Uniunea Europeană are nevoie de Republica Moldova, de pro-europenismul ei, atunci când există o dorință autentică de a construi şi a păstra o agendă curajoasă şi reformistă, a declarat, într-un interviu acordat pentru PressHUB, vicepreședintele Delegației la Comisia parlamentară de asociere UE-Moldova, europarlamentarul USRPLUS, Ramona Strugariu.
De asemenea, aceasta a mai vorbit pe parcursul interviului despre campania electorală de la Chișinău, tentativa forțelor pro-putiniste de a deturna drumul european al R.Moldova, proiectul Reunirii și perspectiva aderării Chișinăului în spațiul comunitar.
PressHUB: Care ar putea fi poziția UE în cazul în care coaliția pro-putinistă formată din PSRM–PCRM va obține majoritatea în plenul de la Chișinău? Există un plan de rezervă în cazul în care forțele pro-europene de la Chișinău nu vor obține duminică victoria în alegerile anticipate?
Ramona Strugariu: Aș vrea în primul rând să subliniez importantă crucială a alegerilor din 11 iulie pentru Republica Moldova. Ea are pentru prima dată o șansă foarte clară de a avea un parlament și un guvern care să lucreze în interesul cetățenilor și să se angajeze hotărât pe calea reformelor, ceea ce este esențial pentru a transforma în beneficii concrete noile oportunități de finanțare oferite de Uniunea Europeană.
Mă refer mai cu seamă la Planul de redresare economică în valoare de 600 de milioane de euro prezentat de Comisia Europeană luna trecută. Angajamentul pro-european al Președintei Maia Sandu a contat fundamental în acordarea acestui sprijin suplimentar și ar fi păcat ca această oportunitate să fie irosită.
Dacă se adeverește ipoteza menționată în întrebarea dumneavoastră, fără îndoială drumul european al Republicii Moldova va rămâne unul complicat şi inegal. Nu e o ipoteză complet nouă pentru Uniunea Europeană de altfel, în fond este o situație pe care am trăit-o deja și din noiembrie 2019 încoace am văzut cât de problematic este în ceea ce privește continuarea reformelor. Prețul cel mai mare l-au plătit cetățenii Republicii Moldova, care nu au văzut nicio ameliorare concretă a traiului lor.
În plus, credibilitatea la Bruxelles a unei astfel de coaliții PSRM-PCRM în termeni de voință de reformă și livrabile va fi sub un mare semn de întrebare. Uniunea Europeană nu are un plan B în raport cu un astfel de scenariu. Planul B este același cu Planul A și anume că nu vom abandona cetățenii Republicii Moldova. Vom căuta forme de susținere care să fie în beneficiul direct al cetățenilor, întârind sprijinul prin autoritățile locale, redirecționând fondurile către societatea civilă, media independentă.
Există o șansă concretă ca R.Moldova să adere în viitor la UE, dacă majoritatea pro-europeană va forma o majoritate parlamentară și va implementa cu succes reformele convenite cu Bruxellesul?
Orice pas în direcția unei mai profunde integrări politice, economice și umane cu Uniunea Europeană este binevenit, în măsura în care corespunde aspirațiilor autorităților Republicii Moldova și ale societății în general. Această aspirație există în mod clar în societate, dacă ne referim la recentul sondaj de opinie din luna iunie, potrivit căruia 67% dintre cetățeni susțin integrarea europeană. Mai mult decât atât, cred că şi Uniunea Europeană are nevoie de Republica Moldova, de pro-europenismul ei, atunci când există o dorință autentică de a construi şi a păstra o agendă curajoasă şi reformistă.
Așa cum am mai spus deja, locul Republicii Moldova este fără doar și poate în Uniunea Europeană. Aderarea la Uniunea Europeană nu este numai o alegere liber asumată privind viitorul unei țări, ci și un proces complex și extrem de exigent de reformare profundă, bazat pe condiții stricte și performanța țărilor candidate.
Există bineînțeles o șansă ca Republica Moldova să adere, este unul dintre lucrurile pe care ne străduim să le promovăm în Parlamentul European. Însa pentru a putea ajută Republica Moldova în acest sens la Bruxelles, e în mod clar nevoie de o majoritate pro-europeană dispusă să lucreze la Chișinău. Totodată, trebuie să fim conștienți că acest lucru nu se va întâmpla peste noapte, este nevoie de eforturi constante, determinate și de menținerea stabilă a direcției pro-europene.
Aderarea la UE nu este un sprint final, ci o cursă de fond pentru care trebuie rigoare, seriozitate și continuitate în întreprinderea reformelor necesare pentru a deveni membru.
Cum este văzută de la Bruxelles acțiunea de sprijin a României în R.Moldova? Este un sprijin în acord cu agenda UE sau există un plan secret de distrugere a statalității R.Moldova, cum se vehiculează în cercurile politice de la Chișinău?
O să vă dau un exemplu foarte concret despre cum este văzut sprijinul acordat de România la Bruxelles. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a mulțumit României pentru echipamentul medical pentru combaterea pandemiei de COVID-19 donat Republicii Moldova, prin intermediul Mecanismului UE de Protecţie Civilă. Aceasta a subliniat că este un exemplu de solidaritate europeană. Aceeași solidaritate a fost dovedită de România și în privința vaccinurilor și, nu de puține ori, am auzit în discuțiile de la Bruxelles că țară noastră este prezentată ca model de urmat.
Deși, din rațiuni evidente ce țin de istoria și cultura comună, nu este nimeni mai interesat de Republica Moldova la nivelul UE decât România, această viziune a existenței unui plan secret de distrugere a statalității este complet falsă. Scopul principal pentru care această idee e vehiculată este pentru a discredita politica României în raport cu Republica Moldova.
România și Republica Moldova sunt, nu de azi-de ieri, ci de mai bine de un deceniu, într-o relație de parteneriat strategic, cristalizat în jurul obiectivului integrării europene a țării, ca și a susținerii reformelor democratice și a modernizării de ansamblu. Sprijinul foarte concret al României pentru Republica Moldova a făcut diferența, și sper să o mai facă și-n viitor, în momente cheie ale parcursului european al țării, de exemplu liberalizarea vizelor sau semnarea Acordului de Asociere.
Iar în ultima perioadă, politic extrem de agitată, România și Uniunea Europeană deopotrivă, au insistat asupra reformelor structurale atât de necesare în sfera justiției, a luptei anticorupție și administrației publice. România și Uniunea Europeană, în ansamblul său, rămân solidare cu Republica Moldova, mai ales în contextul pandemic complicat și investesc constant în dezvoltarea potențialului socio-economic și-n creșterea sustenabilității și rezilienței acestei țări. Din acest punct de vedere, există o congruență tot mai clară între obiectivele de politică externă ale României și cele ale Uniunii.
Sigur, putem discuta despre cum să dinamizăm parteneriatul strategic, cum să facem ca sprijinul României să fie mai eficient și mai util cetățenilor Republicii Moldova, dar nici vorbă despre vreo agenda ascunsă! Cred că astfel de argumente nu sunt avansate de o anumită parte a elitei politice decât pentru a polua dezbaterea și a distrage publicul de la ceea ce ar trebui să fie subiectul principal al acestei competiții electorale: care sunt reformele propuse de candidați, care este bilanțul diferitelor partide politice după acest mandat parlamentar, ce s-a realizat din ce a fost promis, ce au făcut, foarte concret, pentru bunăstarea cetățenilor.
Cum ați caracteriza campania electorală de la Chișinău și modul de implicare al forțelor pro-putiniste în deturnarea drumului european al R.Moldova?
Aș zice că a fost o campanie dezechilibrată și cetățenii Moldovei meritau cu siguranță mai mult. Acolo unde reprezentanții blocului pro-european vorbeau despre justiție, despre curățarea țării de corupți, despre reforme economice necesare pentru a ridică nivelul de trăi, despre infrastructură, Blocul electoral al comuniștilor și socialiștilor a condus o campanie axată pe polarizare, pe ura, cu un mesaj central xenofob.
Panourile “Moldova este în pericol. Nu dăm țara străinilor” sunt șocante, dar potrivit monitorizărilor pe care le-am citit nu sunt singurele formațiuni care au livrat mesaje de intoleranță ce au țintit diverse grupuri (politicieni, femei, persoane în etate, minoritatea LGBTIQ, persoane cu dizabilități, romi, migranți). Un exemplu la fel de grăitor este dezinformarea care a vizat-o pe Maia Sandu pe tema ratificării Convenției de la Istanbul pentru prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, devenită în acest narativ al intoleranței distrugere a familiei tradiționale.
O astfel de campanie incită frica și este născută din frică. Am văzut cu toții creșterea capitalului electoral și cum se plasează PAS în sondaje și că există o șansă foarte clară de a forma o majoritate pro-reforme. Asta explică fără doar și poate încrâncenarea adversarilor. E acolo o teamă foarte reală că schemele de corupție, reformele de fațadă, controlarea justiției nu vor mai funcționa. Mesajele acestea sunt, desigur, amplificate de mass-media controlată de oligarhi, pentru că știm cu toții condițiile foarte dificile în care operează presa independentă din Republica Moldova.
În fine, un alt element extrem de important prin care s-a încercat deturnarea drumului european al țării este încercarea de a limita, înca odată, dreptul de vot din diaspora. Presiunile făcute asupra Comisiei Electorale de a deschide un număr cât mai mic de secții de votare în diaspora s-au soldat cu o decizie, adoptată în pofida a două hotărâri judecătorești, care dezavantajează în mod clar partidele pro-europene și pro-reformă și penalizează potențial cetățenii Republicii Moldova în exercitarea unuia dintre drepturile politice fundamentale.
Dacă Maia Sandu nu va avea un guvern pro-european, există riscul ca președintele R.Moldova să fie izolat de majoritatea pro-putinistă. Cum ar putea reacționa Bruxellesul?
Este un risc foarte clar, de care suntem perfect conștienți la Bruxelles, am avut de altfel și o experiență directă a ceea ce se poate întâmpla în perioada ce a urmat victoriei Maiei Sandu la alegerile prezidențiale de anul trecut. Încercările Parlamentului dominat de PSRM de a limita puterile Președintelui și de a sabota finalmente mandatul Maiei Sandu ne sunt înca proaspete în minte.
Am reacționat atunci la Bruxelles în termeni foarte fermi, atât în Parlamentul European, cât și la nivelul Comisiei Europene, condamnând modificările legislative adoptate în pripă și cu un impact negativ asupra dezvoltării Republicii Moldova. Și fără îndoială că am continua să denunțăm eventualele derapaje care s-ar putea produce la nivelul legislativului și guvernului. Însă trebuie să întelegem că o astfel de situație, o blocare perpetuă a reformelor nu este deloc în interesul cetățenilor Republicii Moldova.
Ei vor fi în primul rând cei care vor avea de suferit dacă justiția și lupta împotriva corupției rămân în continuare pe butuci și dacă nu sunt întreprinse reforme curajoase pentru redresarea economică post-pandemie. În toate aceste domenii, Uniunea Europeană este gata să ajute, dar e nevoie de parteneri de reformă serioși în plan local.
Considerați că elita politică de la București ar trebui să aibă o strategie de politică externă axată pe R.Moldova? Credeți în perspectiva ”Reunirii” ca proiect geopolitic comun asumat de București și Chișinău?
Republica Moldova a fost întotdeauna, formal, o prioritate a politicii externe românești. Însa cred că e nevoie, la nivelul clasei politice românesti, de un examen critic și onest al acțiunilor întreprinse și al efectului lor, în termeni reali, asupra dezvoltării economice și politice a Republicii Moldova.
Nu sunt convinsă că acțiunea unora dintre guverne a fost tocmai în interesul sau în beneficiul acestei țări. Cred că am rămas multă vreme la un nivel superficial, uneori populist, de dezvoltare a acestei relații şi că se poate face mult mai mult şi mai concret, fie că vorbim de relația politică fie de proiecte reale pentru societatea civilă şi comunitățile Moldovei. Sprijinirea forțelor autentic pro-europene a venit târziu.
Avem cu siguranță nevoie de o ancorare a politicii externe privind Republica Moldova de respectarea principiilor democratice, a drepturilor fundamentale, de respectarea angajamentelor europene asumate, de eficientizarea combaterii corupției, dar în acelaşi timp putem lucra aplicat pe o agendă economică, de justiție, energetică, medicală, civică, educațională care să ajute exact la respectarea şi consolidarea acestor principii şi angajamente.
Ați păstrat întrebarea cea mai complexă poate pentru final. Realitatea este că, în ciuda numeroaselor sondaje de opinie efectuate și de-o parte și de cealaltă a frontierei, acest eventual proiect geopolitic al”Reunirii”nu s-a cristalizat, dincolo de intenții frumoase şi segmente de narativ politic cu iz mai degrabă electoral și nu a fost niciodată supus cu adevărat unei discuții şi dezbateri publice reale, unei analize geopolitice atente, cu toate implicațiile aferente şi nu a constituit obiectul unui plan structurat.
Eu cred în viitorul european al Republicii Moldova cu aceeași tărie cu care am crezut și cred în viitorul României în UE. Europa este casa noastră comună şi primul pas către o eventuală Unire eu îl văd acolo. UE ar trebui să fie marele proiect comun pentru noi și pentru toți cetățenii Republicii Moldova și cred că ar trebui sa ne investim, împreună, eforturile în această direcție. Simbolic, dar şi real, ca beneficii pentru cetățeni, cea mai consistentă reunire se poate realiza prin aceste punți pe care le construim, sistematic şi asumat, între noi şi către Uniune. Iar atunci când eforturile acestea au căpătat consistența unor rezultate solide, cred că da, merită din plin această dezbatere despre care vorbeam mai sus.
Am toată speranța că, pe 11 iulie, cetățenii Republicii Moldova vor da, ei înşişi, prin vot, aceste semnale de europenism, maturitate şi dorință de mai bine. Succes şi putere, avem un drum lung împreună, iar eu sper că ne vom regăsi la capătul lui între aceleaşi frontiere.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Excelent interviu !