Acest război delirant început pe 24 februarie, distrugând vieți pentru totdeauna, a avut o față absolut neașteptată. Ca la un singur semn, o solidaritate umană a învăluit planeta și a redat, aproape neverosimil, din nou, sentimentul iubirii, înțelegerii, toleranței, empatiei. Într-un efort fără precedent, oamenii s-au pus în slujba semenilor lor, oferind refugiaților ce au nevoie pentru a nu suferi după fuga din calea războiului.
Au început colecte de bani și orice este necesar în aceste situații.
Lumea artistică, probabil, și mult mai sensibilă, s-a întrecut pe sine. Va fi greu de descris, vreodată, tot acest val de empatie, toată această dorință ardentă de a ajuta. Înclin să cred, uneori, că dacă s-ar fi dat arme, mergeam cu toții să luptăm. Din păcate, nu se poate și-atunci artiștii au organizat o armată cu armele lor.
Instrumente muzicale, voci, peneluri, aparate de filmat etc cu care au început să se facă auziți de autoritățile din țările de origine și de pretutindeni, susținând poporul ucrainian, dar mai ales să îmbărbăteze pe cei care au ales să lupte, la propriu, împotriva invadatorilor. Ucraina este un leagăn de cultură monumental.
Artiștii ucraineni sînt oaspeți și angajați pe toate scenele lumii, compozitorii sînt cântați, cineaștii ucrainieni sînt vestiți pentru documentarele lor, iar când ne ducem spre literatură, ce ne-am face fără Gogol?
Alina Cojocaru a inițiat o gală de strângere de fonduri
În toată această efervescență creată în întreaga lume, am aflat și despre artiști români din diaspora care își aduc contribuția la efortul universal de într-ajutorare.
Alina Cojocaru, cea mai importantă balerină a României, a primit vestea în Germania, unde împreună cu Hamburg Ballet prezentau revivalul „Liliom” coregrafia John Neumeier. Cojocaru și-a desăvârșit arta dansului la școala de balet din Kiev (una dintre cele mai faimoase școli de balet, acoperind ciclu complet academic).
Școala a jucat, la momentul respectiv, și rolul de trambulină la Royal Ballet. Faima, recunoașterea, premiile etc au urmat repede și firesc.
În februarie 2020, la Gala prezentată în templul dansului mondial de la Londra, Sadler’s Wells, Cojocaru a prezentat un docuartfilm, un omagiu adus profesorilor și școlii care i-au dat atât de multe. Providențial, filmul a fost făcut în 2019, înainte să înceapă pandemia, iar acum, războiul. Dacă nu se întâmpla așa, oare s-ar mai fi făcut vreodată?
Amintirile sale sînt impresionante. În interviul acordat lui Richard Morrison, pentru „The Times”, Alina spunea „Ucrainienii nu au numai grijă de ai lor. Au grijă de toți. Eram străină, o fetiță de numai nouă ani și au avut grijă de mine. Nu m-am simțit străină niciodată. M-am simțit ca făcând parte din familie… ba, chiar, unei profesoare i-am spus bunică”.
La ideea lui Johan Kobborg, și împreună cu Ivan Putrov, un produs de mare succes al școlii de balet din Kiev, au inițiat o gală pentru strângere de fonduri. Putrov declara în același interviu „Dacă arta nu susține umanitatea și drepturile individuale ale omului, atunci care este rațiunea ei de a fi?”.
Imediat cei de la London Coliseum și-au oferit sala iar cei din orchestra și corul English National Opera și-au oferit serviciile voluntar. Gala este deja Sold Out. Dintre numele celebre care mai apar pe afiș: Marianela Nuñez (Argentina), Mathieu Ganio (Franța), Katja Khaniukova (Ucraina), Isaac Hernández (Mexic), Francesco Gabriele Frola (Italia), Emma Hawes (SUA), Federico Bonelli (Italia), Fumi Kaneko (Japonia), Natalia Osipova (Rusia), Mayara Magri (Brazilia) și Reece Clarke (Marea Britanie). Dar se vor adăuga și alții pentru că atât English National Ballet, Royal Ballet și Paris Opera Ballet și-au anunțat participarea.
Ana Silvestu și Cosmin Bănică, mesaj puternic pentru Ucraina
În altă parte a Europei, în Elveția, am găsit pe pianista Ana Silvestru și violonistul George Cosmin Bănică, concert maistru la Tonhalle Orchestra, angrenați în concerte umanitare alături de alți artiști.
În prezentarea făcută pe pagina sa de socializare, Ana Silvestru lăsa un mesaj foarte puternic legat de una din lucrările din program, „Piticul”, op22, D771 de Franz Schubert. Lucrarea este un lied pentru voce și pian pe terifiantele versuri ale lui Matthäus von Collin, despre destin și diformitatea vieții care ne înconjoară.
Recunoscut pentru generozitatea și o dorință organică de a învăța pe alții, violonistul și profesorul de la Royal Academy, Remus Azoiței, n-a stat pe gânduri și a sărit în întâmpinarea celor care, brutal, au fost nevoiți să-și întrerupă studiile. E știut deja că, și în România, și-a arătat disponibilitatea pentru master classes, din păcate, uneori, fiind întâmpinat de colegii autohtoni cu uși încuiate.
