Am scris acest text, anul trecut, împreună cu Cristian Ghinea, actualul ministru al Investițiilor și Proiectelor Europene (actuala titulatură pentru portofoliul fostului Minister al Fondurilor Europene), în cadrul proiectului “O țară ca afară”, al grupului Renew Europe din Parlamentul European. Ne-am propus să facem o analiză realistă a sectorului energetic – gaze naturale, scoțând la iveală fanfaronada și incompetența politicienilor, care și-au pus amprenta negativă asupra acestuia.
Din păcate, observ cu amărăciune că, la nivelul județului nostru, încă sunt “la modă” osanalele adresate fostului ministru Boloș, care, în viziunea unora, ne va implementa proiecte europene fără număr, că există parlamentari care încă promit miliardul de euro pentru extinderea rețelelor de gaze, că încă ne punem speranțe în capacitatea neasemuită a ADI Gaze de a împrăștia conducte galbene peste tot sau că trăim cu speranța de a vedea cum vine gazul “cu cădere” de pe Tihuța sau Cârlibaba.
Realitatea cruntă este că suntem în plop, și plopu-n aer. Bârgăuanii și someșenii vor crăpa fagu-n patru mulți ani de acum încolo. Primarii au o scuză convenabilă și perfect reală, cum că Transgaz nu le acordă avizul tehnic de racordare. Și nici nu prea are cum, datorită faptului că țeava groasă e departe și subdimensionată.
Atât timp cât Transgaz investește în conducte pe sub Prut și întârzie finalizarea BRUA, atât timp cât magistrala Marea-Neagră (Tuzla) – Podișor (Giurgiu, BRUA) este ascunsă strategic în sertar, blocată în faza de licitație, atât timp cât nu se finanțează extinderi regionale de magistrale, iar cele care sunt declarate investiții strategice, gen Suceava – Vatra Dornei sau Sighetu-Marmației – Borșa, ocolesc județul nostru și sunt întârziate, nu prea avem cum să visăm că nu vom mai negocia ștraiful cu lemne de foc.
În concluzie, perioadele cu bani gârlă pentru asemenea proiecte, adică exercițiile financiare europene 2007-2013 și 2014-2020, atunci când Ungaria a ajuns la peste 90% gospodării racordate la rețeaua de gaze, au fost tratate cu indiferență atât de politicienii de la centru, incapabili să scrie un program național (cel din 2020 a venit în ceasul al 13-lea și propune doar 235 milioane euro din POIM), cât și de cei locali, grupați în GAL-uri ca să scrie proiecte europene pentru achiziționarea de buldoexcavatoare sau pietruirea de drumuri forestiere (nu-s rele nici ălea, dar…), și, în continuare, promitem miros de gaze pe văi și ne scuzăm folosind argumente politice. Că sunt ceilalți la putere și e politică treaba.
La final, înainte de a vă invita să citiți textul cu pricina, îi atrag atenția doamnei deputat Diana Morar, care a postat recent informația cum că vom beneficia de alți 800 milioane euro pentru rețele inteligente de gaze, că acei bani europeni nu există, nici măcar pe hârtie! Și că prima necunoscută în rezolvarea ecuației este la Ministerul Energiei, unde o decizie de extindere a magistralelor Transgaz pe Valea Bârgăului și Valea Someșului, în regim prioritar, de importanță națională, ar rezolva un prim pas în aceasta direcție.
Versiunea originala a policy paper-ului a apărut, la adresa: http://www.otaracaafara.eu/solutii/gogosi-cu-fonduri-europene-pentru-racordare-la-gaze/
