Cei care nu am fost în piață alături de Ilie Gâzea ne putem aminti că aflam de la cunoscuți că pe 10 august va fi o baie de sânge și că ar fi bine să stăm în case dacă vrem să trăim. Au fost însă oameni care și-au asumat să protesteze în numele nostru, chiar dacă la fiecare protest din acea perioadă vedeam țestoasele non ninja, dar plătite din banii noștri, cum fremătau de nerăbdare pe lângă ziduri în așteptarea ordinului de atac.
Atunci când moare un om, un univers se stinge. Viața este sfântă și cel care varsă sângele fratelui său comite un păcat de moarte. Ilie Gâzea a murit sufocat cu gaze de genul celor utilizate de către trupele speciale ruse la intervenția în teatrul Dubrovka. Dreptatea lumeasca mai așteaptă, dreptatea divină va lucra pentru că Dumnezeu nu uită sângele nevinovat vărsat pentru mărturisirea libertății. În numele acestui martir al libertății de expresie și al miilor care au murit înaintea sa pentru libertatea noastră, avem obligația de a spune așa cum spunea corbul lui Edgar Allan Poe, ”niciodată încă o dată”. Dacă renunțăm de frica unei represiuni arbitrare să ne mai expunem punctul de vedere, vom deveni cu toții sclavi înainte de a avea un stăpân.
Dacă ajungem să fim fierți de vii pentru că interesul superior al statului o impune, cu cât rămân mai mulți în vasul care fierbe cu atât mai ușor la va fi stăpânilor noștri să îi omoare pe cei puțini care încearcă să scape. Dacă avem politicieni care doresc cu orice preț să rămână la putere și să ne omoare frații care au curajul să iasă să protesteze pașnic pentru libertatea noastră, ar fi bine să evităm să-i alegem pe viitor. Pilda broaștelor care doreau un împărat este utilă și atunci când ne alegem împărații. Dacă ne certăm între noi și nu ne putem înțelege, este preferabil să avem împărat un lemn uscat care să ne lase să trăim, chiar și certați, decât să ne alegem un bâtlan pentru care să fim hrană.
Povestirea lui Lev Tolstoi ar trebui să ne calmeze atunci când vom avea sevraje în care ne dorim un tătic omniscient care să ne conducă cu povestea unui război perpetuu cu Europa care ne vrea nevoile și neamul. Cine are puterea absolută, dacă vom încerca să avem un punct contrar de vedere, va pune călăii să ne spânzure în parcuri așa cum procedează liderul maxim al Belarusului. Democrația este un animal viu care se hrănește cu energia celor care doresc să protesteze pentru dreptate socială. Protestele pot da rezultate așa cum protestul celor care nu au dorit cianură în loc de aur în munții noștri au reușit să forțeze politicienii să ceară includerea Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO.
Trăim în confortul propriei vieți bune și înjurăm toți politicienii pentru că avem acces la informații pe care înaintașii noștri nu le aveau. Glorificăm lideri glorioși despre care aflăm doar din ce ne livrează propagandă acestora sau televiziunile susținute financiar de către acoliții acestora. Atunci când ai pierdut libertatea nu mai poți face nimic pentru că ești deja mort sau urmează să fii mort dacă nu vei renunța să te gândești la libertate. Elefantul învățat de mic să stea legat în țăruș nu va mai trage de acesta nici când va fi mare pentru că nu cunoaște gustul libertății.
Atunci când cel care are un punct de vedere diferit este prezentat constant de către televiziuni ghiocel ca subom, ghei sau diasporez imund care vrea să ia românismul în cârcă și să fugă cu el să îl dea spre adopție străinilor, logica în care intrăm este aceea de preludiu la dictatură. Deși avem atâtea lucruri care ne apropie, alegem scandalul și violența. Pentru că ajută să dezbini pentru a cuceri, modul constant de discuție devine atacul la persoană. Ne încărcăm cu teorii conspiraționiste cum că Oculta Mondială are un plan bine pregătit pentru România, deși o națiune nu poate fi învinsă fără ocupație militară efectivă, decât dacă renunță să gândească și preferă să se lase cucerită de emoția colectivă care înlocuiește rațiunea individuală.
Este mai ușor să semeni furtună și să ataci fiecare om care nu este de acord cu tine cu argumente ce țin de viața sa privată, decât să accepți că poți greși și că un punct de vedere contrar te poate ajuta să iei o decizie mai bună pentru țară. Ne formăm puncte de vedere superficiale despre oameni, fără a analiza dincolo de imaginea bine machiată livrată de către aceștia. Ne amintim cât de simpatic părea președintele României cu studii la Moscova atunci când a apărut la televizor și a anunțat căderea lui Ceaușescu. Nu eram pregătiți să ne gândim că în spatele acelui zâmbet atent exersat se va afla o Românie în care țara a fost împărțită pe bucăți de apropiații acestuia, apropiați care au pus pe fugă fiecare investitor străin care venise cu gânduri mari pentru economia românească.
Orice umilință națională ascunde în spatele ei o lecție. Dacă uităm martirii care au luptat pentru libertatea noastră, uităm și morala care ne poate proteja pe viitor de dictatură. Atunci când ne pierdem speranța în politicieni ar trebui să ne reamintim că țara va fi guvernată de cineva, indiferent de intensitatea jetului de urină cu care vrem să udăm votul. Ca orice decizie în viață, este bine să ne-o asumăm de fiecare dată rațional cu datele pe care le avem la momentul alegerii. Dacă nu ne place cum suntem guvernați, soluția nu poate fi decât să alegem ulterior opoziția responsabilă și să luptăm cu mijloace pașnice ca guvernarea prezentă să nu ne distrugă în mod iremediabil viitorul.
Fiecare dintre noi poate face un lucru mic care să determine o schimbare în bine. Dacă furnicile au separat grâul de neghină în basmul Harap Alb, fiecare dintre noi poate alege grâul de neghină prin modul în care ne implicăm în comunitatea în care trăim. Chiar dacă opinia publică este rodul propagandei finanțate de către politicieni și sponsorii acestora, așa cum ne spune Giovanni Sartori, când povestește despre imbecilizarea prin televiziune și post-gândire, fiecare dintre noi poate construi povești de succes pe care politicienii să fie obligați să le promoveze, doar pentru că am reușit să formăm o masă critică în spatele ideilor noastre.
Evident că politicienii vor încerca să întârzie ideile bune care sunt defavorabile intereselor lor electorale, dar dacă presiunea noastră devine insuportabilă vor ceda dacă trăim într-o democrație. Dacă ar fi trăit Ilie Gâzea ar fi fost de acord cu un alt martir Oscar Romero care a spus că ”Martiriul este o grație pe care nu cred că o merit. Dar dacă Dumnezeu acceptă sacrificiul vieții mele, fie ca sângele meu să fie sămânța libertății și un semn că speranța va deveni în curând realitate”.
