Asistăm în prezent la o renaștere a extremismului care vulnerabileazează în mod grav statul eșuat, autoproclamat așa chiar de către șeful statului.
Statul eșuat, rod al lichelelor care au răspuns apelului de a-și forma un stat eșuat, formează cetățeni care să cunoască doar adorația mistică sau ura și care să fie pregătiți doar pentru a fi duși la tăiere spre folosul conducătorilor iubiți.
Statul eșuat nu poate convinge cetățenii săi să creadă mai mult în Știință și Medicină decât în adevăratele urmașe ale Mamei Omida sau în adevărații urmași politici ai lui Savonarola.
Statul eșuat nu poate preveni incinerarea fetițelor care îi solicită sprijinul pentru a rămâne în viață și nici nu poate preveni potențiale conflicte interetnice, așa cum este cel prezent de la Bolintin Vale, generate de impotența statului eșuat de a educa și disciplina pe cei care nu respectă legea.
Atunci când semeni educație precară, obții o masă critică de cetățeni care în 2024 vor fi tentați să îl voteze pe Corneliu Zelea Codreanu sau pe un epigon al acestuia pentru a face România ca Soarele de pe Cer. Replica ironică a lui Mel Brooks din filmul muzical „Primăvară pentru Hitler”, „Nu fi prost, fii deștept și alătură-te partidului nazist”, acum pare un slogan politic ce poate fi folosit cu succes în politica din România.
Mulți români nu pot înțelege societatea prin propria lor minte, ci doar prin lentila televiziunilor ghiocel și a rețelelor de socializare ce promovează idei demne de „Cărticica șefului de cuib”.
Ruxandra Hurezean ne oferă o imagine realistă în articolul scris în Presshub despre antisemitism și despre confuzia din mintea tinerilor provocată de apologia curentă a legionarismului în societatea românească. Tinerii noștri nu mai învață la Paris și, de fapt, nicăieri în țară, și află din diverse surse ignare cum să își trăiască viață. O familie bună care îți oferă tot ce vrei din punct de vedere material nu are resursele ideatice să te ajute să îți găsești un scop în viață, ci doar să te ajute să supraviețuiești și să te lase pradă amicilor la fel de confuzi sau adulților care au un interes direct să controleze mintea tinerilor.
„Mâna lui Dumnezeu” a lui Paolo Sorrentino reprezintă un material util pentru tinerii tentați să devină membrii Hitlerjugend și să urăscă alți oameni pentru că sunt pur și simplu diferiți.
Fabietto este un tânăr care rămâne orfan la 16 ani, exact ca și Paolo Sorrentino. Paolo Sorrentino își spune propria poveste în acest film și oferă repere pentru orice tânar care dorește să nu cadă pradă ratării. Fabietto își dorește mai mult decât orice în viață, chiar și decât iubirea carnală cu o femeie perfectă, venirea lui Maradona la Napoli.
Pentru mulți dintre români, evenimentele exterioare, cum ar fi live-ul unui epigon al Căpitanului sau ura față de Soros, sunt mai importante decât mângăierea propriului copil sau decât respectul față de semenii săi în munca de zi cu zi.
Fabietto ajunge să se maturizeze și să ignore ceea ce înainte l-ar fi făcut să fie fericit, cum ar fi câștigarea titlului de campioană a Italiei de către Napoli și Maradona sau câștigarea Cupei Mondiale de către același Maradona, pentru că își dă seama că pierderea părinților săi înseamnă că a fost abandonat și că este obligat să își caute un rost în viață.
Are opțiunea fratelui său de a se bucura de droguri și de fete frumoase și să ignore că Dumnezeu a avut un plan pentru el atunci când a fost salvat de la moarte.
Fabietto înțelege că povestea de iubire cu o fată frumoasă este doar o consecință a curajului său în viață și a planului său de a deveni regizor de film. Tentația plăcerii carnale facile este inferioară chemării sale către rolul pentru care a fost salvat de Dumnezeu. Consumarea primei experiențe sexuale reprezintă doar o etapă pentru relațiile sale viitoare cu femei demne de iubirea sa. Tânăra actriță, pe care o adora în tăcere, își pierde atracția pentru el atunci când are revelația că perfecțiunea acesteia reprezintă doar o fațadă în spatele căreia se ascunde o fetiță ce nu poate face față unei critici nedrepte. Între tentația de a consola tânara actriță vulnerabilă susceptibilă de a fi sedusă și dorința de a avea un rol în viață, el alege rolul în viață și discuția cu noul Felini, regizorul Capuano.
Mâinile și mințile leneșe sunt uneltele Diavolului. Alegerea între o viață dedicată unui scop nobil și plăcerile facile pare parcă preluată din finalul filmului „În numele trandafirului”, când eroul tânar alege între plăcerea și confortul unei femei, respectiv cunoașterea și formarea sa de adult sub aripa unui mentor de excepție.
Atunci când oamenii nu știu ce vor de la viață și nu au acces la munții de idei bune ai strămoșilor lor, frustrările lor se vor revărsa sub forma unor gunoaie mentale ce vor aduce la putere extremiști.
„Țara te vrea prost”, așa cum bine ne mărturisea artistic formația „Sarmalele reci”. Doar că prostia ta este utilă doar celor care vor să te exploateze exclusiv pentru folosul lor personal.
Dacă ai fost salvat de mâna lui Dumnezeu, atunci ai un scop în viață util pentru ceilalți. Sau poți pur și simplu să refuzi să lucrezi spre a avea viața pe care o dorești în adâncul sufletului tău și să trăiești cum vor ceilalți să trăiești, ca o pungă goală de pufuleți, fără idei, fără conținut și care, atunci când a fost golită, nu mai prezintă interes pentru policianul care a consumat-o pentru a-și potoli foamea de putere absolută.
