”Mihai*, vino repede să ne pitim aici în dulap! Sau după draperie. Clara* nu ne va găsi!”, îi strigă Dorin* colegului său de distracție, care sărbătorește acasă, lângă București, ziua sa de naștere. Împlinește 6 ani. Clara abia a făcut 4 ani, iar Dorin, unchiul său, are 15 ani.
Copiii sunt vecini pe scara unui bloc. Îi despart numai trei etaje. Cei mici se mai vizitează, se joacă împreună, uneori se invită și Dorin, chiar dacă între ei e o diferență de vârstă semnificativă. Acum se distrează de-a v-ați ascunselea.
”Nuuu, nu suntem gataaa!! Îți spunem noi când să ne cauuuți!”, se aude mesajul lui Dorin către nepoata sa. ”Gataaa!”, vine îndemnul abia după câteva minute. Scenele se întâmplă într-un apartament cu trei camere, închiriat. Mama lui Mihai și cea a lui Dorin socializează în sufragerie, în timp ce fetița și băieții se aleargă prin dormitoare.
Material realizat de: Justin Gafiuc
„Mi-a spus cum, de ziua lui, Dorin i-a băgat-o în gură când se ascundeau prin dulap!”
E decembrie 2019. ”În august 2020, am decis să ne mutăm la Sibiu din rațiuni familiale. Băiatul urma să înceapă și școala. La scurt timp după ce ne-am stabilit în noua locuință, s-a întâmplat însă momentul care a făcut să ne cadă cerul în cap”, mărturisește Alina*, mama lui Mihai.
Glasul îi tremură și abia reușește să articuleze cuvintele.
”La bloc, a mers pe afară să facă pipi în același timp cu un băiețel. A venit apoi la mine și mi-a zis că el a mai văzut penisul și al altei persoane. Și a început să povestească. Să dea detalii. Mi-a spus cum, de ziua lui, Dorin i-a băgat-o în gură când se ascundeau prin dulap, cum s-a înecat odată. Mi-am și amintit imediat momentul când a venit și mi-a cerut repede un pahar cu apă”.
”Începuse să deseneze organe genitale masculine”
Retrăiește un film horror.
”Mă învinovățesc pentru că nu știu cum, cu mine în casă, a reușit să mă prostească în asemenea hal un copil de 15 ani. A mai fost un episod ciudat atunci, când mă ruga să ies repede de la baie fiindcă face pe el. A intrat și a stat minute bune. L-a strigat și maică-sa. Mai târziu am făcut legăturile și, mă scuzați!, cred că s-a dus să se masturbeze, că era așa, foarte surescitat”, reconstituie Alina orele grozăviilor.
Ea susține că Mihai a trecut prin trei episoade de sex oral cu Dorin, ”o dată chiar la el acasă”, iar înainte ca fiul său să i se confeseze începuse să deseneze organe genitale masculine cu destulă precizie.
”Ne-am întrebat de unde știe așa de bine, am pus însă pe seama curiozității, a imaginației”, mai explică Alina. Soțul ei, tatăl lui Mihai, e musulman: ”A fost șocat când și-a dat seama prin ce a trecut băiatul. I-a trebuit o perioadă să asimileze informația. Nu-i venea să creadă”.
”Copilul a trecut printr-o retraumatizare”
Au urmat un apel la 112, o plângere la Poliția Sibiu, declinată la Ilfov, și o luptă cu un sistem amorțit, tributar unor proceduri desuete.
”Ne-au chemat în noiembrie 2020 la Poliția din Pantelimon ca să-l audieze pe Mihai. Iar episodul s-a petrecut într-o cameră vai de ea, unde au venit polițistul de caz și încă un coleg, o doamnă avocat din oficiu, un reprezentant de la Direcția Generală de Asistență Socială Ilfov, eu și soțul.
În total, șase persoane, plus copilul, care a trecut printr-o retraumatizare. I-au pus întrebări abrupte despre cum s-a întâmplat, ce i-a făcut, de câte ori, dacă a fost ținut de spate, dacă i-a băgat-o în gură. O oroare! Și nicio înregistrare video sau audio, ci doar o transcriere manuală a declarațiilor”, povestește Alina.
Între timp, a început o terapie de recuperare cu fiul său, la Sibiu. Dar dosarul și anchetele sociale s-au blocat pe traseu, de la un capăt la altul, parcă într-o coordonare mutuală.
”Ne transformau din victimă în agresor”
”Polițistul de caz ne-a spus să-l mai contactăm ca să ne țină la curent cu mersul investigațiilor, dar nu ne-a mai oferit nicio informație. Ba chiar ne descuraja, că nu sunt suficiente probe, că orice expertiză la privați va fi contestabilă în instanță. La DGASPC am făcut o plângere în legătură și cu Clara, nepoțica agresorului, suspectând că și ea e în pericol, fiindcă rămânea deseori în casă singură cu Dorin și poate păți la fel ca Mihai.
Ne-au trimis la Asistența Socială de la Dobroești, unde au zis că nu pot face nimic dacă Poliția n-a deschis o anchetă legat și de fată. Într-un târziu am aflat că au discutat cu Clara și ne-au transmis că e bine, dar a fost o chestie superficială și necredibilă”, descrie Alina slalomul printre instituțiile statului român.
E uimită de felul cum ajunsese să fie tratată:
”De la DGASPC ne-au și luat la rost că nu ne-am ocupat de Mihai și am anunțat incidentele abia după nouă luni, fără să aibă habar de ciclul evenimentelor. Ne transformau din victimă în agresor cu o seninătate uluitoare. Noi eram bătuți în cap. Noi nu pricepeam nimic.
Am aflat și că dosarul se află la Parchetul de la Cornetu, către care am început să formulăm cereri pentru a cunoaște stadiul anchetei. Dar răspunsurile erau invariabil aceleași, că e o investigație în derulare și ne vor ține la curent dacă apar noutăți. Ne-au tot plimbat. Nicio vorbă despre vreo audiere a agresorului, nimic.
Cel mai rău scenariu posibil! Semnele că nu prea-i interesează, că sunt, de fapt, deranjați în sistem de întrebările noastre. Băi, cât de jos pot fi oamenii ăștia! Înainte să avem această mare problemă, auzisem tot felul de povești, dar n-am crezut niciodată că lucrurile stau așa de urât”.
Familia s-a mutat în Turcia, Parchetul tace
Ce răspunde însă Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu la o interpelare pe Legea 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public? Am formulat două întrebări:
- Care au fost actele de urmărire penală efectuate în dosar?
- Câți procurori au lucrat până în prezent la acest dosar și ce procuror se ocupă actualmente de instrumentarea respectivei spețe?
PJ Cornetu se eschivează, sub semnăturile prim-procuror Simion Nicoleta Minodora și purtător de cuvânt procuror Creac Adrian Marian.
”Nu pot fi făcute precizări cu privire la cele solicitate, întrucât informațiile solicitate ar periclita rezultatul anchetei penale, respectiv ar afecta interesele minorilor. Informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii, se exceptează de la accesul liber al cetățenilor”.
Prin urmare, la distanță de un an și jumătate de la sesizarea făcută de părinții lui Mihai, dosarul navighează indescifrabil la Parchet, iar instituțiile de pe circuitul anchetei penale și sociale dau din colț în colț. Între timp, victima, împreună cu mama și tata, s-a mutat în Turcia pentru a se rupe de mediul și întâmplările din România.
”Am vrut să nu-și mai aducă aminte prin ceea ce a trecut, dar o face, totuși. Am înțeles însă că e mai sănătos așa și-l ajută să se liniștească”, afirmă Alina.
”Nepoata minoră stă sub același acoperiș cu agresorul”
Ea mărturisește că a avut, la un moment dat, și un dialog cu fiul ei, în care l-a întrebat de ce nu a încercat să se impună în fața lui Dorin: ”Mi-a zis că a insistat și i-a spus că nu vor mai fi prieteni dacă nu acceptă ce i-a propus el”.
Mihai e azi în clasa întâi, face home schooling din Turcia cu școala din România și urmează cursurile unui afterschool pentru socializare și spre a învăța limba. Părinții îl mai duc la șah și la înot. ”Se descurcă bine”, concluzionează mama puștiului.
E însă contrariată și acum de ”tupeul lui Dorin, care se autoinvita și la Sibiu, după ce ne-am mutat acolo și înainte să aflăm despre agresiunile lui sexuale. Băiatul chiar e un pericol mare. Inclusiv pentru Clara, nepoata lui, cu care stă sub același acoperiș. Fata are acum în jur de șase ani, iar pe cei de la DGASPC Ilfov și de la Asistență Socială Dobroești nu prea i-a interesat subiectul semnalat de noi”.
Clara e fiica surorii celui cercetat pentru agresiune sexuală. ”Femeia e dată în urmărire generală”, semnalează Alina. Iar portalul Poliției Române conține într-adevăr numele celei indicate, pentru care există un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, fiind condamnată la un an de detenție pentru complicitate la furt.
Rezumatul în patru idei
Să recapitulăm!
- pe numele lui Dorin, 15 ani la momentul faptelor, e deschis un dosar pentru agresiuni sexuale asupra altui minor, Mihai (6 ani). Ancheta e împotmolită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cornetu.
- DGASPC Ilfov și Serviciul de Asistență Socială Dobroești tratează superficial cazul minorei Clara (4 ani), nepoata lui Dorin, pasibilă de a deveni ea însăși victimă, trăind în aceeași locuință cu agresorul. Ea e fiica sorei lui Dorin. Aceasta nu are grijă de fata ei, a născut-o pe când avea 17 ani, iar acum e căutată de Poliție pentru complicitate la furt
- Mihai și familia lui au plecat în Turcia și așteaptă în van finalizarea investigațiilor, în timp ce ”Dorin își vede liniștit de viața lui, merge la școală și chiar mama lui spune că nu e nimic adevărat”, după cum afirmă Alina, mama victimei.
- cazul e pe agenda autorităților de 18 luni.
”Agresorul a fost chemat într-un târziu să dea declarații”
”Lucrurile au început să se miște abia după ce am luat legătura cu doamna Mihaela. Agresorul a fost chemat într-un târziu la audieri, nu recunoaște nimic, i s-a făcut o expertiză psihologică din care a reieșit că are discernământ. Cei de la DGASPC Ilfov sunt verificați. Familia lui Dorin e sub monitorizare. Încă așteptăm să se întâmple ceva!”, continuă mărturisirile Alinei.
”Doamna Mihaela” e Mihaela Chiper, fostă jurnalistă la Realitatea TV și fondatoarea Asociației pentru Victimele Infracțiunilor Sexuale. Alina a contactat-o pe Facebook, i-a vorbit despre cazul ei și i-a cerut sprijinul. A urmat un memoriu către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, suficient pentru a scoate oamenii din amorțire. Dar numai cât sistemul să opereze câțiva pași pe care ar fi trebuit să-i facă din primele săptămâni de anchetă. La PJ Cornetu, dosarul de la Dobroești rămâne însă un cartof fierbinte, nedigerabil!
Punctul zero: o singură cameră de audiere în țară!
La VIS, Mihaela Chiper s-a implicat, de fapt, pe mai multe direcții care vizează și tratamentul minorului în justiție. A pus pe picioare, bunăoară, un proiect cu amenajarea unor camere de audiere destinate minorilor, la nivelul mai multor Parchete din țară, capitol la care România era complet descoperită. O singură astfel de încăpere!
E vorba despre spații prietenoase, unde copilul-victimă să poată fi ascultat în condiții netraumatizante, altfel decât după modelul depășit și învechit, cu care a făcut cunoștință și Mihai, băiatul de 6 ani trecut prin agresiuni sexuale repetate din partea vecinului Dorin.
”Mihaela m-a sunat foarte revoltată că victimele sunt audiate și de polițiști, și de procurori, și de DGASPC, și de judecători, ceea ce duce la o retraumatizare. Iar soluția e această cameră specială, unde să fie audiate o singură dată de un specialist. Cei care înfăptuiesc justiția stau dincolo de un geam unidirecțional și pun întrebări prin intermediul unui psiholog, care știe cum să reformuleze. Nu e normal ca un copil trecut printr-un abuz monstruos să fie pasat, să fie întrebat de o mie de ori ce și cum s-a întâmplat”, spune Melania Medeleanu de la Asociația Zi de Bine, fostă colegă cu Mihaela Chiper la Realitatea TV. Ea este parteneră cu VIS pe segmentele de finanțare și promovare.
”Dacă ați știi câți judecători au renunțat să mai audieze copilul!”
Costurile de amenajare ale unei camere de audiere se învârt pe la 13.000 – 15.0000 de euro și presupun utilare cu mobilier, diferite tapeturi, jucării, camere video, microfoane, kituri audio, aparatură de înregistrare. Astfel de modele au apărut la Vâlcea, Constanța, Vrancea, Sibiu sau Bacău, altele sunt pe listă.
”Parchetul General și-a scris propriul proiect pe fonduri norvegiene. Mai fac vreo 30 de spații, ghidându-se după configurațiile date de noi”, anunță Mihaela Chiper.
În materie de rezultate, ea oferă și câteva detalii: ”Pentru că efectele sunt spectaculoase, la Vâlcea, de exemplu, înțeleg că vin chiar judecătorii să facă audierile în camera de la Parchet. Mi-a căzut fața! De fapt, dacă ați știi câți judecători au renunțat să mai audieze copilul după depozițiile obținute în camera specială ați rămâne cu gura căscată”.
Dar camera în sine nu e, evident, unicul instrument.
”Plănuim să livrăm un soft de conversie speech to text către Parchetele cu care am colaborat. Să realizeze mai ușor transcrierea audierilor, iar oamenii să se poată concentra pe contactul cu victima, pe administrarea de probe. Acum, la un sfert de oră de înregistrare, lucrează vreo trei ore câte patru-cinci grefieri ca să extragă declarațiile la modul fidel. Un domn foarte tare, Rusu îl cheamă, profesor de probabilități la Cambridge, ne-a făcut acest soft în limba română, care nu va ieși în afara Parchetului. Sunt condiții legate de secretul urmăririi penale și nu poți trimite în cloud ce s-a discutat la o audiere”, completează Mihaela Chiper.
”Să nu mai considere toți deștepții din țara asta că mint copiii”
Amintește și alte două proiecte în derulare:
- seminarii pentru implementarea unor standarde de evaluare a credibilității mărturiilor minorilor, ”ca să nu mai considere toți deștepții din țara asta că mint copiii. E o expertiză comportamentală atât pe copil, cât și pe intervievator pentru a elimina din îndoială. George Visu e psiholog la Curtea de Apel Cluj și coordonează un grup de elită de 12 psihologi, pe care ne bazăm să devină practic un for științific în domeniu. Să nu-și mai dea oricine cu părerea că minte copilul, ci să se ducă la niște specialiști cu adevărat pregătiți”.
- parteneriat cu Institutul Național de Magistratură pentru formarea unor procurori specializați. ”Formator este Marian Trușcă de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, iar cofondator la VIS e un medic legist, Ligia Barbarii, un om excepțional, care a adus genetica judiciară în România, fostă șefă a laboratorului de genetică de la INML. Am mers în paralel cu formarea pe audiere și cea necesară pentru a înțelege ce tip de probă directă de natură medicală și de unde o poate accesa procurorul, cum să procedeze, ce înseamnă o fereastră ADN”.
Centru integrat dedicat minorului-victimă la Ilfov
Iar următoarea țintă este crearea unui centru integrat dedicat minorului-victimă la Ilfov, adică exact acolo unde ”dosarul Mihai” a devenit aproape un caz-școală despre cum o speță de agresiune sexuală în care sunt implicați minori alunecă printre fisurile sistemului. E tot un proiect VIS (Chiper) – Zi de Bine (Medeleanu).
”Consiliul Județean Ilfov a aprobat un proiect de Hotărâre prin care ne vor pune la dispoziție un spațiu, cu finanțare dinspre Melania, astfel încât să avem compact cabinete de psihoterapie și de examinare medico-legală, camere de audiere pentru copii, o încăpere în care să stea grupul de lucru format din legist, psiholog, procuror, polițist, să asiste la dialogul cu copilul, fără ca acesta însă să-i vadă. Singurii care intră în contact cu minorul sunt medicul legist și procurorul”, mărturisește Mihaela Chiper.
Ea e convinsă că ”în aprilie va fi în picioare acest centru, care va fi coordonat direct de prim-procurorul Parchetului Ilfov. Constituie idealul organizării pe care o putem face în interesul copilului-victimă. Iar asta nu e inovația noastră, ci astfel de lucruri se întâmplă de ani de zile în SUA sau Europa, ca model de bune practici”.
”Povestea în fața a șapte oameni cum a fost abuzată sexual”
Potrivit datelor oficiale, 2.111 copii au fost victime în dosarele trimise în judecată de procurorii români în 2020 și 2.222 de copii în 2019. Cifrele înseamnă o cincime din totalul victimelor înregistrate în rechizitoriile parchetelor din România, în decurs de un an!
Din 1998, Iana Matei conduce Reaching Out Romania, un ONG pentru protejarea și reintegrarea în societate a victimelor traficului de persoane. ”Din 2007, majoritatea sunt minori, copii care au nevoie de îngrijirea noastră”, scrie psihologul pe pagina de prezentare a organizației.
Și ea se numără printre vocile care trag în mod constant un semnal de alarmă despre retraumatizarea minorilor în sistemul judiciar din România.
”Am avut un caz cu o copilă de 17 ani, care stătea stingheră pe un scaun și povestea cum a fost abuzată sexual în fața a vreo șapte persoane, dintre care trei de la DGASPC. Au început s-o întrebe de la facerea lumii, cum te-ai cunoscut cu X, când ați început relația, teme care n-ar fi trebuit să existe, pentru că nu ești procuror s-o chestionezi cum a fost traficată. Tu oferi un serviciu social și te interesează starea ei emoțională, nu istoricul de caz”, relatează Matei.
”Trei interviuri într-o lună. E inuman!”
Continuă: ”Fata a beneficiat între timp de consiliere, a înțeles niște lucruri, s-a hotărât să spună adevărul. S-au întors un polițist de la crimă organizată, alți doi polițiști, un avocat, un oficial de la Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, plus încă o polițistă, care tot intra și ieșea. În interval de o lună, același copil a dat trei interviuri. Procurorul vrea apoi să reverifice audierea, pentru că fata și-a modificat declarația originală, se ajunge și în instanță, unde trebuie să le vorbească judecătorilor. E inuman!”.
Invocă necesitatea acelorași camere speciale de audiere, în care ”victima să fie doar în prezența unei persoane de referință, să se simtă o apropiere, plus polițistul și procurorul. Atât! ANITP e structură guvernamentală, își poate lua informațiile de la Crimă Organizată. Și de ce trebuie să colecteze datele personale ale fetei într-o bază despre care nu știm nimic? Când i-am ridicat problema unei doamne de la Agenție a dat din umeri”.
”Statul român e complice”
Iana Matei crede că inclusiv la nivelul instanțelor ar trebui să existe camere separate pentru abuzatori și victime, minore sau nu:
Judecătorii și polițiștii n-au ce face, ăsta e sistemul, dar închipuiți-vă că traficanții le caută din priviri în sală pe fete. Le fac cu ochiul, le transmit că le taie gâtul cu un semn discret, își freacă degetele spre a le sugera că le dau bani. Intimidări pentru a tăcea! În Germania sau în Norvegia, spre exemplu, la sala de judecată există un coridor mic pentru a separa grupurile. Să nu fie contact vizual între agresor și victimă. Asta ne trebuie și nouă.
Și apasă, de asemenea, pe deficitul de judecători specializați pe cauze cu minori: ”Ar trebui să funcționeze această distincție. Să fie informați pe domeniul lor. Am o prietenă specializată pe economic și-mi spune că acum fluieră în instanță. Dar înainte, când nu stăpânea foarte bine lucrurile și n-avea timp să se perfecționeze, să citească modificări legislative, avocații îi simțeau imediat nesiguranța și încercau să speculeze slăbiciunile, care pot naște situații foarte sensibile”.
Nu vrem să realizăm la ce magnitudine a ajuns traficul de minori. Nu vrem să ne uităm la realitate”, mai avertizează Iana Matei. Iar concluzia ei e dramatică: ”Statul român e complice la acest trafic!.
* Mihai, Clara, Dorin și Alina sunt nume fictive pentru a proteja identitatea persoanelor implicate în dosarul cu minori
Articolul a fost publicat și pe Impact.ro, în cadrul proiectului ReAct – Reformă și acțiune pentru apărarea drepturilor copiilor, victime ale traficului uman, în sistemul de justiție.
Foto: Impact.ro
Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului ReAct – Reformă și acțiune pentru apărarea drepturilor copiilor, victime ale traficului uman, în sistemul de justiție, susținut prin programul Active Citizens Fund România, finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
Conținutul acestei acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziția oficială a Granturilor SEE și Norvegiene 2014-2021; pentru mai multe informații accesați www.eeagrants.org. Informații despre Active Citizens Fund România sunt disponibile la www.activecitizensfund.ro.
