luni, 25 octombrie 2021
spot_img
AcasăRețeaMoartea intelectualilor, amurgul libertății!

Moartea intelectualilor, amurgul libertății!

Acum treizeci de ani cei care nu au ,,trădat nobilele idealuri ” ale socialismului au dobândit puterea totală prin violență. Oameni politici, fini cunoscători ai modului în care dictatura poate fi disimulată, au decis că protestul pașnic trebuie stins cu forța bâtelor și că opoziția învinsă zdrobitor în alegeri trebuia să tacă și să ne lase să ne facem țara bani.

Soros și-a permis că afirme că averea tuturor românilor a fost trecută în proprietatea foștilor nomenclaturiști. Soros este o țintă pentru toți autocrații pentru că promovează societățile deschise care pot pune în pericol dictaturile cleptocrate. Soros este vital pentru mecanismul de spălare a creierului specifice ,,noii vorbiri” pentru că atinge fibre antisemite și antialogene bine antrenate timp de secole.

Soros și Bilgaiț sunt intelectuali și își permit să gândească liber și să investească bani în ceea ce cred. De aceea, ca și intelectualii din 1990, trebuie lichidați mediatic pentru că sunt prea departe de bâta cleptocraților.

Autocrații, deja formați sau în curs de absolvire, au nevoie de organizarea unor momente isterice de ură colectivă. Orice minoritate potențial vulnerabilă este bună pentru a fi urâtă. Intelectualii sunt foarte buni pentru că se consideră prea inteligenți pentru a respecta disciplina de partid vitală pentru a câștiga alegeri. Intelectualul are idealuri și crede că jertfa lui va pune bazele unei noi construcții statale perfecte. Intelectualul are, din nefericire, prea târziu revelația că ,,prolii” nu pot fi scoși de sub influența magnetică a zâmbetului Fratelui cel Mare. Istoria ne-a arătat că oamenii simpli pot pune paie pe rugul intelectualilor. Și vina nu este a oamenilor simpli, ci a intelectualilor care nu au înțeles că este nevoie să câștige oamenii simpli de partea lor – așa cum în mod greșit doamna Clinton a apreciat că alegătorii lui Trump sunt pur și simplu ,,deplorabili”- prin folosirea unor instrumente de luptă politică eficiente.

Avem o Românie care este reflectarea reușitelor și eșecurilor unui socialist care a crezut în modelul suedez doar teoretic. Practic, pentru a se menține în vârful structurii de putere, a fost nevoie să permită celor din jurul său să acumuleze avuție din avuția statului. Și în loc de socialism suedez am avut capitalism sălbatic mioritic

Alegerile din 1990 nu puteau avea un alt rezultat pentru că structurile de putere existente sub Ceaușescu au supraviețuit și au acționat profesionist pentru a evita ,,crimele de gândire”. Dacă ideile lui Ion Rațiu ar fi ajuns la populație necenzurate de tovarăși ar fi existat riscul să avem o Românie după chipul și asemănarea acestuia. Din nefericire, am ajuns să îl înțelegem pe Max Weber prin filtrul traducerii în română a ideilor lui Mihail Gorbaciov.

Partidele care propagă ura față de intelectuali folosesc și ei intelectuali. Cei care au idei – adicatelea exact dușmanii înfierați cu ură proletară – sunt vitali în lupta politică. Ai nevoie de idei și de emoții care să aducă alegătorul la vot. Scopul intelectualilor de partid este să combată eficient din punct de vedere al comunicării publice intelectualii care gândesc dincolo de linia partidului tău. Nu contează adevărul, ci eficiența mesajului din punct de vedere politic. Rezultatul se vede la vot.

Mineriada se poate repeta dacă instituțiile statului nu sunt suficient de puternice pentru a ține sub control tendințe autoritariste și dacă oamenii nu merg la vot pentru a schimba pe cei care vor răul copiilor noștri.

Suntem o democrație integrată în Uniunea Europeană în care dreptul la protest pașnic este o formă recunoscută de exercitare a drepturilor politice. Dacă politicienii ar putea fi revocați ca în Marea Britanie sau în Elveția, am putea discuta de limitarea protestului pentru că democrația ar putea fi restabilită prin vot, imediat după ce alesul a ales că urineze pe votul tău.

În lipsa unui astfel de instrument, pe care puțini politicieni nu l-ar accepta, protestul devine unica modalitate prin care politicul ar accepta un dialog cu alegătorii care nu se uită la ei ca la o icoană. Indiferent de ce ne spun instituțiile de forță sau cei care vor ,,o dictatură ca în Rusia”, reperele de limitare a dreptului la protest este unul european, al jurisprudenței Curții de la Strasbourg privind libertatea de asociere și libera exprimare.

Protestul pașnic reprezintă un pericol pentru puterea politică. De aceea, există interesul de a bloca accesul intelectualilor apolitici la mase. Și, de aceea, protestatarii pașnici au fost înlăturați prin violență arbitrară de la locul protestului. Foarte interesant este că exact acum, la aniversarea a treizeci de ani de la Mineriadă, sunt în lucru propuneri legislative susținute de instituții de forță ale statului prin care se reprimă din fașă orice protest pașnic împotriva politicienilor.

Moartea intelectualilor, amurgul libertății!

Acum treizeci de ani cei care nu au ,,trădat nobilele idealuri ” ale socialismului au dobândit puterea totală prin violență. Oameni politici, fini cunoscători ai modului în care dictatura poate fi disimulată, au decis că protestul pașnic trebuie stins cu forța bâtelor și că opoziția învinsă zdrobitor în alegeri trebuia să tacă și să ne lase să ne facem țara bani.

Soros și-a permis că afirme că averea tuturor românilor a fost trecută în proprietatea foștilor nomenclaturiști. Soros este o țintă pentru toți autocrații pentru că promovează societățile deschise care pot pune în pericol dictaturile cleptocrate. Soros este vital pentru mecanismul de spălare a creierului specifice ,,noii vorbiri” pentru că atinge fibre antisemite și antialogene bine antrenate timp de secole.

Soros și Bilgaiț sunt intelectuali și își permit să gândească liber și să investească bani în ceea ce cred. De aceea, ca și intelectualii din 1990, trebuie lichidați mediatic pentru că sunt prea departe de bâta cleptocraților.

Autocrații, deja formați sau în curs de absolvire, au nevoie de organizarea unor momente isterice de ură colectivă. Orice minoritate potențial vulnerabilă este bună pentru a fi urâtă. Intelectualii sunt foarte buni pentru că se consideră prea inteligenți pentru a respecta disciplina de partid vitală pentru a câștiga alegeri. Intelectualul are idealuri și crede că jertfa lui va pune bazele unei noi construcții statale perfecte. Intelectualul are, din nefericire, prea târziu revelația că ,,prolii” nu pot fi scoși de sub influența magnetică a zâmbetului Fratelui cel Mare. Istoria ne-a arătat că oamenii simpli pot pune paie pe rugul intelectualilor. Și vina nu este a oamenilor simpli, ci a intelectualilor care nu au înțeles că este nevoie să câștige oamenii simpli de partea lor – așa cum în mod greșit doamna Clinton a apreciat că alegătorii lui Trump sunt pur și simplu ,,deplorabili”- prin folosirea unor instrumente de luptă politică eficiente.

Avem o Românie care este reflectarea reușitelor și eșecurilor unui socialist care a crezut în modelul suedez doar teoretic. Practic, pentru a se menține în vârful structurii de putere, a fost nevoie să permită celor din jurul său să acumuleze avuție din avuția statului. Și în loc de socialism suedez am avut capitalism sălbatic mioritic

Alegerile din 1990 nu puteau avea un alt rezultat pentru că structurile de putere existente sub Ceaușescu au supraviețuit și au acționat profesionist pentru a evita ,,crimele de gândire”. Dacă ideile lui Ion Rațiu ar fi ajuns la populație necenzurate de tovarăși ar fi existat riscul să avem o Românie după chipul și asemănarea acestuia. Din nefericire, am ajuns să îl înțelegem pe Max Weber prin filtrul traducerii în română a ideilor lui Mihail Gorbaciov.

Partidele care propagă ura față de intelectuali folosesc și ei intelectuali. Cei care au idei – adicatelea exact dușmanii înfierați cu ură proletară – sunt vitali în lupta politică. Ai nevoie de idei și de emoții care să aducă alegătorul la vot. Scopul intelectualilor de partid este să combată eficient din punct de vedere al comunicării publice intelectualii care gândesc dincolo de linia partidului tău. Nu contează adevărul, ci eficiența mesajului din punct de vedere politic. Rezultatul se vede la vot.

Mineriada se poate repeta dacă instituțiile statului nu sunt suficient de puternice pentru a ține sub control tendințe autoritariste și dacă oamenii nu merg la vot pentru a schimba pe cei care vor răul copiilor noștri.

Suntem o democrație integrată în Uniunea Europeană în care dreptul la protest pașnic este o formă recunoscută de exercitare a drepturilor politice. Dacă politicienii ar putea fi revocați ca în Marea Britanie sau în Elveția, am putea discuta de limitarea protestului pentru că democrația ar putea fi restabilită prin vot, imediat după ce alesul a ales că urineze pe votul tău.

În lipsa unui astfel de instrument, pe care puțini politicieni nu l-ar accepta, protestul devine unica modalitate prin care politicul ar accepta un dialog cu alegătorii care nu se uită la ei ca la o icoană. Indiferent de ce ne spun instituțiile de forță sau cei care vor ,,o dictatură ca în Rusia”, reperele de limitare a dreptului la protest este unul european, al jurisprudenței Curții de la Strasbourg privind libertatea de asociere și libera exprimare.

Protestul pașnic reprezintă un pericol pentru puterea politică. De aceea, există interesul de a bloca accesul intelectualilor apolitici la mase. Și, de aceea, protestatarii pașnici au fost înlăturați prin violență arbitrară de la locul protestului. Foarte interesant este că exact acum, la aniversarea a treizeci de ani de la Mineriadă, sunt în lucru propuneri legislative susținute de instituții de forță ale statului prin care se reprimă din fașă orice protest pașnic împotriva politicienilor.

Așa cum bine ne spunea Viktor Frankl, omul este în căutarea unui sens al vieții. Și viața noastră are nevoie de idei care să ne ofere un scop și care să ne determine să trăim fiecare nouă zi cu speranța de mai bine. Dacă ucidem intelectualii care gândesc altfel decât Liderul Glorios, dacă ardem cărțile și dacă reacționăm la un punct de vedere contrar cu un glonț în ceafă, sensul vieții fiecăruia dintre noi devine un sens comun al orbilor încolonați în spatele autocratului, care mai devreme sau mai târziu, ne duce în prăpastie.

Așa cum bine ne spunea Viktor Frankl, omul este în căutarea unui sens al vieții. Și viața noastră are nevoie de idei care să ne ofere un scop și care să ne determine să trăim fiecare nouă zi cu speranța de mai bine. Dacă ucidem intelectualii care gândesc altfel decât Liderul Glorios, dacă ardem cărțile și dacă reacționăm la un punct de vedere contrar cu un glonț în ceafă, sensul vieții fiecăruia dintre noi devine un sens comun al orbilor încolonați în spatele autocratului, care mai devreme sau mai târziu, ne duce în prăpastie.

Mitica Stefanescu
Mitică Ștefănescu crede în destinul nostru european, în democrație și în dreptate . El încearcă să înțeleagă lumea prin construcții logice de bun simț. Nu are pretenția de a fi deținătorul adevărului absolut și este conștient că este supus greșelii ca orice muritor de rând. Crede în ideile care ne unesc și care pot oferi copiilor noștri un viitor mai bun.
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE