Atunci când părinţii îşi părăsesc propriii copii încă de la naştere, soarta acestora pare a fi pecetluită: o viaţă grea, trăită prin orfelinate. Casandra a avut, însă, un înger păzitor chiar din primele zile după ce a venit pe lume.
Abandonată în spitalul din Salonta de o mamă adolescentă de etnie romă, pe micuţă a vegheat-o şi hrănit-o încă din primele luni de viaţă Halie, o americancă de 21 de ani, care ajunsese în Oradea printr-un program de voluntariat.
Deşi tânără şi necăsătorită, Halie a ştiut că o vrea pe fetiţă, iar acum, după două decenii de la prima lor întâlnire, aventura este povestită într-o carte: „Called to Casandra” (Chemată la Casandra).
Din California în Oradea
Încă de mică, Halie a simţit că vrea să ajute oamenii. Născută şi crescută într-o familie creştină în Tracy, un orăşel din California, a participat la numeroase acţiuni de voluntariat, atât în SUA, cât şi în Africa şi Asia, când încă era elevă.
În România a ajuns la începutul lui 2002, la 21 de ani, împreună cu o echipă de americani care urmau să ajute timp de o lună personalul din câteva orfelinate. Liderul i-a împărţit în patru grupe a câte 25, cea în care se afla Halie ajungând la Oradea. „Atunci am vizitat mulţi copii, i-am scos în parc şi am învăţat multe jocuri împreună. Un traducător ne ajuta să interacţionăm cu ei”, îşi aminteşte femeia, acum în vârstă de 40 de ani.
După ce s-a întors în SUA şi-a dat seama că vrea să revină în Oradea. „Am simţit că asta îmi doresc să fac. Să am grijă de orfani”, spune ea.
Întâlnirea
După câteva săptămâni s-a întors singură, a închiriat un apartament şi a devenit voluntară la Spitalul Municipal din Oradea, unde avea grijă de copii. Îşi aduce aminte perfect ziua în care şi-a întâlnit viitoarea fiică.
„Un medic care vorbea engleza m-a chemat la el. Mi-a spus: «Un bebeluş are nevoie de tine. E o fetiţă abandonată de mama ei în alt oraş. A fost mutată la noi pentru că e foarte bolnavă». L-am urmat şi am ajuns într-un salon. A
m simţit că-mi sare inima din piept când am văzut-o. O fetiţă cu ochi mari şi căprui. Doctorul mi-a spus că pot să o iau în braţe. Atunci am simţit cum emoţiile îmi cuprindeau corpul! Şi-a deschis ochişorii, iar privirile ni s-au intersectat. Mă simţeam copleşită”, rememorează Halie prima întâlnire cu Casandra, care avea doar câteva zile.
Povestea româncei poate fi citită integral pe E-BIHOREANUL.
