, având un comportament din ce în ce mai autoritar și irațional. Probabil crede cu naivitate că orice merge în Germania merge și la noi. E o dovadă de rigiditate, ca să exprim politicos. Îmi amintesc cartea scrisă de Cristian Sima, foștul președinte al SIBEX, care a fost implicat într–un mare scandal în 2012. În cartea sa îi face o caracterizare foarte exactă președintelui. Atunci nu mi–a venit să cred, acum da.
„Marea coaliție” din Germania nu se poate potrivi la noi. PSD–ul de la noi nu e ca cel german, este urmașul PCR. Pe lângă aceasta, în PSD sunt cei mai bogați politicieni, ceea ce nu prea vezi în lumea occidentală.
În Germania principalele partide sunt SPD (social-democrații) și CDU (creștin-democrații). Liberalii germani (FDP) vor forma o coaliție cu social–democrații și ecologiștii. SPD nu a mai vrut să formeze o coaliție cu CDU. Poate aud și unii de la noi despre asta. Datorită comportamentului duplicitar, pentru că au fost partid–balama între CDU și SPD, între 2013 și 2017, FDP nu a mai intrat în Bundestag.
La noi, ideea ca liberalii să fie partid–balama e aparținut lui Dinu Patriciu, concretizată ulterior de Crin Antonescu. Măcar primul USL a venit la putere în mod transparent în 2012. Atunci PNL și PSD au participat de la început la alegeri ca o coaliție.
În Germania, modelul domnului președinte, au existat patru mari coaliții, Prima a fost între 1966–1969 (CDU-SPD), condusă de creștin–democratul Kurt Kiesinger, iar celelalte trei sub mandatele Angelei Merkel (2005– 2009, 2013–2018, 2018-2021). Marile coaliții ale doamnei Merkel s–au făcut în mod transparent, nu balcanic. Coaliția din 1966–1969 s–a datorat ieșirii FDP de la guvernare, unde aveau o coaliție cu CDU. Creștin–democrații nu au avut altă soluție decât să apeleze la social–democrați.
Un aspect important este că Germania e republică parlamentară. Ca efect, președintele are un rol foarte limitat și mai mult ceremonial în formarea guvernelor. România fiind republică semi-prezidențială (alături de Polonia, Lituania, Portugalia și Franța), uneori șeful statului poate abuza de prerogativele sale, cum se întâmplă acum. Din câțe știu, în nici un stat european, șeful statului nu s–a implicat atât de direct și samavolnic în viața unui partid, cum s–a întâmplat pe 25 septembrie. Aceasta, coroborat cu insistența pe care Klaus Iohannis vrea să îl impună pe prim–plan pe Nicolae Ciucă arată tendințe spre autoritarism și dictatură. Și Donald Trump s–a înconjurat de foști generali. Nu cred că e un bun exemplu. Dar întrucât unii din echipa câștigătoare s–au pozat cu clovnul de la Casa Albă, să nu ne mirăm.
În Uniunea Europeană nu am avut premieri militari după 1945. Până în 1945 în viața politică românească au mai fost generali care s–au implicat direct pe arena publică, dar rezultatele în general nu au fost prea bune. În SUA au fost cinci generali care au devenit președinți. În Franța a fost numai Charles De Gaulle. În prezent, în Camera Comunelor și în Camera Lorzilor din Marea Britanie avem câte 50 de foști militari, iar în legislativul de la Washington, 61.
Klaus Iohannis și Florin Câțu conduc PNL în mod dictatorial. Chiar și așa, o treime din conducerea PNL a votat împotriva colaborării cu PSD. Bomboana pe colivă a fost excluderea lui Ludovic Orban, și el tot un caz unic. Ceea ce i s–a reproșat la negocierile de anul trecut, fac mai rău acum cei din conducerea liberală.
Domnul Iohannis are nevoie de oameni ca Florin Câțu și Nicolae Ciucă, care să îl asculte orbește. Când vrei să fii ascultat orbește, înseamnă că ai unele deficiențe de caracter. Așa este când te crezi lider, deși de două ori ai fost ales datorită votului negativ, nu datorită propriilor tale calități.
Decizia bruscă în urma căreia se insistă pentru marea coaliție poate avea mai multe cauze. Prima, cea mai plauzibilă, ar fi banii din PNRR, din care vor să se înfrupte toți. A doua ar fi că unii așa–ziși democrați de dreapta au fost cârtițe de la început, conduse din România sau din afară. În sfârșit, unii pot avea niște dosare pe undeva. Consecințele sunt însă devastatoare. Practic se irosesc 30 de ani. Iar contextul internațional este foarte tulbure. Nici statele democratice nu prea mai au lideri autentici.
„Trădarea e biserica iadului.” – Victor Hugo
„Cine trădează va fi trădat.“ – Marin Preda
„Unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar.” — Friedrich von Schiller
