Miliardarii naziști. Mărci germane care astăzi sunt printre cele mai puternice din lume au fost ridicate de oameni de afaceri fără scrupule, care au colaborat cu regimul nazist, au folosit munca evreilor din lagăre, au făcut bani din război.
Mulți dintre proprietari au scăpat cu pedepse minime sau chiar fără pedeapsă, după înfrângerea Germaniei. Și nici ei sau moștenitorii lor nu și-au cerut iertate pentru această rușinoasă colaborare cu Hitler.
Banii nu au miros. Nici miros de nazist
Colaborarea magnaților cu regimurile totalitare nu reprezintă o excepție în Germania. Din contră, companii importante au profitat de-a lungul timpului de războaie pentru a face foarte mulți bani, a explicat istoricul Florian Banu, cel care a scris prefața cărții „Miliardarii naziști”, publicată de Editura Corint.
„Subiectul este extrem de incitant și pot spune că situația nu avea caracter de premieră. Lucruri cumva similare se întâmplaseră și în conflictele anterioare.
Să ne aducem aminte, de exemplu, că în timpul Primului Război Mondial au fost mari capitaliști, mari fabricanți de armament și muniții care vindeau arme inamicului țării în care ei trăiau. Fără nicio problemă.
Mari producători de armament francez livrau muniții Puterilor Centrale sau invers.
Ca să mergem în antichitate, putem să îl cităm pe împăratul Vespasian, care spunea că banii nu au miros, nu? A rămas valabil până în ziua de azi.
Și în goana lor după bani, o serie întreagă de oameni de afaceri germani au sprijinit ascensiunea naziștilor. Iar din momentul în care aceștia au preluat guvernarea, firește că sprijinul și afluxul de astfel de oameni către zona puterii a fost tot mai mare”, a explicat istoricul Florian Banu.
Miliardarii naziști au fost de două categorii: cei care credeau și oportuniștii
De altminteri, aici putem vorbi de două categorii distincte. Au fost acei oameni de afaceri care împărtășeau ideile naziste, care doreau o revanșă a Germaniei, care priveau pe oamenii de afacere evrei ca pe o concurență ce trebuia eliminată pe orice căi.
Dar au fost și o serie întreagă de oportuniști, care pur și simplu au intuit că noul partid în continuă ascensiune este în măsură să le asigure un cadru în care să-și poată desfășura afacerile și să crească din punct de vedere economic.
Florian Banu, istoric
Au colaborat de bună voie și apoi s-au declarat victime
Autorul volumului „Miliardarii naziști”, David de Jong, nu a identificat prea multe cazuri de oameni de afaceri germani constrânși să colaboreze cu regimul.
„Nu prea au fost cazuri. Se pare că au intuit rapid care este direcția. Bine, ulterior unii s-au declarat victime, au întors discursul și au spus că au fost constrânși.
Au început încă din 1946-47 să publice volume de factură autobiografică, în care să arate că, vezi Doamne, au ajuns în această postură numai și numai de teamă. Au fost nevoiți să se adapteze, un fel de victimizare, de autovicimizare.
Dar arhivele rămân, care sunt martorul de încredere. Și se vede cu totul și cu totul altfel din studierea documentelor, din studierea corespondenței private a acestor oameni de afaceri și a familiilor respective. Victimizarea lor nu a stat în picioare“, a explicat Florian Banu.
Între democrație și bani, au ales banii
De altfel, marile companii care au colaborat cu regimul nazist au primit ajutoare financiare consistente din partea statului hitlerist, ca să-și dezvolte și mai mult activitatea. Mai mult, au susținut partidul nazist deși proprietarii germani au fost avertizați că va fi instalată o dictatură.
„Inițial, atunci când partidul lui Hitler era doar o forță periferică sau mai ales după puciul eșuat de la Munchen, când era pe cale de de soluție, avea nevoie de fonduri, de capital.
Atunci o serie de oameni de afaceri foarte potenți financiar au oferit sumele necesare. Autorul și povestește cum în cadrul unei întâlniri în care se pregătea campania electorală triumfătoare din martie 1933, oamenii de afaceri chemați acolo la discuții și pentru a li se obține sprijinul financiar, au fost avertizați că alegerile care vor veni vor stabili destinul Germaniei pentru foarte multă vreme.
Vor fi poarte ultimele alegeri în următorii 10 ani sau poate chiar în următorii 100 de ani. Li s-a spus foarte clar că urmează să se instaureze o dictatură dacă vor câștiga aceste alegeri, un regim totalitar.
Nu au avut nicio ezitare, nicio șovăire să finanțeze această campanie, ceea ce arată foarte clar, așa cum consemnează și autorul, că între regimul democratic și bani, oamenii de afaceri nu au ezitat să aleagă banii.
Fondatorul dinastiei care deține BMW, „cel mai hotărât să se îmbogățească” cu orice preț
Printre cei care au pactizat cu regimul nazist se numără companii importante, astăzi prezente la nivel mondial, precum BMW, Mercedes Benz. Porsche, Allianz, Krupp.
Astăzi, familia Quandt este una dintre cele mai bogate din lume. Primul membru al acestei dinastii a fost Günther Quandt. Acesta a fost căsătorit cu cea care, ulterior, avea să devină Magda Goebbels, soția ministrului Propagandei din Al Treilea Reich.
„Günther Quandt era unul dintre cei mai hotărâți oameni să se îmbogățească în Germania. Magda Goebbels, soția ministrului Propagandei, era o femeie de care și Hitler era îndrăgostit.
La circa 20 de ani, ea a devenit soția lui Günther Quandt, care deja era un om de afaceri bogdat. Dar, cum am spus, dorea să devină și mai bogat.
Când Hitler va ajunge la putere, ea va beneficia din plin de colaborarea cu regimul nazist. Când Magda s-a căsătorit cu el, diferența era de vreo 25-26 de ani. În 1921, a avut loc nunta, după care ea a fost uimită să constate că soțul era mai interesat de afaceri, stătea tot timpul la birou și ea, tânără, stătea închisă în casă.
La finalul anilor 20, între cei doi s-a ajuns la divorț. Dar au avut un copil, pe Harald. Acesta a fost soldat în armata germană, supraviețuiește războiului și devine unul dintre membrii dinastiei Quandt, care a salvat de la faliment BMW la un moment dat, după război”, a explicat și Sorin Turturică, istoric și coordonatorul editorial Corint Istorie.
Günther Quandt a profitat de căsătoria fostei sale soții
Magda Goebbels are o poveste foarte interesantă, spune Sorin Turturică, pentru că după divorț se apropie de partidul nazist, lucrează pentru un funcționar de la Ministerul Propagandei, ajunge să îl cunoască pe Josef Goebbels, apoi pe Hitler, cu 3 ani înainte ca Hitler să devină cancelar.
„Ambii sunt îndrăgostiți de Magda. Gobeles, care era poate cel mai fidel soldat al lui Hitler, era iritat de sentimentele pe care le vedea la acesta și-a forțat cumva căsătoria cu Magda.
Și Magda l-a ales pe Goebbels, nu l-a ales pe Hitler. Dar a existat aici o speculație, poate chiar Hitler a vrut să se dedice total politicii și să o lase pe Magda să se că sătorească cu Goebbels.
Nunta este, de asemenea, foarte interesantă, căci a avut loc pe moșia lui Günther Quandt, primul soț al Magdei.
Liderii naziști se întâlneau pe moșia respectivă, pentru că după divorț i-a oferit ei dreptul de a folosi această proprietate. După ce Hitler devine cancelar, încep afacerile. Günther Quandt profită de relația Magdei în mai multe moduri”, a explicat coordonatorul editorial Corint Istorie.
După nuntă, compania lui Günther Quandt primește comenzi de la statul german. Dar nu asta a fost cea mai mare problemă a BMW. La fel cum nu asta a fost cea mai mare problemă pentru Porsche sau Krupp.
„Nu i s-a imputat asta. După război, ce i s-a imputat? I s-a imputat că a profitat și de politica de arianizare.
Adică, atunci când statul german a început să excludă din economie pe evrei, au venit oamenii de afaceri germani și le-au luat locul, sediile, resursele, piețele, pe un preț de nimic sau chiar pe gratis.
Apoi, după ce Germania cucerește mai multe teritorii, începe să devină stăpâna Europei, iar populație civilă este adusă să muncească în industria germană.
Pe măsură ce tinerii germani erau trimiși pe front, se creau niște niște goluri care erau umplute fie de prizonieri de război, fie de populație civilă adusă cu forța. În orice caz, muncă forțată.
Acești oameni de afaceri care colaborau cu naziștii, nu numai Günther Quandt, ci și Porsche, și Krupp, și infama firmă IG-Farben care avea afaceri la Auschwitz, au profitat de nefericirea celor trimiși să muncească forțat și de vulnerabilitatea lor și i-au exploatat până la epuizare.
Foarte mulți au murit de epuizare”, a explicat Sorin Turturică.
„Nici măcar nu-și dau seama că vânează o fantomă satanică”
Florian Banu a explicat că miliardarii naziști, proprietari ai marilor companii germane, erau personaje absolut cinice, care nu ezitau să facă cele mai cumplite lucruri.
„De altfel se disprețuiau reciproc. În 1931, are loc o întâlnire a lui Hitler cu câțiva mari oameni de afaceri, pentru ca aceștia să-i finanțeze batalioane de asalt SA. Printre ei se afla și Günther Quandt. Acesta nu ezită să consemneze că pentru el Hitler nu însemna mai nimic.
Spune: «Nu mi-a făcut o impresie semnificativă. Nu mi-a trezit nici simpatie, nici repulsie, însă m-a frapat ca o întruchipare a mediocrității».
Era limpede că nu dădea două parale pe el, dar intuia capacitatea politică pe care o are, că este în creștere.
La rândul lui, Hiller era și el șocat de ușurința cu care acești oameni de afaceri aruncau cu milioanele. El a solicitat atunci undeva la 5 milioane de mărci. La sfârșitul discuției, suma ajunsese deja la 13 milioane de mărci.
Și, cum consemnează unul dintre apropiații lui Hitler, acesta părea fascinat de puterea pe care o exercită marile afaceri. Însă consilierul său l-a prevenit că «ei vor să câștige bani, nimic altceva, doar bani murdari și nici măcar nu-și dau seama că vânează o fantomă satanică».
Până la urmă aceste cuvinte s-au dovedit profetice, pentru că într-adevăr, acești oameni de afaceri nu doreau decât să câștige cât mai mulți bani”, a menționat Florian Banu.
Citește și: Revoluționarul care s-a întors din Italia pentru a monta panouri fotovoltaice în România
Miliardarii naziști nu au fost pedepsiți. Din contră
Mai mult, în momentul în care s-a terminat războiul și au fost deferiți justiției, mulți au fost reabilitați. Au primit maxim o mustrare, iar istoria le-a surâs într-un fel, căci afacerile lor nu doar că nu s-au închis, dar au prosperat până la giganții care sunt astăzi.
„Nici cei care au ocupat cel de-Al Treilea Reich nu erau niște sfinți. De aceea, mulți dintre acești oameni de afaceri au și fost făcuți scăpați.
S-au refugiat prin diverse castele și cabane de vânătoare din Alpi și au stat acolo bine mersi, chipurile în arest sau ca să nu fie găsiți.
Marele lor noroc a fost că exact când procurorii Tribunalului Militar Internațional de la Nuremberg adunau probe și începuseră documentarea crimelor și a amănuntelor acestei colaborări se declanșează Războiul Rece.
Are loc celebrul discurs a lui Churchill, despre căderea Cortinei de Fier. Iar în februarie 1947, președintele Truman anunță doctrina îndiguirii comunismului.
Se lansează planul Marshall pentru refacerea economiilor europene și stoparea a progresului pe care partidele comuniste îl făceau în toate țările europene.
Reflectorul nu numai că se mută, dar acești oameni care încercau să stăvilească ideologia comunistă aveau nevoie de capital care să sprijine atât economia, reluarea proceselor economice, cât și să consolideze Germania.
Și cine putea s-o facă mai bine decât cei care fuseseră la pârghiile puterii politice și economice și știau toate resorturile.
Și atunci acești oameni, în mod subit au avut parte de rechizitorii mai puțin dure. Condamnările au fost cumva mai blânde, sentințele n-au mai fost atât de dure pe măsura faptelor săvârșite și a probelor adunate.
În 1951, când deja Războiul Rece atingea cote paroxistice prin declanșarea războiului din Coreea și se punea problema că NATO trebuie să se consolideze în Europa, să includă și Republica Federală Germania, care trebuia din nou reînarmată și să devină un vârf de lance împotriva unui eventual atac din partea Uniunii Sovietice și a lagărului comunist, acești oameni s-au dovedit din nou extrem de utili.
Din păcate pentru democrațiile occidentale, criterii morale nu au funcționat. Unul dintre fondatorii CIA avea chiar o expresie favorită.
Spunea: «Trenul nu merge dacă nu luăm la bord și câțiva naziști»”, a explicat istoricul Florian Banu.
Pe Ferdinand Porsche l-a curtat și Stalin, înainte să înceapă să lucreze pentru Hitler, iar după război Renault l-a adus în Franța, a lucrat pentru Renault. Până la urmă a fost arestat împreună cu alți membri ai familiei.
Chiar și inventatorul prafului de copt a colaborat cu naziștii
Augustus Oetker a inventat praful de copt la finalul secolului al XIX-lea, iar succesul comercial l-a făcut extrem de bogat. Nepotul său a ajuns unul dintre miliardarii naziști.
„În timpul celui de al doilea război mondial șeful companiei Dr. Oetker era un membru SS, Rudolf-Augustus Oetker, nepotul farmacistului care a inventat praful de copt.
Continuă să facă bani din afaceri cu statul german, produce pentru armata germană.
După război a fost reabilitat de o comisie de la el de la fabrică, adică de niște oameni care i se subordonau pe linia administrativă. A fost denazificat, deci el nu a mai ajuns să fie judecat”, a explicat Sorin Turturică.
În prezent, toate aceste familii au și fundații de caritate, care le poartă numele, dar autorul cărții „Miliardarii naziști” consideră că familiile nu fac fapte caritabile pentru a-și recunoaște trecutul, ci pentru că sunt sub presiune publică.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„…Mari producători de armament francez livrau muniții Puterilor Centrale…”___–___in 1930 filmul „Nimic nou pe frontul de vest”, a fost interzis in Franta( si chiar in Germania si alte tari), pana in 1963, pentru ca „depicta nepotrivit soldatii germani”, care cativa ani mai tarziu vor invada si Franta, pentru „a-i civiliza”( pe francezi !!!), asa cum spune -” recunoaste” !-un alt film( prin gura unei frantuzoaice !!!) „The Young Lions”(cu Marlon Brando)///2-„… fostei sotii…”___–___Hedy Lamarr, una dintre cele mai frumoase femei si actrita(celebra cu „Ecstasy-1933) a fost casatorita (la 18 ani, el 33) cu un bogat producator de munitie, iar la resedinta lor, il aveau ca si oaspete si pe Hitler!/// 3-15-18- sau 20 ani in urma , am scris un articol -bine documentat- „Nepoata Rabinului”, despre Mercedes, nu-l mai gasesc, daca cine va il are, il rog sa-l publice aici…
AU FOST MAI MULȚI MILIARDARI CARE AU AJUTAT GERMANIA NAZISTA. VĂ ROG SĂ VĂ DOCUMENTAȚI MAI BINE. V-AȚI GÂNDIT DACĂ ERA MAI BINE SAU MAI RĂU DACĂ HITLER CÂȘTIGA RĂZBOIUL?
„… corporatii azi populare…”___–___f. adevarat, practic si de notorietate (stie toata lumea), 2 „nemti”*, detin cele mai populare si (arhi) cunoscute firme din lume, una cea de masini(Mercedes-desi-altfel- toate marcile lor sunt faimoase) si cea de imbracaminte, „LEVI STRAUSS & Co.”, care a fost initiata si dezvoltata de un emigrant din Germania, in USA(* desi proprietarii Mercedes-ului au fost Daimler si Benz( care au fuzionat in 1926), insa fiul unui rabin(intelegand viitorul automobilului) a cumparat si concesionat dreptul de vanzare al intregii productii, sub numele fiicei sale, Mercedes… Practic amandoi acestia -ca etnie- sunt evrei, pentru ca si L.Strauss, a fost tot un evreu, care a inceput business-ul sau cam in acelasi timp cu inginerul Daimler, pe la -dupa-1850…)