Ministrul justiției, Stelian Ion, a introdus în discuțiile din coaliție posibilitatea condiționării de către USR PLUS a aprobării programului Anghel Saligny de desființarea Secției speciale. E o idee care merită luată în seamă.
Programul Anghel Saligny este, de fapt, așa cum a subliniat Expert Forum într-un document, un PNDL 3. Acum, ca să fim bine înțeleși, PNDL 1 și PNDL 2 au fost un eșec. Banii au fost alocați pe criterii clientelare, lucrările nu au fost monitorizate, nu au existat standarde, criterii și, în general, nici un fel de control mai serios. În plus, banii nu au mers cu prioritate la localitățile mici și mijlocii, unde era nevoie de apă, canalizare, gaze și asfalt, ci la municipii relativ mari.
În fapt, cel mai mare beneficiar a fost Robert Negoiță, primarul de la sectorul 3. Or, nu acesta era scopul declarat al PNDL. Din cauza aplicării defectuoase a programelor, a proiectelor prost alcătuite și prost implementate, a caracterului puternic politizat al alocării fondurilor – peste 50% către primarii PSD – și a corupției sistemice s-au pierdut o mulțime de bani din primele zece miliarde de euro din PNDL 1 și 2, gândite de Dragnea ca sistem de transfer al avuției din buzunarele statului în cele ale firmelor de casă ale partidului printr-un mecanism relativ simplu, cvasi- sau paralegal. Din acest motiv am pledat la momentul schimbării guvernului pentru desființarea PNDL. Asta nu ar fi însemnat sfârșitul programelor de investiții finanțate de buget pentru infrastructura locală și județeană, ci regândirea întregului sistem în termenii depolitizării, ai transparenței și predictibilității.
Or, Anghel Saligny sau PNDL 3 nu reprezintă o astfel de abordare radical schimbată, ci se bazează, în esență, pe aceleași mecanisme ca PNDL-urile lui Dragnea. Aceleași proceduri vor duce la aceleași rezultate, ceea ce înseamnă, pe scurt, bani pierduți, ineficiență, adică proiecte nerealizate sau realizate doar pe hârtie, politizare și corupție. Există rapoarte ale Curții de Conturi și ale ONG-urilor, precum și un volum important de investigații de presă care au scos în evidență eșecurile și derapajele grave ale PNDL-Dragnea, iar un program nou ar fi trebuit să includă toate concluziile și recomandările formulate deja. Cum acest lucru nu pare să se întâmple, PNDL 3 sau PNDL-Cîțu nu va fi diferit de varianta Dragnea. Putem anticipa astfel cu destulă acuratețe un nou dezmăț pe bani publici cu efecte concrete puține.
Venind la situația desființării SIIJ, problema este relativ simplă. În acest moment există la nivelul coaliției un blocaj politic, cu UDMR și, într-o bună măsură, PNL opunându-se revenirii la statu quoul de dinainte de înființarea SIIJ, adică la revenirea dosarelor din Justiție la DNA fără nici un fel de garanții suplimentare și cu USR-PLUS susținând desființarea necondiționată. Dacă am înțeles bine condiționarea evocată de Stelian Ion, aceasta reprezintă un târg în care PNL și UDMR primesc banii pentru baronii proprii, bani pe care liderii coaliției își asumă să îi piardă de la buget prin PNDL 3 și, în schimb, renunță la parazitarea Justiției cu privilegii pentru judecători și garanții neconstituționale care echivalează cu imunitatea.
Târgul este unul evident imoral, pentru că propune satisfacerea de la bugetul statului a lăcomiei partidelor în schimbul independenței justiției. La nivel principial, este inacceptabil atât ca partidele să fie considerate organizații cvasi-criminale, cât și ideea că independența justiției poate face obiectul unui troc de orice fel. Dar, cum nu trăim în lumea principiilor prime, ci într-o țară măcinată de corupție, ideea merită luată în serios.
Sigur, PNL și UDMR vor pretinde că PNDL-ul lor va genera investiții necesare în modernizarea localităților și dotarea acestora cu utilități – apă, canal, gaze, asfalt – care să le aducă în secolul al XXI-lea și că un astfel de târg este o propunere neserioasă și o tentativă de blocaj meschin din partea USR PLUS al unui program național de dezvoltare. Dar adevărul brutal este că PNDL-ul lui Cîțu, așa cum arată el în acest moment, nu are drept scop dezvoltarea locală, ci îmbogățirea baronilor de partid, exact așa cum a fost cazul și cu „programele” lui Dragnea. O pierdere de 10 miliarde de euro.
Dacă privim dincolo de verbiajul și ipocrizia politică la realitatea administrativă și bugetară, suntem obligați să acceptăm că PNL și UDMR nu au făcut altceva decât ia un instrument de deturnare a fondurilor publice către partide de la PSD și să-i dea un nume respectabil, dar gol de conținut.
În cazul acesta, dacă vorbim de o pierdere atât de mare, este firesc să ne punem problema dacă nu ar fi totuși util să și câștigăm ceva. Dacă ne referim la liderii partidelor de guvernământ, știm ce își doresc aceștia. În modul cel mai cinic posibil, vor, pe de o parte, să controleze fluxul de bani de la buget, iar pe de alta, vor să controleze justiția ca să nu îi întrebe nimeni cum au cheltuit banii. Or, dacă și pe „stânga” (PSD) și pe „dreapta” (PNL, UDMR) ne lovim de aceeași agendă a parazitării banilor publici, măcar cu o justiție independentă să ne alegem și noi din afacerea asta păguboasă.
Ideea de a corupe liderii politici în schimbul consolidării statului de drept pare revoltătoare, dar să nu ne îmbătăm cu apă rece! Alți lideri politici nu avem, iar alternativa politică este și mai oribilă. Dacă putem face un pas înainte cumpărând politicieni, nu e cel mai prost târg. Oricum, politicienii sunt de cumpărat.
Articolul a fost publicat mai întâi în Revista 22
