Marea Britanie deportează imigranții, indiferent de originea aceastora, în Rwanda. Guvernul Marii Britanii a difuzat un clip video în care poliția britanică face controale în locuințe și arestează migranții, pentru a-i trimite în țara africană.
Video-ul a fost dur criticat de unii membri ai Parlamentului Britanic, printre care și Alison Thewliss, reprezentantă a Partidului Național Scoțian, care a catalogat materialul drept „o absurditate fascistă (…) care îmi întoarce stomacul pe dos.”
La o zi distanță după publicarea clipului, zeci de protestatari s-au strâns în apropierea centrelor de imigrare ale Ministerului de Interne, pentru a împiedica deportarea migranților ilegali în Rwanda.
Protest față de faptul că Marea Britanie deportează imigranții ilegali în Rwanda
În sudul Londrei, protestatarii s-au baricadat în fața unui autobuz care ar fi urmat să ducă migrantii către Bibby Stockholm, o barjă din portul Portland.
James Cleverly, ministrul britanic de Interne, a avut public o reacție dură la adresa protestatarilor, declarând că: „Este total inacceptabil faptul că ofițerii de poliție au fost atacați de protestatari violenți care au încercat să perturbe echipele de imigrare.
Aceștia beneficiază de sprijinul meu deplin în luarea celor mai ferme măsuri posibile”, dând astfel de înțeles că protestatarii riscă să fie arestați.
Citește și: Ziua Mondială a Libertății Presei. Despre jurnaliștii corecți și despre propagandiști
Decizia radicală, impusă prin lege și care vizează toți migranții
Măsurile de arestare și mutarea migranților ilegali din Marea Britanie în Rwanda reprezintă implementarea Legii Rwanda, adoptată pe 23 aprilie de către Parlamentul britanic, la propunerea partidului conservator, în frunte cu actualul prim-ministru, Rishi Sunak.
Ideea de a trimite migranții ilegali în Rwanda a fost lansată încă de acum doi ani de către fostul prim-ministru, Boris Johnson.
În cei doi ani trecuți până la votarea legii, guvernul britanic ar fi propus acorduri de primire a migranților ilegali din Marea Britanie mai multor state, printre care Ghana, Botswana.
Rwanda a fost singurul stat dispus să colaboreze cu britanicii.
Ce prevede Legea Rwanda și care sunt costurile suportate de britanici ca urmare a înțelegerii de relocare a migranților cu guvernul de la Kigali
Legea prevede că migranții ilegali deportați în Rwanda vor avea posibilitatea de a cere azil în țara est-africană și de a rămâne acolo până la procesarea și soluționarea cererii lor.
Marea Britanie a plătit deja Rwandei 240 milioane de lire sterline , urmând ca odată cu relocarea primilor 300 de migranți, să se plătească restul de bani.
Se va ajunge la o cifră totală de 370 milioane de lire sterline date ca fonduri pentru dezvoltare, la care se vor adăugă 171.000 de lire sterline pentru fiecare persoană relocată.
Aceste costuri acoperă cazarea, necesitățile de bază, cum ar fi hrana, serviciile medicale, educația și alte programe de integrare în Rwanda pe durata a 5 ani.
De ce s-a gândit guvernul britanic la Legea Rwanda și până la urmă a și adoptat-o
Potrivit conservatorilor care au propus legea, aceasta a fost gândită ca o măsură de a împiedica migranții clandestini care traversează zilnic Canalul Mâneciii dinspre țărmul Franței să mai ajungă pe țărmul britanic.
„Am introdus acest proiect de lege pentru a-i descuraja pe migrantii vulnerabili să facă traversări periculoase și pentru a distruge modelul de afaceri al bandelor criminale care îi exploatează (..)
Concentrarea noastră este acum de a face zborurile să decoleze și sunt convins că nimic nu ne va împiedica să facem acest lucru și să salvăm vieți.” a declarat premierul Rishi Sunak.
Marea Britanie a înregistrat în 2022 aproximativ 100.000 de cereri de azil, iar cifra pentru 2023 a fost de 84 000.
45% dintre aceste cereri au fost reprezentate de migranții care au pătruns clandestin în țară în ambarcațiuni de mici dimensiuni.
Potrivit statisticilor, numărul migranților clandestini sosiți pe apă este în continuă creștere, 8000 intrând în Marea Britanie doar în ultimele 4 luni.
De reținut este faptul că, guvernul britanic cheltuiește anual peste 3 miliarde de lire pentru procesarea cererilor de azil, în timp ce costurile cazării în hoteluri destinate solicitanților de azil se ridică la 8 milioane de lire pe zi.
Deportările în Rwanda ar urma să înceapă în următoare 9-12 săptămâni, guvernul menținându-se clar pe poziții în ceea ce privește începerea zborurilor.
Pregătirele pentru deportări au inclus și mărirea spațiilor de detenție, angajarea mai multor asistenți sociali în domeniul imigrației precum și extinderea spațiilor în instanță pentru gestionarea deciziilor de apel.
Care sunt criticile legate de faptul că Marea Britanie deportează imigranții ilegali în Rwanda
Mai multe organizații non-guvernamentale, alături de opoziția din parlament, au criticat eficiența schemei de relocare prevăzută în Legea Rwanda, considerând-o găselniță extrem de scumpă a guvernului conservator.
Aceștia au propus unghiuri alternative de abordare a problemei migrației, cum ar fi: întărirea controalelor pe ape, procesarea mai rapidă a cererilor de azil și o mai mare considerație acordată circumstanțelor care îi determină pe migranti să aleagă metodele clandestine.
Legea Rwanda, consideră criticii, nu va putea să înlăture mai mult de 5.000 de migranți anual din rândul sutelor de mii care așteaptă în Marea Britanie să le fie procesate cererile de azil.
Însă criticile majore vin din partea organizațiilor pentru apărarea drepturilor omului și a altor organisme internaționale. Practicile de azil din Rwanda sunt catalogate nesigure de către acestea.
Consiliul Europei consideră că măsurile Marii Britanii de deportare a solicitanților de azil în Rwanda reprezintă o încălcare a independenței judiciare și a cerut Marii Britanii, prin comisarul pentru drepturile omului, să se abțină de la expulzarea persoanelor.
La rândul său, Filippo Grandi, Înaltul Comisar al ONU pentru refugiați, a declarat că legea marchează un pas înapoi de la tradiția îndelungată a Marii Britanii de a oferi refugiu celor aflați în nevoie, încălcând astfel Convenția privind statutul refugiaților.
La fel ca în 2022, în timpul guvernării lui Boris Johnson, CEDO ar putea emite ordine de blocare a zborurilor de expulzare.
Ordinele CEDO de blocarea a zborurilor către Rwanda nu par să fie un impediment pentru deciza fermă a conservatorilor britanici de a scăpa de migranți.
Aceștia ar fi dispuși chiar să părăsească CEDO, potrivit declarației lui Rishi Sunak care a subliniat că „securitatea frontierelor şi asigurarea faptului că putem controla migraţia ilegală sunt mai importante decât apartenenţa la o instanţă străină”.
Din totalul migranților care ajung clandestin cu barca, nu Marea Britanie, ci Italia este cea care primește cei mai mulți dintre migranți. 60% dintre ambarcațiuni au ajuns în 2023 în Italia.
În privința numărului de cereri de azil primite, Marea Britanie s-a aflat pe locul 5 după Germania, Spania, Italia și Franța. Asemeni guvernului conservator condus de Rishi Sunak, și guvernul Giorgiei Meloni din Italia are în vedere implementarea unor scheme de relocare a migranților după modelul Rwanda.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
