Nostalgia după gusturile copilăriei: Mămăliga, pâinea cu untură și Eugenia revin în meme-urile online.
E plin internetul de meme de genul acesta: un fund de lemn cu un boț de mămăligă pe el, sau cu o felie de pâine cu untură (acompaniate sau nu de brânză și ceapă), cu legenda „Mai ții mine ce bun(ă) era?”
Sau fotografia unei „Eugenii”, alături de care scrie: „Bucuria copilăriei noastre!”
E în aceste meme ceva de reclamă vintage la un soi de (agro)turism ecologic: o escapadă de vacanță într-o „lume simplă”, în care redevenim copii, lipsiți de griji și capabili să se bucure de tot.
Evident, pentru că acum – ca-n orice vacanță ce se respectă – totul e plătit în avans și, pe banii noștri, suntem serviți ca niște autentici clienți.
Dar, ca să uităm asta, mai vrem și un pic de „suflet”, de story, de ceva lăcrămos cu care să meargă și tăria de după. Iar la mămăligă îi mai adăgăm și șuncă prăjită, și brânză de burduf, și unt, și smântână, „ca la bunica”.
Mămăliga a fost semnul patent al sărăciei
Numai că bunica – săraca! – nu împodobea niciodată așa mămăliga. De regulă, a ei era simplă, cu lapte sau cu ce s-o mai fi nimerit, dacă nu cumva natur. Timp de veacuri, pentru țăranii autohtoni mămăliga – cu boala asociată ei, pelagra – a fost semnul patent al sărăciei.
Nostalgia după gusturile copilăriei: Mămăliga, pâinea cu untură și Eugenia
Așa că, onest vorbind, nu e nici un motiv de-s suspina după „pita unsă” și mămăliga „de acasă”: dacă ne apucăm să le facem, prima ia maximum două minute, iar a doua maximum jumătate de oră, ambele (în varianta simplă) cu ingrediente de câțiva lei.
Dacă ne podidește nostalgia, putem renunța la chipsuri, la mâncarea thai (adusă de Glovo), la ieșitul în oraș după fructe de mare și vol-au-vent-uri și ne putem face, pe loc, o pâine cu untură sau o mămăliguță „ca la mama ei”.
Nici una, nici alta nu se supără dacă plângem pe ele de dor și de jale. Ba, dacă chiar vrem să ne actualizăm copilăria, putem mânca pâinea rămasă și mămăligă uscată și a doua, și a treia zi. Ca să ne aducem aminte „ce bună era”!
Eugeniile de azi n-au nimic de-a face cu cele de pe vremuri
Cât despre „Eugenii”, n-avem ce face, ne-a mai rămas doar numele, stingher. Știu, se găsesc și acum în ABC-uri, dar cele de azi n-au nimic de-a face cu cele de pe vremuri.
Dacă îți iei una acum, muști din ea ca din fursec; cea originală era tare ca piatra și nici părinții – dacă nu voiau să te scape de dinții de lapte – nu te încurajau să te lupți cu ea.
Cine-și mai aduce aminte, știe că despărțeam cumva cei doi biscuiți și, apoi, lingeam sau – după caz – rădeam cu incisivii (asemeni șoarecilor) crema dintre ei.
Cremă, vorba vine, era ceva tare ca mortarul, însă – de la atâta luptă – părea că are și gust. Ca termen de comparație, nu știu ce să vă recomand: luați pâine neagră, lăsați-o câteva zile să se uște, mai stropiți-o cu apă, mai lăsați-o să se uște și când e beton, înfigeți-vă colții în ea.
În mod cert dentistul dumneavoastră se va bucura. Îi puteți spune că ați vrut să simțiți textura „Eugeniilor” de altădată. Pe deasupra, instrumentarul din cabinetul lui vă aminti de „albinuța” din copilărie!
Citește continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Puterea a Cincea)
