Motto: Educația nu înseamnă memorarea datelor, ci antrenarea minții pentru a gândi
(Albert Einstein, 1879-1955 )
Într-o societate în care informația circulă cu o viteză amețitoare, iar granițele dintre realitate și manipulare devin din ce în ce mai difuze, educația mediatică nu mai poate fi considerată un simplu domeniu opțional. Finlanda este unul dintre puținele state care au înțeles devreme că alfabetizarea media trebuie să fie o prioritate națională, un pilon al democrației și un instrument fundamental pentru dezvoltarea cetățenilor.
Succesul modelului finlandez nu constă doar în politici bine gândite sau în resurse financiare generoase, ci mai ales în modul în care alfabetizarea media a fost integrată organic în educație și în viața cotidiană.
Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale acestui model este caracterul său sistemic. Spre deosebire de multe alte state unde educația media rămâne un proiect marginal, dependent de inițiative locale sau de entuziasmul unor profesori, în Finlanda aceasta este un element de bază al sistemului educațional. Începând cu educația preșcolară, copiii sunt încurajați să exploreze lumea digitală într-un mod critic, să distingă între diferitele tipuri de conținut și să înțeleagă importanța responsabilității în mediul online. Pe măsură ce înaintează în sistemul de învățământ, abilitățile lor media devin din ce în ce mai rafinate, fiind integrate în discipline variate, de la limba maternă și științele sociale la matematică și științele naturii. Această abordare transversală îi ajută pe elevi să își formeze un filtru critic nu doar în raport cu știrile și rețelele sociale, ci și în ceea ce privește interpretarea datelor statistice, a graficelor sau a altor forme de comunicare vizuală.
Această viziune holistică nu s-a construit peste noapte. Finlanda are o tradiție îndelungată în educația mediatică, iar evoluția acestui domeniu reflectă schimbările societății în ansamblu. În anii ’50 și ’60, atenția era concentrată asupra impactului televiziunii și cinematografiei asupra tinerilor, cu o abordare mai degrabă protectivă. În anii ’80, odată cu apariția noilor forme de comunicare audiovizuală, accentul a început să se mute spre analiza mesajelor media și înțelegerea influenței culturii populare. Apoi, în anii ’90 și 2000, educația mediatică s-a transformat dintr-o preocupare limitată la sistemul educațional într-o strategie națională integrată, vizând toate segmentele societății.
Modelul școlii finlandeze a mai reușit să demonteze vechile aserțiuni răspândite la nivel global, care stau și astăzi la baza convențiilor educaționale, precum că pentru a învăța este necesar să te informezi, cu cât copiii se dedică mai mult timp învățământului zilnic, cu atât vor învăța mai bine, sau cu cât copiii au mai multe teme pentru acasă, cu atât învață mai mult, etc.
Chiar dacă modelul școlii finlandeze presupune un sistem de predare convențional, condus de un profesor, copiii sunt încurajați mai mult să lucreze în perechi sau grupuri unde pot cerceta fenomene sau realiza videoclipuri, benzi desenate și chiar piese de teatru cu ceea ce învață. De asemenea, se încurajează folosirea diverselor aplicații digitale și joculețe educaționale.
În școala finlandeză, învățarea presupune înțelegere. Ceea ce se traduce prin construirea activă a informațiilor pentru ca elevii să poată aplica materia în practică și să stabilească legături între informații și propria experiență. Cum se face asta? În primul rând, cel care învață meditează asupra subiectului, pune întrebări, analizează și și-l explică singur prin propriile cuvinte. (1)
Un alt element esențial al succesului finlandez este colaborarea dintre stat, sectorul educațional și societatea civilă. Institutul Național Audiovizual, subordonat Ministerului Educației și Culturii, nu doar că reglementează conținutul audiovizual, dar are și un rol activ în promovarea educației media. În paralel, ONG-urile, bibliotecile și chiar companiile din sectorul privat contribuie la dezvoltarea proiectelor educaționale. De exemplu, mass-media finlandeză nu se limitează la rolul tradițional de furnizor de informație, ci participă activ la formarea unei culturi media responsabile. Programe precum „Săptămâna Alfabetizării Media” implică peste 40 de organizații, incluzând instituții guvernamentale, companii media, operatori de telecomunicații și ONG-uri, toate lucrând împreună pentru a educa publicul în privința dezinformării și a siguranței digitale.
Această colaborare extinsă face ca alfabetizarea media să nu fie doar o preocupare a elevilor și a profesorilor, ci o responsabilitate a întregii societăți. O inițiativă remarcabilă în acest sens este „Youth Voice Editorial Board”, un proiect în care tinerii sunt încurajați să creeze conținut jurnalistic și să participe la dezbateri publice alături de jurnaliști profesioniști. Prin acest tip de proiecte, tinerii nu doar că învață să recunoască manipularea și propaganda, dar devin ei înșiși producători de conținut de calitate, contribuind la un ecosistem media mai sănătos.
Impactul acestei abordări integrate se reflectă în mod clar în societatea finlandeză. Studiile internaționale arată că finlandezii sunt printre cei mai rezistenți cetățeni europeni la dezinformare, având un nivel ridicat de încredere în sursele media credibile și o capacitate avansată de a identifica știrile false. Aceasta nu este o coincidență, ci rezultatul deceniilor de investiții în educație și politici publice coerente. Spre deosebire de alte țări unde problema dezinformării este combătută prin măsuri punitive sau prin blocarea unor site-uri, Finlanda a ales o strategie mai eficientă pe termen lung: formarea unor cetățeni informați, capabili să își folosească gândirea critică pentru a naviga prin complexitatea mediului digital.
În ciuda acestui succes, provocările nu lipsesc. Digitalizarea rapidă, proliferarea conținutului generat de inteligența artificială și fenomene precum deepfake-urile ridică probleme noi, care necesită adaptarea continuă a strategiilor educaționale. De asemenea, alfabetizarea media trebuie să depășească granițele sistemului de învățământ și să ajungă la adulți și persoane în vârstă, care sunt adesea mai vulnerabile la dezinformare.
Experiența finlandeză demonstrează că educația mediatică nu poate fi un proiect temporar sau izolat, ci trebuie să fie un efort constant, susținut de politici publice clare, colaborare interinstituțională și implicarea întregii societăți. Modelul finlandez nu este doar un exemplu de bune practici, ci și o dovadă că alfabetizarea media poate deveni un instrument real de consolidare a democrației și de protecție împotriva manipulării.
De fapt, ideea de bază a curriculumului finlandez este învățarea integrată, unde abordarea socio-constructivistă subliniază faptul că învățarea este un proces social, interactiv și bazat pe colaborare, și care-l plasează pe elev în centru ca participant activ (subiect). Viitorul reprezintă o provocare pentru relația dintre educație și viața profesională. Trăim într-o lume inundată de informații, dar despre care nu știm prea multe lucruri. Dar într-o lume unde informația poate fi la fel de periculoasă ca lipsa ei, învățarea continuă și gândirea critică sunt cele mai puternice arme pe care le avem.
(1) Päivi Valtonen și Johanna Järvinen-Taubert, „Ce ar trebui să știe părinții despre procesul de învățare al copiilor lor: o perspectivă finlandeză” în Johanna Järvinen-Taubert et al. (ed.), ERI: Învățământul finlandez în practică: C, de ce și cum, trad. din engleză, notă introd. și comentarii de prof. univ. dr. Ray Florian Iunius, București, Curtea Veche Publishing, 2024, pp. 253-257.
Articol semnat de Diana Moraru, expert <Digital Forensic Team> și trainer în cadrul proiectului „Media Literacy Booster”
Acest proiect este finanțat în parte printr-un grant al Departamentului de Stat al S.U.A. Opiniile, constatările și concluziile prezentate în această lucrare sunt ale autorului/autorilor și nu le reflectă neapărat pe cele ale Departamentului de Stat al S.U.A.
