Dintre țările Uniunii Europene, Irlanda, Finlanda, Italia, Grecia și Spania înregistrează cele mai mari pierderi/locuitor din cauza jocurilor de noroc. Franța, Germania și Danemarca au cele mai mari taxe pentru cazinouri, prin contrast cu taxele mici din Finlanda, Belgia, Portugalia, Spania și Italia.
Autor: Maria Voinea
Privind datele de mai sus, ar părea că guvernele apelează la taxe mari pentru cazinouri în vederea limitării activităților acestei industrii. Chiar acesta să fie scopul? Organizația GREO arată că, în momentele de instabilitate financiară, guvernele pot fi de acord cu deschiderea unor noi cazinouri.
Însuși faptul că această industrie crește considerabil veniturile guvernelor și autorităților locale duce la legalizarea și, deci, popularizarea ei. De exemplu, în timpul marii crize economice (1929-1933), statul Nevada a legalizat jocurile de noroc pentru că economia locală era în declin. Ca urmare, cea mai mare parte a veniturilor fiscale ale statului Nevada vine astăzi din taxarea cazinourilor.
Cum funcționează jocurile de noroc?
Jocurile de noroc se aseamănă din câteva puncte de vedere cu asigurările, ambele au în comun calculul unor probabilități (de câștig în cazul jocurilor de noroc și de nevoia despăgubirii în cazul unei asigurări de locuință). Mai mult decât atât, legea numerelor mari este o teoremă care stă la baza funcționării celor două: cu cât au mai mulți clienți, cu atât scad ponderea riscurilor materializate și respectiv câștigurile plătite raportate la venituri. Altfel spus, în cazul unei companii de asigurări cu 100 clienți, impactul materializării riscului este mai mare decât în cazul unei companii cu un milion de clienți. Cazinourile își fac calcule asemănătoare.
Legea numerelor mari poate fi aplicată și de cealaltă parte, aceea a jucătorilor. Am putea avea impresia că dacă jucăm mai mult, o să câștigăm mai mult, însă aceasta este o eroare de judecată (cunoscută și sub numele de „eroarea jucătorului”): rezultatele viitoare sunt independente de cele din trecut, deci procesul este non-determinist.
O paralelă interesantă se poate trage și între jocurile de noroc și investițiile în acțiuni. Pe termen lung, sunt șanse mari ca investitorul să aibă profit, dar pe termen scurt, de exemplu o zi, prețul unei acțiuni poate varia. Iar cei care cumpără și vând acțiuni în astfel de perioade scurte au un comportament similar cu cei care participă la jocurile de noroc.
Acest tip de „investitori” alege să participe la tranzacții financiare ori pentru că vrea să se conformeze social, ori pentru că este în căutarea unui câștig cât se poate de rapid. Cât timp nu este informat despre cum funcționează investițiile, „investitorul” caută de fapt un sentiment asemănător cu cel de după un câștig la jocurile de noroc. De aici probabil provine și sintagma „a juca la bursă”.
De unde dependența?
Jocurile de noroc au efecte asupra unei părți mai primitive a creierului care caută recompense rapide. În așteptarea rezultatului de la păcănele de exemplu, crește nivelul de dopamină din creier, iar când dependența se instalează, nu mai există nimic care să îl recompenseze pe dependent așa cum o fac jocurile de noroc.
Darius, un fost dependent, ne-a povestit despre o seară petrecută la o sală de gambling: „De fiecare dată când treceam pe lângă Stanleybet, mi se părea că avea un miros anume. Și muzica, atmosfera cu totul, pare că sunt gândite ca să te țină înăuntru cât mai mult timp. Băutura e uneori gratuită… Am intrat odată pe la 8 seara, știu că am băut la un moment dat doar o bere, dar altfel am jucat în continuu. Și am realizat într-un final că era deja 8 dimineața.”
Cine sunt dependenții?
Un studiu din 2008 arată că, în SUA, peste 3 sferturi din cei dependenți de jocurile de noroc aveau deja probleme de anxietate, depresie sau dependențe de alcool și droguri, mulți spunând că așteptarea rezultatului îi liniștea. Alt studiu a demonstrat că problemele de dependență de jocurile la aparate apar mai repede decât în cazul pariurilor sportive sau jocurilor de cărți, respectiv într-un an, față de 3 ani și jumătate. Jocurile de noroc accentuează inegalitățile sociale pentru că, după cum este subliniat și într-un studiu din Canada, sunt mai expuse riscului de a dezvolta dependențe de jocuri de noroc următoarele categorii sociale:
- Locuitorii cartierelor defavorizate
- Persoanele fără adăpost
- Șomerii
- Cei cu venituri scăzute
- Populațiile indigene
- Afro-americanii
Un om care locuiește la mai puțin de 10 mile (aproximativ 16 km) de un cazino este expus unui risc de mai bine de două ori mai mare de a dezvolta o astfel de dependență decât cineva care locuiește la o distanță mai mare de 10 mile de un cazino. Din păcate, multe cazinouri sunt prezente și online – distanța față de un cazino „fizic” nu mai este relevantă când ai propriul cazino în buzunar, cu atât mai mult cu cât gamblingul online va deveni din ce în ce mai popular.
Antropologul Radu Umbreș a pus accentul pe factorii psihologici și socioculturali în ceea ce privește predispoziția spre dependența de gambling: „Din punct de vedere psihologic, putem vorbi despre «immediate gratification», adică dorința de a obține câștiguri rapide pe termen scurt și apetența pentru risc.
În zonele deprivate socio-economic, perspectivele de câștiguri stabile, pe termen lung, sunt slabe. Oamenii nu au siguranța zilei de mâine, azi au un loc de muncă, mâine pot să nu îl mai aibă, și atunci poate părea cumva rațional să încerci să dai lovitura chiar dacă șansele sunt mici.
Dependențele de orice fel ne exploatează sistemul de recompense, iar în cazul jocurilor de noroc dependenții devin foarte atenți la câștiguri și ignora pierderile. Din punct de vedere cultural, se poate ajunge la dependență prin imitarea comportamentelor din jur. Unele săli de jocuri sunt integrate în baruri și devin astfel locuri de socializare, formându-se microcomunități.
Intră în calcul și componenta de gen: bărbații au o toleranță mai ridicată la risc și se pot ghida după credințe de tipul «norocul este o calitate personală». Se pune evident și problema lipsei de educație, de a înțelege numerele mari sau de a face un calcul matematic pe termen lung.”
Teoretic, în România, minorii nu au voie să participe la jocuri de noroc, însă Darius a mărturisit că el a intrat într-un cazino când avea 15 ani, împreună cu alți prieteni „Cred că a fost un factor important pentru dependența pe care am avut-o. Adolescenții sunt mult mai vulnerabili la astfel de tentații.”
Românii se situează sub media europeană în privința consumului de jocuri de noroc, însă realitatea din teren ne arată altceva: conform G4media, în 2019, pe Calea Moșilor erau 8 săli de jocuri de noroc în 300 m. Ori, unde nu există cerere, nu există ofertă.
Care sunt urmările dependenței de jocuri de noroc?
Pe lângă urmările asupra dependentului (dezvoltarea altor dependențe, apariția unor afecțiuni psihologice, pierderea locului de muncă), un studiu al Centrului australian pentru cercetarea jocurilor de noroc (en. Australian Gambling Research Centre) a scos în evidență care sunt cele mai comune efecte negative ale dependenței de jocuri de noroc asupra familiilor dependenților:
- Presiune financiară
- Neînțelegeri în relațiile de cuplu
- Lipsa de încredere
- Alte probleme emoționale.
Alte statistici prezentate în acest studiu:
- Șansele de divorț cresc de 6 ori
- Alcoolismul și/sau consumul zilnic de tutun sunt de 4 ori mai probabile
- Copiii dependenților de jocuri de noroc sunt de 10 ori mai predispuși să sufere de aceeași dependență.
În 2019, România a avut un PIB de 223 miliarde de euro, din care 1 miliard a provenit din activitatea industriei jocurilor de noroc. Iar în ceea ce privește contribuția la bugetul de stat din 2019, valoarea impozitelor pentru veniturile din jocurile de noroc a fost apropiată de cea a impozitelor pentru veniturile din dobânzi. Nu este mult, dar nici puțin.
Pare așadar că astfel de vicii sunt tolerate pentru că aduc bani la bugetul statelor. Viziunea aceasta contabilă nu ține însă cont de costurile sociale (care se transformă oricum în costuri economice) ale vulgarizării jocurilor de noroc: dependenții pot avea probleme de productivitate la locul de muncă, ba chiar îl pot pierde, adună datorii, iar o parte din ei încep să comită infracțiuni pentru a face rost de bani.
În Marea Britanie, autoritățile au dezvoltat o strategie pentru „prevenția, educarea, tratarea și sprijinirea dependenților”, iar în Țările de Jos, se va introduce un nou sistem de licențiere a sălilor de jocuri. Soluția ar putea fi o combinație de taxare și reglementare și, mai apoi, de reabilitare a dependenților.
(Articol publicat în Ziarul de Iași, partener PressHUB în cadrul proiectului „Hub for Business Journalism”)
Maria Cristina Voinea a fost selectată pentru pentru a participa la „Hub for Business Journalism”, un proiect marca Freedom House care îşi propune să aducă un suflu nou în jurnalismul economic și de business din România. Pentru a citi mai multe astfel de articole, puteți accesa secțiunea dedicată proiectului din cadrul publicației Presshub.
Maria Cristina Voinea face parte, începând din mai 2020, din proiectul Factual. A participat la o serie de ateliere online despre fake news şi propagandă în mass media, organizate de Funky Citizens. Maria este licenţiată a Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale (ASE) şi îşi propune să continue studiile cu un program masteral în acelaşi domeniu.
