Alegerea lui Kevin McCarthy ca Speaker (președinte) al Camerei Reprezentanților a Congresului Statelor Unite este singulară din mai multe puncte de vedere. Deși teoretic este o victorie, din punct de vedere practic este aproape de înfrângere sau o victorie a la Pyrrhus.
Recordul a fost cel din 1855, când acest proces a durat două luni și jumătate, iar în 1923 au fost necesare nouă tururi de scrutin. Spun că este o victorie ratată pentru că a fost obținută în urma șantajului exercitat de extemiștii lui Donald Trump (hard – liners). Nu știu de ce ei sunt numiți ultraconservatori, iar Donald Trump conservator, deoarece nu există nimic conservator în acțiunile, discursurile și ideile lor.
Pentru a câștiga cu orice preț, noul speaker a făcut concesii importante rebelilor trumpiști. Cea mai importantă dintre acestea este scăderea la unu a numărului de reprezentanți republicani necesari introducerii unei moțiuni de neîncredere prin care speakerul poate fi demis. Asta e similar unui șantaj permanent. De fapt este o repunere pe tapet a unei reguli mai vechi, care în 2015 a determinat demisia din funcția de speaker a lui John Boehner.
Noul speaker a încercat introducerea unui prag de cinci reprezentanți republicani, dar nu a reușit. Haosul în grupul republican din Cameră este destul de vechi, cam de la apariția mișcării Tea Party, în 2010. McCarthy cunoaște acest lucru pe propria piele, când în 2015 a încercat prima dată să fie speaker.
Votul din aceste zile arată că majoritatea republicană este mai mult pe hârtie. Scorul general este de 222 republicani la 212 democrați. În Senat democrații sunt majoritari. Și mai este și eventualitatea veto–ului prezidențial. Conform Constituției SUA, președintele își poate exprima dezaprobarea (veto) față de o lege votată de una din cele două camere ale Congresului. Pentru a se putea trece peste veto–ul prezidențial este necesară o majoritate de 2/3 din numărul membrilor prezenți ai Camerei Reprezentanților sau ai Senatului.
Atât George Bush jr, cât și Barrack Obama, și–au exercitat fiecare dreptul de veto de câte 12 ori pe parcursul mandatului. Lui George Bush jr i s-a invalidat (overriden) veto–ul de 4 ori, iar lui Barrack Obama o singură dată. Donald Trump și–a exercitat dreptul de veto de 10 ori, invalidat o singură dată. Joe Biden nu a formulat nici un veto până acum. După cum se vede, este destul de greu să treci peste veto–ul prezidențial. Uneori, pentru a influența legislativul, președintele amenință cu dreptul de veto.
Referitor la procedura legislativă, până acum rolul pricipal revenea conducerilor celor două partide și comisiilor de specialitate. Unori totul se desfășura în spatele ușilor închise. După consesiile actualului speaker, simplii reprezentanți vor putea avea un rol mai mare în procesul de legiferare. Dar există riscul blocării procesului legislativ datorită intereselor particulare ale unora.
Hard-linerii vor avea cel puțin un loc în Comisia de Regulamente, care controlează fluxul legislativ. Ei vor și președinția unor comisii importante, ceea ce va duce la înlocuirea cutumei seniorității (seniority rule). Această cutumă înseamnă că postul de președinte al unei comisii va fi deținut de cel mai vechi membru din comisie al partidului majoritar în Camera Reprezentanților. Există aici riscul ca McCarthy să își îndepărteze unii membri ai propriului partid.
O altă idee principală a așa–zișilor ultra–conservatori (hard–liners sau hard-core conservatives) este nivelul mare al cheltuielilor federale. Datorită avantajului mic al republicanilor, vor fi nevoiți să negocieze în această privință cu democrații. Dar creierele înfierbântate ale trumpiștilor pot duce la paralizarea activității administrației federale (government shutdown).
Alte probleme sunt controlul frontierelor și durata mandatelor în Congres. Referitor la durata mandatelor, Curtea Supremă a subliniat neconstituționalitatea eforturilor unor state în acest sens. Soluția este cea a unui amendament constituțional, mult mai greu de pus în practică. Dar mai grave sunt alte aspecte…
Printre primele declarații ale noului speaker au fost osanalele pentru Donald Trump. Semănau cu mulțumirile adresate lui Nicolae Ceaușescu. Văd că adepții lui îl copiază pe cizmar. Mai avem și abrogarea Roe and Wade, similară cu decretele de interzicere a avorturilor de la noi.
Nu trebuie să ne mirăm prea mult. Kevin McCarthy s–a remarcat fruntaș în întrecerea socialistă (pseudo-conservatoare) acum doi ani, fiind primul care s-a alăturat lui Donald Trump pentru boicotarea validării de către Congres a votului Colegiului Marilor Electori prin care Joe Biden era ales președinte.
Iar amazoana Marjorie Taylor Greene striga în gura mare că e Trump la telefon. Seamănă cu altă amazoană de la noi. Ceea ce s–a văzut a fost și comportamentul suburban al unor trumpiști, cum ar fi Matt Gaetz. Parcă ar fi frații AUR–iștilor de la noi.
Citește și: Armand Goșu: Ucraina, un examen prea dificil pentru elita de la București
După cum se poate vedea, nu s–a rezolvat mare lucru. Facțiunea extremistă trumpistă va practica șantajul pe față, chiar și la adresa lui Kevin McCarthy, care nu prea va putea să dea dovadă de moderație, chiar dacă ar vrea. Sunt zvonuri că a inițiat de vreo lună negocieri cu amazoana blondă Marjorie. Va avea un mandat slab și vulnerabil. S–a înjosit în ultimul hal pentru a fi ales.
Probabil planul facțiunii celor 20 e să pună presiune pe președintele Biden pentru ca Departamentul Justiției să retragă demersurile împotriva lui Donald Trump. E un comportament golănesc și mafiot, învățat probabil de la Vladimir Putin. Dar asta se poate întoarce ca un bumerang, cum s–a întâmplat în noiembrie 2022, când republicanii au obținut un rezultat mult sub așteptări.
Și în istorie avem exemple similare. Dar unii nu prea știu istorie. Și cred că a fi conservator înseamnă a face gălăgie, a câștiga bani și putere cu orice preț, să ai reședințe luxoase și neveste frumușele și naive. Dar unde nu e, nici Dumnnezeu nu cere.
„Un popor care alege politicieni corupţi, impostori, hoţi şi trădători nu este victimă, ci complice.” – George Orwell
„Pentru a deveni stăpân, politicianul pozează în servitor.” – Charles de Gaulle
„Când se face prezenţa în Senat, senatorii nu ştiu dacă să răspundă «prezent» sau «nevinovat».” – Theodore Roosevelt
„Imbecilitatea oamenilor este întotdeauna o invitație către nerușinarea puterii.” – Ralph Waldo Emerson
„Prima metodă prin care estimezi inteligenţa unui conducător este aceea de a vedea ce fel de oameni îl înconjoară.” – Niccolò Machiavelli
Slabutz.