Militarizarea Rusiei. Înfricoșător. Acesta este cuvântul potrivit, după parcurgerea scrisorii deschise a ideologului eurasianismului, Alexandr Dugnin, adresată cu câteva zile înainte de alegerile prezidențiale din Rusia. Sau, mai exact spus, înainte de farsa electorală pusă în scenă de Kremlin.
Unii comentatori îl numesc pe Dughin „ideolog al Kremlinului”, alții consideră această etichetă drept exagerată. Oricum, sunt cu mult mai mulți fluturi ideologici care bat din aripi în jurul lămpii roșii de pe Turnul Spaski.
L-am putea numi mai degrabă „un influencer” de tip rusesc.
Fără îndoială, nu el singur îi face politica lui Putin, dar spusele lui contează și, de-a lungul timpului, multe dinspre ideile sale s-au regăsit în discursul oficial – cum ar fi deriva ortodoxistă sau pretenția că Rusia ar avea misiunea „sfântă” de a lupta împotriva unui Occident decăzut, apostat, abătut de la morală.
Până a devenit nefrecventabil, odată cu declanșarea invaziei pe scară largă împotriva Ucrainei, Dughin stârnea valuri de admirație printre ultraconservatorii români.
În 2017, adus la București de propagandistul pro-rus moldovean Iurie Roșca ( ex-unionist… ), Dughin făcea sală plină la lansarea uneia dintre cărțile sale. Dar acestea sunt istorii.
Citește și: Iohannis poate ajunge șeful NATO. Ungaria îl susține
Ce propune acum Dughin? Pur și simplu, militarizarea întregii societăți ruse.
Iată câteva fragmente din scrisoarea sa despre militarizarea Rusiei:
„Astăzi, militarizarea totală și cuprinzătoare a țării, statului și oamenilor este vitală. (…)
Militarizarea înseamnă mutarea societății pe o bază militară. (…)
Rusia își mută industria pe o bază militară, așa cum a mai spus președintele. Dar acesta este doar un aspect al militarizării. (…)
Nu numai complexul industriei de apărare, ci întregul stat și societatea în ansamblu trebuie mutate pe o bază militară. (…)
Țara trebuie să stabilească o ideologie militară, o ideologie a victoriei. Este imposibil să lupți fără o idee.
Dar patria, patria, statul – acestea sunt în primul rând despre idee. Și trebuie afirmat în orice: în cultură, în politica informațională, în educație, în mentalitatea elitelor și a maselor și în psihologia vieții de zi cu zi.
Acest lucru necesită actualizarea și introducerea pe scară largă a valorilor tradiționale, conștientizarea de sine istorică și o reprezentare vie și intensă a identității ruse. (…)
Probabil că este necesar să se acordeze mașina ideologică la două registre – o versiune mai intensă și mai clară, care să fie aplicată armatei, noilor supuși ai Rusiei și teritoriilor de graniță.
În regiunile departe de față, acțiunile pot fi mai blânde.
Mai mult, regimul ucrainean realizează o rezistență atât de încăpățânată față de trupele noastre tocmai din cauza ideologizării totalitare radicale a întregii sale populații.
Desigur, nu ar trebui să-i urmăm pe terorişti şi maniaci, dar într-o stare relaxată, este imposibil să învingem această forţă ideologică ostilă nouă, amestecată cu neonazismul, globalismul şi liberalismul. Războiul trebuie să devină războiul popular”.
Mesajul nu vine pe teren gol, ci după o perioadă de strângere a șurubului și amplificare a terorii.
Moartea opozantului Aleksei Navalnîi în colonia penitenciară de la Cercul Polar a fost doar episodul cel mai vizibil. A crescut numărul arestărilor, iar controlul guvernamental s-a extins în mod brutal de la mass media și rețelele sociale la alte forme de exprimare precum literatura, muzica sau artele.
Două concluzii se pot desprinde din mesajul „influencerului” rus.
Citește și: Ministrul rus de Externe avertizează despre anexarea Republicii Moldova de către România
Prima: scrisoarea lui Dughin indică o mișcare tot mai vizibilă a puterii ruse de la dictatură către totalitarism.
Care este diferența?
Dictatura se mulțumește, în general, cu lipsa contestării din partea cetățenilor. Gesturile și dovezile de loialitate le sunt cerute doar celor din aparatul politic și administrativ – care adesea se confundă.
Totalitarismul înseamnă cu mult mai mult. Nu are doar pretenția ca puterea să nu fie deranjată de cetățeni. Cera supunere, înregimentare și participare totală la ritualurile de putere.
Indiferența nu doar că nu mai este tolerată, dar devine vinovată.
Al doilea aspect: războiul Rusiei nu este împotriva Ucrainei, este împotriva întregului Occident. Kremlinui își asumă un rol messianic, împotriva a ceea ce ei consideră a fi decăderea morală a occidentului. Un fel de „eliberatori” ai poparelor, fără ca nimeni să le-o ceară. Așa cum s-a întâmplat după cel de-al doilea război mondial.
Deocamdată, rezistența ucraineană împiedică Rusia să-și ducă la îndeplinire proiectul său cuprinzător. De aceea, Ucraina trebuie susținută. Cu orice preț.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
