Microhidrocentralele care seacă cursurile de apă și distrug zonele protejate sunt subvenționate de stat. Ce politicieni sunt implicați INFOGRAFIC

Poate cea mai contestată energie verde produsă în acest moment în România este cea a microcentralelor (MHC-uri) amplasate pe cursul unor râuri și pâraiele. Organizațiile de mediu consideră că aceste construcții duc chiar la secarea cursurilor de apă. În plus, unele sunt situate în zone protejate.

Comisia Europeană le-a dat dreptate organizațiilor ecologiste în 2015 în cazul a patru proiecte de microhidrocentrale. România se află în stare de infringement de atunci.

Chiar statul susține ridicarea acestor micro-baraje prin faptul că subvenreprezentanții statului au altă miză. Vor să crească în acte capacitatea de producție a Hidroelectrica pentru a primi bani de la Comisia Europeană pentru investiții verzi.

Pentru asta, Guvernul a dat și o derogare legislativă, în 2022, prin care Hidroelectrica poate realiza 9 microhidrocentrale în zone protejate, deoarece aceste lucrări au o importanță strategică.

Când se ajunge la utilitatea energetică a acestora, rezultatele nu sunt spectaculoase. Toate MHC-urile au o capacitate de 0,8 TWh/an, cam 1,4% din producția din 2023. În realitate, datele Ministerului Energiei relevă că microhidrocentralele nu au produs niciodată mai mult de 0,3% din necesarul energetic al țării. (La articol au contribuit Adrian Anton și Monica Zanet, grafică)

Să începem

În 2015, consilierii locali ieșeni votau să acorde 15,9 milioane de euro pentru amenajarea cursului râului Bahlui, care traversează câteva cartiere ale municipiului. Proiectul prevedea și amenajarea unui stăvilar cu o microhidrocentrală.

Microhidrocentrala este, așa cum spune și denumirea, o lucrare hidrotehnică prevăzută cu motor sincronic, montată pe cursul unui râu sau pârâu. Apa curgătoare pune în funcțiune motorul care produce energie electrică.

Revenind la proiectul stăvilarului cu microhidrocentrală de pe râul Bahlui, acesta nu a mai fost realizat niciodată. Asta se datorează lipsei de fonduri la bugetul local sau pentru că proiectul nu a fost finanțat de Comisia Europeană.

Cât de bine gândită și utilă era această investiție? Păi, în această vară, din cauza secetei din Moldova, râul a secat la propriu, așa cum a anunțat Apele Române.

Apele Române au mai comunicat, pe 26 august, că pe lista se află și râul Sabar (stația hidrometrică Poenari) – din spațiul hidrografic Argeș-Vedea – care a secat complet. Și în bazinul râului Sabar este o microhidrocentrală. Aceasta a fost construită încă din anii ’80, în perioada comunistă.

Să vorbim despre MHC-uri

Asta pentru că primele microhidrocentrale (MHC-uri) au apărut în România încă din secolul trecut. Cele mai multe au fost construite în anii ’80. Cea mai veche este cea de la Suseni, din județul Gorj, care are peste un secol.

„De fapt, aceste microhidrocentrale sunt foste construcții denumite hidrocentrale. Odată cu dezvoltarea tehnologiei și apariția unor baraje impresionante, cum ar fi Porțile de Fier sau Vidraru, aceste lucrări hidrotehnice au fost retrogradate la stadiul de micro,” ne explică Sergiu Pântinea, fost inginer hidrotehnic, acum aflat la pensie.

Sunt microhidrocentrale pentru că au o capacitate mică de producție. Este vorba de o capacitate de până la 10 MW.

Revoluția din 1989 a prins România cu aproape 50 de microhidrocentrale. Toate au trecut în administrarea Hidroelectrica. Compania de stat a vândut, în special în perioada insolvenței (2013-2017), o parte dintre acestea pentru că nu erau rentabile.

„Erau niște construcții care trebuiau întreținute, iar producția energetică este una mică,” spune Remus Borsa, administratorul special al Hidroelectrica pe perioada insolvenței.

„De fapt, energia niciunei microhidrocentrale din România nu ar ajunge nici pentru necesarul unui sat cu 100 de locuințe,” ne mai spune inginerul Sergiu Pântinea.

Și totuși, numărul MHC-urilor a crescut după aderare

Dar, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană (în 2007) și cu apetitul pentru energie verde al Europei, statul român a ales să subvenționeze energia produsă de microhidrocentrale.

„Asta a făcut ca mulți investitori să fie atrași de subvenționarea prin certificate verzi și de costurile tot mai mici pentru astfel de construcții, odată cu dezvoltarea tehnologică,” ne explică Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.

O microhidrocentrală costă acum, conform proiectelor de avizare depuse la instituțiile din subordinea Ministerului Mediului, între 100.000 de euro și 2 milioane de euro.

Subvenționarea MHC-urilor

Certificatele veruzi oferite pentru producția de energie prin microhidrocentrale și prețurile relativ mici au făcut ca România să aibă între 400 și 700 de astfel de unități.

„În România, peste 430 de MHC-uri se află în stadii diferite de planificare, autorizare și construcție, iar peste un sfert dintre acestea se află în arii protejate sau la limita acestora. Construcția unui număr de aproximativ 300 de astfel de MHC-uri a fost deja aprobată fără niciun fel de pre-planificare la nivelul bazinelor râurilor și la nivel regional,” apreciau reprezentanții organizației ecologice WWF în urmă cu doi ani.

Pe lângă această evidență, mai sunt aproape alte 300 de proiecte, conform unei monitorizări PressHub, care nu au ajuns la avizare la instituțiile din subordinea Ministerului Mediului.

Miza certificatelor verzi

În 2008, statul român a aprobat schema suport pentru alocarea certificatelor verzi. Este vorba de Legea nr. 220 din 27 octombrie 2008.

În baza acestei legislații, un MWh produs de o microhidrocentrală primea 3 certificate verzi. Aceste certificate verzi erau cumpărate, conform legislației, de producătorii și consumatorii de energie dăunătoare mediului, obținută din arderea combustibililor fosili.

Concret, la bursa certificatelor verzi, companii precum Complexul Energetic Oltenia sau combinatul siderurgic de la Galați cumpărau aceste certificate verzi ale MHC-urilor. Certificatele verzi sunt primite și de producătorii de energie fotovoltaică și eoliană.

Prețurile de tranzacționare ale certificatelor verzi între 2011 și 2014 au oscilat între 5 și 20 de euro per certificat. Banii pentru aceste subvenții acordate în baza certificatelor verzi provin în principal tot de la populație.

Din valoarea unei facturi de energie a unui apartament sau a unei case, 10% reprezintă compensarea certificatelor verzi.

După 2014, Guvernul României a schimbat puțin schema de compensare a certificatelor verzi. Pentru un MWh se acordă doar 2,3 certificate verzi, față de 3 până atunci.

Studiu de caz: cât de avantajos este un MWh produs de un MHC

Astfel, dacă o microhidrocentrală are o putere de 2 MWh, unitatea ar trebui să producă 48 megawați în fiecare zi.

În septembrie 2024, prețul mediu al energiei electrice pe piața spot din România a fost de 544 lei/MWh. Asta înseamnă că microhidrocentrala luată ca exemplu ar obține 26.122 de lei într-o zi de „lucru” din vânzarea energiei.

La această sumă se adaugă subvențiile certificatelor verzi. Prețul mediu de tranzacționare al unui certificat verde în luna septembrie a fost de 29 de euro (125 de lei), conform OPCOM.

Asta înseamnă că fiecare MWh este subvenționat cu 330 de lei (2,3 certificate verzi). Într-o zi, s-ar aduna din certificate verzi 15.840 de lei.

Trăgând linie, după o zi de „muncă” a unei microhidrocentrale de 2 MWh, aceasta aduce venituri de 41.952 de lei (aproximativ 8.000 de euro). După un an, veniturile sunt de peste 3,06 milioane de euro.

Desigur, cele mai rentabile microhidrocentrale funcționează la capacitate maximă doar în 50% din timpul unui an, în rest activitatea este oprită pe timp de secetă sau când este îngheț.

Infringementul

Veniturile frumoase obținute din MHC-uri au făcut ca astfel de construcții să apară și în zone protejate, așa cum sunt Munții Făgăraș.

În 3 iunie 2015, Comisia Europeană deschidea o procedură de infringement împotriva României, tocmai pentru nerespectarea normelor de protecție a râurilor și ariilor protejate în cazul a 17 microhidrocentrale din România.

Printre aceste proiecte se numără și patru microhidrocentrale din Munții Făgăraș, pe pârâul Dejani și râul Vistișoara, care au afectat mediul înconjurător, în special habitatul denumit “Natura 2000”.

Una dintre firmele menționate în raportul Comisiei Europene îl avea acționar la acel moment pe fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sârbu.

Este vorba despre un MHC situat în comuna Recea (județul Brașov) pe pârâul Dejani și afluentul său Lupșa. Lucrarea aparținea firmei Elcata MHC SRL din Ghimbav. Participarea lui Ilie Sârbu apare și în declarația de interese a acestuia.

Conexiunile politice

Ilie Sârbu, socrul fostului premier Victor Ponta, a intrat în acționariatul Elcata MHC SRL Ghimbav în anul 2010, conform datelor publicate în Monitorul Oficial, nr. 3917/2010. Ilie Sârbu avea 5% din capitalul social al societății. Acțiunile erau menționate și în declarația de avere a liderului PSD.

După deschiderea procedurii de infringement, Ilie Sârbu a ieșit din acționariat. Asociații Elcata sunt acum Dănuț Frunza (86%) și Catarig Gheorghe (14%). Ilie Sârbu nu a dorit să discute despre acest subiect. Firma a inițiat mai multe proiecte pentru realizarea de microhidrocentrale pe râurile Sebeș, Pojorta, Brescioara, Berivoi și, bineînțeles, pârâul Dejani.

Cât despre instalația energetică de la Dejani, aceasta a fost realizată cu 9,15 milioane de lei primiți din fondurile europene (din Fondul European pentru Dezvoltare Durabilă), la care s-au mai adăugat 1,25 milioane de lei din bugetul de stat. În total, s-au încasat aproape 10,4 milioane de lei (aproximativ 2,25 milioane de euro la cursul actual). Ambele finanțări sunt nerambursabile.

Microhidrocentrala de la Dejani a fost deja racordată, încă din 2013, prin contractul C6497 încheiat cu FDEE-Electrica Distribuție Transilvania-Sud, la sistemul național de distribuție a energiei electrice, la stația LEA 20 kV Hârșeni 1. Puterea instalației este de 2,440 MW, deși puterea aprobată de autorități era puțin mai mică, de 2,280 MW.

Tot în Munții Făgăraș, pe râul Vistișoara, au fost realizate alte trei astfel de lucrări. Două aparțin firmei Hidro Clear Sibiu, iar cealaltă, societății Hidro Este București.

Microhidrocentrala de la Taia

Un alt proiect controversat este cel de la Taia. Printre cele 17 proiecte vizate de infringement în 2015 se numără și microhidrocentrala de la Taia, susțin reprezentanții Bankwatch România.

Investiția a fost realizată de Hidro Clear SRL din Sibiu. Proiectul nu a fost finalizat în 2011 și a fost pus în funcțiune abia în 2017. Capacitatea instalată a MHC Tăia este mică, de doar 3,78 MW.

În 2008, Hidro Clear SRL a obținut de la administrația orașului Petrila (Hunedoara), printr-un parteneriat public-privat, suprafața de teren de 400 de metri pătrați necesară pentru construcția unei microhidrocentrale (MHC).

Pentru funcționarea microhidrocentralei, s-a propus captarea apei din două surse: râurile Valea Popii și Aușelu, care trebuiau să fie conduse printr-o conductă îngropată pe o lungime de 7,5 kilometri.

Hidro Clear SRL ar coacționari două companii italiene care mai au alte investiții în domeniul hidroenergiei în țara noastră. Este vorba despre societățile comerciale Etea Rinnovabili SRL și Clear Energy SRL. MHC Tăia a fost în cele din urmă construită și pusă în funcțiune, funcționând nelegal până în 2017, când o instanță din România a anulat autorizația de mediu și decizia etapei de încadrare.

Clear Energy a obținut însă în 2022 o nouă reautorizare din partea APM Hunedoara, în baza căreia poate funcționa.

Acest lucru a atras protestul organizației Bankwatch România, care consideră că microhidrocentrala este situată într-o zonă protejată.

„O evaluare a impactului de mediu a hidrocentralei Tăia nu a avut loc niciodată, și practic construcția și funcționarea ei duc la distrugerea unei arii naturale protejate și a râului Tăia, cu întreg ecosistemul pe care acesta îl susține; dispariția racului de ponoare (specie prioritară) din arealul râului Tăia, bazinul râului Tăia fiind la limita arealului speciei”, susține Bankwatch România.

Energy Holding SRL

A realizat proiectele: MHC Cepari, MHC Salatrucu de Jos, MHC Salatrucu de Sus, MHC Suici, MHC Vadu Frumos.

Firma este în faliment, cu datorii la ANAF. Societatea este administrată de un offshore din Cipru care deține 100%, și anume Energy Holding Cyprus Limited.

Energy Holding a fost unul dintre cei mai importanți traderi și furnizori de energie electrică din România până în urmă cu câțiva ani, având afaceri anuale de mai multe sute de milioane de lei.

Era unul dintre principalii beneficiari de contracte avantajoase de achiziție de curent electric de la producătorul hidro controlat de stat Hidroelectrica, până la intrarea acestuia în insolvență în 2012. A intrat în faliment, instanța de judecată respingând planul de reorganizare al companiei, conform Profit.

Bogdan Buzăianu a înființat compania Energy Holding în anul 2000. Energy Holding a intrat în insolvență la cererea proprie în mai 2017, la câteva luni după ce pierduse procesul în care solicita despăgubiri de un sfert de miliard de euro de la Hidroelectrica.

Luxten Lighting Company SA

A dezvoltat proiectele: CEF Luxten, CHEMP Negras 1, CHEMP Negras 2, CHEMP Prislop, CHEMP Tesila 1, CHEMP Tesila 2, CHEMP Traisteni 1, râul Doftana, jud. Prahova CHEMP Traisteni 2 HA1, CHEMP Traisteni 2 HA2.

Acționarii sunt Nicolae Claudiu Rădulescu (63%), Monica-Maria Bucur (17%), Silvian Șerbanescu (14%) și alte persoane juridice (4%).

Firma Luxten Lighting Company SA le aparține unor oameni de afaceri apropiați de fostul președinte Traian Băsescu. Fiica sa, Elena Băsescu, a lucrat o perioadă la Luxten. Claudiu Rădulescu și Ionel Pepenică sunt considerați „oamenii de casă“ ai ex-ministrului PSD al industriilor Dan Ioan Popescu. Compania a fost fondată în 1993 de către fostul ofițer al Securității Boszormeny Zoltan, care a cumpărat de la stat fabrica de becuri Electrofar București. Boszormeny a ieșit din acționariatul firmei în 2003, scrie Gazeta de Cluj.

Elsid SA

Firma a realizat aproape 30 de microhidrocentrale.

Acționariatul societății este format din Vektor Elements SRL – 99,8%, iar 0,2% este deținut de alți acționari.

Vektor Elements este deținută de Doru Trăilă & Asociații SCA – Fiduciar al părților sociale deținute de asociatul Emil-Mihai Tufan, pe durata de 7 ani începând cu data de 15 februarie 2023.

Mihai Emil Tufan – fost iubit al Andreei Marin, aflat în urmă cu 5 ani în Top 50 cei mai bogați români, cu o avere estimată la 100 de milioane de euro – i-a cedat avocatului Doru Trăilă, pe o perioadă de 7 ani, administrarea participațiilor și bunurilor sale din cadrul firmelor Electrocarbon, Elsid și Vektor Elements „ca urmare a schimbării priorităților sale de viață, urmând să se dedice atât vieții de familie, cât și unor activități sociale de binefacere, dar și de sprijin al inovației și cercetării în vederea dezvoltării durabile ale unor segmente ale societății care îi prezintă interes”, menționa în luna februarie G4Media.

Contractul din februarie anul trecut a devenit de actualitate, fiind vizat de DNA în cadrul unei anchete privind presupusa „optimizare judiciară” de către tripleta Florian Coldea (general în rezervă și fost director adjunct SRI), Dumitru Dumbravă (general în rezervă și fost șef al Direcţiei Juridice din cadrul SRI) și Doru Trăilă a dosarului de tentativă de omor a lui Tufan, au declarat pentru G4media.ro surse apropiate anchetei.

Neptun SA

A dezvoltat MHC Muscel.

Acționar majoritar este societatea Metaleuroest SRL (95%). Administratorii sunt Ion Dragomir, Elena Ștefan și Florian Visa.

Metaleuroest era deținută în 2015 în proporții egale de Mihai Anastasescu și de Mihai Emil Tufan, oameni de afaceri din Câmpina prezenți în topul milionarilor din România. Anastasescu este unul dintre acționarii companiei Elsid Titu, unde deține acțiuni, și are afaceri în construcții, comerț și energie.

Anastasescu apare în scandalul Coldea-Dumbravă. Potrivit Aleph News, procurorii ar fi descoperit tranzacții între firmele din dosar pe zona construcțiilor (Soceram/ omul de afaceri Mihai Anastasescu), în zona energiei (Elsid/ milionarul Mihai Tufan, condamnat pentru tentativă de omor) dar și în legătură cu firmele controlate de Alexander Bogdan Adamescu.

Uzinsider General Contractor SA

A dezvoltat 10 proiecte de microhidrocentrale: CHEMP – ZETEA (HA-1; HA-2), CHEMP Cincis, CHEMP Mihoiesti (HA-1, HA-2), CHEMP Mihoiesti – Regularizare, CHEMP Zetea (HA-3), MHC – FIRIZA – BERDU, UHE I Baraj Stramtori, UHE II Nod de Presiune Ferneziu.

Asociații companiei sunt Emanuel Babici (37%), Constantin Savu (37%), Uzinsider SA (20%), Florea Rontea (2,4%), Andrei-Ioan Munciulescu (1,5%) și Albes Ana-Maria (1,4%).

Emanuel Babici este un om politic român, fost ministru adjunct și secretar de stat al industriei. El a fost director general al Întreprinderii de Mașini Grele București, director general al Centralei Industriale pentru Utilaj Energetic, Metalurgic și Mașini de Ridicat București, ministru adjunct și secretar de stat la Ministerul Industriei și director executiv al grupului de firme Uzinsider S.A. București, grup din care face parte și Comelf S.A. Bistrița.

Sobis Solutions SRL

A dezvoltat MHC – Albota din localitatea Albota, din apropiere de Pitești.

Asociat unic și administrator este Muller Hans Martin.

Acesta este un consilier local PNL în localitatea Arpașu de Jos. Firma sa a încasat 6 milioane de lei prin PNRR pentru a digitaliza Academia Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu din Sibiu.

În trecut, compania a construit site-ul PNL Sibiu, iar patronul ei deține și unul dintre restaurantele preferate ale președintelui Iohannis.

În perioada 2008-2012, compania lui Muller a încheiat cinci contracte în valoare de 300.000 de lei cu Primăria Cisnădie. Un raport al Agenției Naționale de Integritate a constatat că, în perioada în care s-au încheiat contractele, unul dintre administratorii firmei era Gheorghe Silvian Șorici, care deținea și funcția de consilier local. ANI a constatat astfel că acesta s-a aflat în incompatibilitate, scrie Context.

În perioada în care au fost încheiate contractele cu Primăria Cisnădie, care l-au făcut pe Șorici incompatibil, Sobis Solutions era asociată cu Gheorghe Huja, viceprimarul Cisnădiei, într-o altă firmă – Natur Design W&K SRL. Huja, care este în prezent primarul orașului, a ieșit din firmă în 2009.

O societate apropiată Sobis a obținut o parte dintr-un contract de 8,5 milioane de lei cu Administrația Prezidențială. Sobis a avut 50% din părțile societății.

Infografic cu cele mai importante mincrohidrocentrale, unde sunt situate, firmele care le dețin și acționarii. Punctele MHC-urilor pe harta Google sunt orientative.

Proiecte pe ape secate

Cert este că resursa de apă a României se reduce, așa cum au constatat toate instituțiile de specialitate.

Ministrul Mediului, Mircea Fechet, declara în iulie că România este afectată în fiecare an de inundații și secetă sau de o combinație a acestor fenomene extreme. Potrivit acestuia, toate prognozele pe termen lung arată că partea estică și cea sudică a țării se vor confrunta cu o scădere de 20% a resurselor de apă disponibile.

„Impactul negativ al microhidrocentralelor se răsfrânge și asupra comunităților locale, prin afectarea pânzei de apă freatice și, implicit, a surselor de apă. Experții spun că, din cauza înmulțirii și diversificării presiunilor asupra resurselor limitate de ape curgătoare, până în anul 2030 se va ajunge la o reducere a capacității de furnizare a apei cu până la 40% față de nivelul existent”, ne-a transmis organizația WWF România.

România, conform rapoartelor Administrației Naționale de Meteorologie și nu numai, „se află într-o criză hidrologică puternică, iar afectarea bazinelor hidrografice prin astfel de proiecte în arii naturale protejate agravează și mai tare situația”.

Și reprezentanții Bankwatch România cred că proiectul amenajării hidroenergetice Răstolița va duce la distrugerea completă a râului cu același nume. În amonte de baraj, cursul său ar urma să fie înlocuit cu un lac de acumulare, iar în aval să fie secat.

Proiectul presupune captarea prin aducțiuni separate a mai multor cursuri de apă: Ilva Mare, Valea Bradului, Donca, Bistra, Gălăoaia Mică, Gălăoaia Mare și Vișa (unele rămânând chiar fără debit de servitute).

„Amenajarea hidroenergetică Răstolița afectează negativ starea ecologică a cel puțin zece corpuri de apă, dintre care opt vor fi deteriorate grav, încălcându-se, printre altele, principiul nondeteriorării stabilit prin Directiva Cadru privind Apa (DCA)”, se precizează într-un studiu semnat de membrii WWF, Agent Green și Bankwatch.

Proiectele Hidroelectrica

Nu doar mediul privat este interesat de investițiile în microhidrocentrale, ci și Hidroelectrica, compania deținută de stat prin Ministerul Energiei (80% din acțiuni).

În baza unei ordonanțe de urgență din 2022, Hidroelectrica primește dreptul să continue 9 investiții în microhidrocentrale, în ciuda legislației de mediu în siturile Natura 2000.

Este vorba de investiții, unele începute pe vremea lui Ceaușescu, care au fost oprite legal între 2007 (când s-au instituit zonele protejate de tip sit Natura 2000) și 2015, odată cu procedura de infringement.

Lista celor nouă proiecte hidroelectrice din Ordonanța de urgență 175/2022 (toate proiectele aparțin de Hidroelectrica):

1. Dezvoltarea hidroenergetică a râului Jiu pe sectorul Livezeni-Bumbești. (Parcul Național Defileul Jiului și situl Natura 2000 ROSCI0063 Defileul Jiului)
2. Dezvoltarea hidroenergetică a defileului Oltului pe sectorul Cornetu-Avrig. (situl Natura 2000 Frumoasa ROSCI0085)
3. Dezvoltarea hidroenergiei Pașcani pe râul Siret. (situl Natura 2000 dintre Pașcani și Roman ROSCI0378).
4. Dezvoltarea hidroenergiei Răstolița. Proiectul este amplasat în situl Natura 2000 Călimani Gurghiu (ROSCI0019) și în situl Natura 2000 Defileul Mureșului Superior (ROSPA0030).
5. Dezvoltarea hidroenergiei Surduc-Siriu. Este amplasată în situl Natura 2000 Penteleu (ROSCI0190).
6. Dezvoltarea hidroenergetică a râului Siret pe sectorul Cosmești-Movileni. Proiectul este amplasat în două situri Natura 2000 de-a lungul Luncii Siretului Inferior (ROSCI0162 și ROSPA0071).
7. Complexul hidrotehnic și energetic Cerna-Motru-Tismana, etapa II. Este amplasat în situl Natura 2000 Nordul Gorjului de Vest (ROSCI0129).
8. Dezvoltarea hidroenergetică a Oltului pe sectorul Izbiceni – Dunăre. (situl Natura 2000 Valea Oltului Inferior ROSPA0106).
9. Dezvoltarea hidroenergiei Cerna Belareca. (situl Natura 2000 Domogled-Valea Cernei ROSCI0069).

„Aceste proiecte nu mai sunt viabile în 2023. Sunt investiții planificate în epoca lui Nicolae Ceaușescu, care acum nu mai au nicio legătură cu realitatea. Unele râuri nici nu au debitele de acum 40 de ani. Unele mai sunt doar un fir de apă”, precizează Ioana Ciută, reprezentant al Bankwatch România.

Miza proiectelor companiei de stat

Însă miza companiei de stat, conform organizațiilor ecologice, nu este producția propriu-zisă de energie. Conducerea companiei de stat urmărește să-și crească producția în mod artificial. Asta pentru ca Ministerul Energiei să încerce să deblocheze finanțări de 1,4 miliarde de euro din PNRR. Fonduri care sunt destinate investițiilor în energie verde. „Guvernul nu a reușit să facă proiecte credibile pentru a atrage banii destinați investițiilor energetice. Încearcă să convingă Comisia Europeană că România va trece de la energia produsă pe bază de hidrocarburi la cea verde. Asta prin proiectelele Hidroelectrica”, ne-a spus fostul europarlamentar Dragoș Pîslaru.

În plus, și Hidroelectrica și-a asumat, prin proiectul de investiții din 2023, să crească capacitatea. Să obțină energie suplimentară de peste 2 TWh.

Capacitatea de producție actuală a Hidroelectrica este de 17 TWh. Din care se reușește doar o producție anuală de 15 TWh. Asta conform rapoartelor anuale ale companiei din ultimii 3 ani.

„Hidroelectrica depune constant eforturi pentru limitarea impactului negativ asupra mediului. Impact care ar putea fi cauzat de proiectele pe care le dezvoltă”, ne-au explicat reprezentanții companiei într-un răspuns.

Inutilitatea economică generală vs profitul punctual al unor afaceri

România a consumat în 2023 energie electrică de 56,6 TWh. Conform Ministerului Energiei, toată puterea instalată, adică teoretică, a tuturor microhidrocentralelor din România este de 0,8 TWh. În realitate, aceste MHC-uri nu au produs niciodată mai mult de 0,3% din necesarul de energie al țării. Asta înseamnă 0,2 TWh, conform datelor Transelectrica.

De fapt, toată energia sutelor de MHC amplasate de râuri și pâraiele din România este mai mică. Mai mică decât cea produsă de cel mai mare parc fotovoltaic din țară. Spre exemplu, în 2023, a fost inaugurat, în Rătești din județul Argeș, un parc fotovoltaic pe 170 de hectare. Investiția a fost de 100 de milioane de euro. În parc au fost montate 135.000 de panouri, cu o putere totală instalată de 155 de megawați. La puterea instalată de 155 de megawați, și funcționând cât e soarele mai puternic, unitatea din Argeș produce 0,4 TWh/an.

Teoretic, de MHC ar trebui să beneficieze în primul rând comunitățile locale. „Cea mai mare valoare a MHC-urilor e valoarea locală. Ridică zona, localnicii au ceva de lucru, iar investitorul, prin caietul de sarcini, e obligat să ajute oamenii. Să le ridice un pic nivelul de trai. Să le vândă lor direct energia electrică”, explică sociologul Ioana Petrescu.

Realitatea este însă diferită. „Te poți întreba, oare cât din energia pe care o consumă țara noastră ar putea să fie produsă de cele câteva sute (500-800?) de microhidrocentrale? Poate pe la 0,1%? Mare cantitate de energie nu o să poată produce. Asta deoarece o bună parte a anului apele acestea din Carpați sunt înghețate. Vara, există îndelungate perioade secetoase când pârâul de-abia curge”, concluzionează aceasta.