Pe scena internațională, aproape de Ucraina, a apărut un nou punct fierbinte, Georgia. Un proiect de lege controversat, similar celor din Rusia (și poate și celor de la noi), care restrângea practic activitatea ONG–urilor, a generat ample demonstrații de stradă și ciocniri cu poliția.
În cele in urmă, partidul de guvernământ, Visul Georgian, a anunțat retragerea proiectului. Acest partid, considerat pro–rus, este la putere de la sfârșitul lui 2012.
În perioada 2004–2012, sub conducerea președintelui Mikhail Saakasvili și a partidului său, UNM, Georgia a făcut progrese remarcabile pe calea reformelor, fiind considerată un exemplu demn de urmat. Dintr–un anumit punct de vedere, putem spune că ce s–a întaîmplat în Georgia a prefigurat ce s–a întâmplat mai târziu în Ucraina.
După scurtul război ruso–georgian din 2008, Uniunea Europeană, ca să nu îl supere pe Vladimir Putin, a publicat un raport în care erau invinovățite în egală măsură și Georgia și Rusia. În 2009, administrația Barrack Obama a anunțat resetarea relațiilor cu Rusia, ceea ce a dat avânt agresivității rusești.
Datorită dezinformării rusești, aproape toată lumea credea în nebunia și agresivitatea lui Saakșvili. Drept urmare, victoria lui Bidzina Ivanișvili și a partidului său, în 2012, a fost primită cu o oarecare ușurare de cancelariile vestice. Numai ministrul estonian al Apărării de la acea vreme a atras atenția asupra legăturilor noului prim–minstru georgian cu liderii de la Kremlin.
Citește și: Victorie a protestelor din Georgia: legea agentului străin, de tip rusesc, retrasă
Este încă neclar motivul real al împlicării în politică a lui Ivanișvili. Oricum el încă din 1996 era membru al cercului restrâns al celor care l–au ajutat pe Boris Elțîn să câștige un nou mandat. Victoria partidului pro–rus Visul Georgian a fost destul de surprinzătoare.
Un rol destul de important l–au jucat unele greșeli ale lui Saakașvili și apariția la televiziuni a unei înregistrări video cu torturile la care erau supuși în închisoare unii deținuți. Tot atunci a intrat în vigoare reforma constituțională proiectată de câțiva ani. Astfel, de atunci, Georgia este o republică parlamentară. Drept rezultat, primul–ministru Bidzina Ivanișvili era cel care conducea de fapt țara.
Regimul oligarhic instaurat în 2012 poate fi divizat în două perioade, până în 2018 și după. În prima perioadă, partidul Visul Georgian era declarativ pro–occidental. Dar se manifestau unele apucături rusești, cum ar fi arestarea și exilul politicienilor din partidul UNM.
Grupul lui Ivanișvili a început și procesul de acaparare a economiei, ceea ce nu a șocat prea mult opinia publică, deoarece și regimul Saakașvili procedase într–un mod asemănănător, deși nu la asemenea proporții.
Adevărata distanțare s–a petrecut în 2014, odată cu anexarea Crimeii. Guvernul georgian s–a arătat foarte rezervat în condamnarea agresiunii ruse și nu au existat nici un fel de contacte între Georgia și Ucraina. Mikhail Saakașvili și alți georgieni erau la acel moment consilieri ai guvernului ucrainean. Trebuie menționat și faptul că în 2014 o unitate de voluntari georgieni a luptat de partea ucrainenilor.
Legiunea Georgiană este baza pe care a fost creată anul trecut Legiunea Internațională Ucraineană.
Saakașvili este un adept al relațiilor strânse ucraineano–georgiene și din motive personale. Pe vremea URSS și–a satisfăcut serviciul militar în trupele de grăniceri, la aeroportul Borisopol, din Kiev. În 2013 Saakashvili a părăsit Georgia. În 2018 a fost condamnat în lipsă la șase ani de închisoare.
În 2015 a căpătat cetățenia ucraineană și a fost numit guvernatorul regiunii (oblast) Odessa. Drept rezultat, i s–a retras cetățenia georgiană. În 2016 a demisionat acuzându–l pe președintele ucrainean că susține corupția. Un an mai târziu, i s–a retras cetățenia ucraineană, în timp ce se afla în SUA.
Cetățenia ucraineană i–a fost redată, în 2019, de către Volodimir Zelensky. În octombrie 2021 a intrat ilegal în Georgia. A fost arestat și încarcerat. În penitenciar i s–a deteriorat grav starea de sănătate, majoritatea versiunilor înclinând spre otrăvire gen Litvinenko, Iuscenko sau Navalnâi.
Începând cu 2021, situația politică internă a devenit foarte tensionată. Reformele stagnează, Georgia distanțându–se din ce în ce mai mult de SUA și UE. Fostul premier Ivanișvili și–a anunșat retragerea din viața politică. Dar nimeni nu îl crede.
Citește și: Pe urmele deținutului care a lăsat un bilet în zidurile Cazinoului din Constanța
Deși a fost teoretic numai un an prim–ministru, între 2012 – 2013, el controlează de fapt Guvernul, mai ales prin omul său de încredere, actualul premier Irakli Garibasvili. Opoziția nu recunoaște rezultatele alegerilor parlamentare din octombrie 2020, o parte a acesteia boicotând lucrările legislativului.
Anul trecut, odată cu începutul conflictului ruso–ucrainean, guvernul georgian a acuzat SUA că încearcă să atragă țara într–un conflict cu Rusia.
Câteva mii de companii cu proprietari ruși au fost create în ultimul an. Schimburile comerciale ruso–georgiene s–au amplificat, mai ales datorită ridicării sancțiunilor impuse produselor georgiene. Aceste măsuri impopulare sunt în dezavantajul guvernului. Majoritatea georgienilor sunt anti–ruși și pro–ucraineni. Situația este complicată și de prezența miilor de ruși care au fugit de mobilizare.
În ultimul an, cu toată tradiționala solidaritate între cele două foste republici sovietice, relațiile s-au deteriorat. Cu toate că Guvernul georgian a condamnat agresiunea rusă și a trimis ajutor umanitar, nu s–a alăturat sancțiunilor împotriva Rusiei. Serviciile secrete ucrainene au arătat că autoritățile georgiene ajută Rusia să evite sancțiunile, mai ales prin facilitarea transporturilor navale către Turcia. Dar chiar și așa, cu toată mass–media controlată de stat, ca în Ungaria, sentimentele populației au rămas aceleași.
La fel ca și Moldova și Ucraina, Georgia a dorit să devină stat candidat pentru a adera la Uniunea Europeană, numai că spre deosebire de acestea două, nu a reușit, mai ales datorită derapajelor autoritare din politica internă. În acest sens, Uniunea Europeană a formulat un set de 12 recomandări.
Putem bănui destul de puternic că Bidzina Ivanișvili este dependent de Rusia ca și Viktor Orban. Rămâne de văzut de ce. Mai ales pentru faptul că folosesc în linii mari cam aceleași metode, mai ales controlul mass–media, corupția și acapararea economiei.
În Georgia, la fel ca și in Ucraina, Rusia a folosit o păpușă (Ivanișvili și Ianukovici) și secesiunea (Abhazia și Osetia, respectiv Crimeea).
Acum este cam greu să folosească forța armată în Georgia. Cred că cel mai interesant aspect este aici intervenția șefului statului, Salome Zurabishvili.
Conform legislației gerogiene, președintele are mai mult roluri ceremoniale. Doamna Zurabisvili nu s–a implicat prea mult în viața politică. De data aceasta și–a exprimat opoziția față de legea de inspirație rusească și și–a declarat susținerea față de proteste. Poate nu ar trebui să ne mirăm, dacă îi studiem biografia.
Este născută în Franța, într-o familie georgiană prestigioasă. Până în 2004 a fost cetățean francez. Este verișoară primară cu celebra istorică Helene Carierre D Encausse (de origine georgiană). A fost ambasadorul Franței în Georgia, până când, în 2004, a dobândit cetățenia georgiană și a devenit pentru un an ministrul de Externe al Georgiei. Este ultimul președinte ales direct de popor. Din 2024, șeful statului georgian va fi ales de Parlament.
Trebuie menționat și că soția lui Mikhail Saakasvili este olandeză.
Mai ales în actualul context, UE și NATO ar trebui să acorde o atenție mai mare regiunii Mării Negre. Georgia, împreună cu Ucraina, România, Polonia și statele baltice ar putea forma o alianță regională. Rămâne de văzut sub auspiciile cui ar funcționa această alianță.
Georgia este ca un pinten între Turcia și Rusia. Are ieșire la Marea Neagră, Dacă ar fi alături de tabăra occidentală, Marea Neagră nu ar mai fi un lac rusesc. Mai ales și pentru că poziția Turciei este destul de oscilantă. Iar Armenia vecină începe să fie din ce în ce mai nemulțumită de prietenia cu Rusia. În paralel, UE ar trebui să susțină mai mult Georgia din punct de vedere economic.
Reiese destul de clar că, în viitor, Georgia va fi mai mult în aria de influență a UE, decât în cea a SUA. Cu toată spălarea pe creier a mass–mediei oficiale, georgienii rămân într–o proporție covârșitoare adepții aderării la NATO și UE. Spre desebire de noi, au ieșit imediat în stradă pentru a protesta împotriva unei legi de inspirație rusească care le–ar fi îngrădit drepturile. Românii se uită la fotbal, la emisiuni sau filme puerile și se roagă la biserică să fie mai bine.
Evenimentele din Georgia pot creea o oportunitate pentru România în domeniul politicii externe, date fiind relațiile bilaterale. Dar trebuie să fii coerent și rapid în decizii, nu gândind pas cu pas.
Încheiem cu câteva proverbe georgiene:
- „Mai bine bei dintr–o fântână mică cu apă rece decât dintr-o mare sărată.”
- „Bâzâitul muștelor nu le transformă în albine.”
- „Un porc murdar îi murdărește și pe ceilalți.”
- „Într–un loc fără câini, pisicile învață să latre.”
- „Dacă ierți vulpea când îți fură găinile, îți va fura și oaia.”
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
