Monumentele din Constanța. Prima arhivă digitală a obiectivelor istorice ce merită vizitate

Un grup de oameni inimoși și foarte hotărâți, din care fac parte jurnaliști și istorici, au realizat că județul Constanța nu înseamnă doar soare și plajă, ci și istorie și cultură. Că există povești și legende care merită cunoscute și duse mai departe.

După ce și-au dat seama că pentru ei este foarte important cum păstrăm memoria locului în care noi trăim, cum o redăm generațiilor viitoare și cum o valorificăm așa cum merită, au pornit la drum prin județ și, după o muncă tenace de vreo 10 ani, au realizat prima arhivă digitală a monumentelor istorice din județul Constanța.

Adică au făcut ceea ce autorităților constănțene nici nu le-a trecut prin cap!

Printre ei se află și Andreea Pavel, jurnalist Info Sud-Est/G4Media, de la care aflăm în ce a constat această muncă, dar și la ce realizări a condus ea.

PRESShub: Ai participat activ la prima arhivă digitală a monumentelor istorice din județul Constanța. Alături de cine? Cum ați pornit pe acest drum și care au fost provocările, piedicile pe care le-ați întâmpinat?

Andreea Pavel: Heritage Constanța (www.heritageconstanta.com), prima arhivă digitală a monumentelor istorice din județul Constanța, este un produs al Asociației Info Sud-Est, formată din jurnaliști și istorici pasionați de cultură și preocupați de soarta patrimoniului.

Împreună cu colegii mei Cristian Andrei Leonte și istoricul Florin Anghel am mers în teren cu lista monumentelor după noi și le-am identificat, fotografiat și documentat, fie în arhive, fie în biblioteci.

Fotografa Ioana Cîrlig ne-a ajutat cu ilustrarea monumentelor din municipiu.

Gabriel Mateescu ne-a ajutat cu traducerile fișelor în engleză, iar la documentare ne-au mai ajutat foștii noștri colegi de la Facultatea de Istorie și Științe Politice Gabriel Stelian Manea și Georgiana Țăranu. Sper că n-am uitat pe nimeni.

Ceea ce am făcut, practic, a fost să luăm fiecare monument în parte (care poate fi identificat, văzut, arătat) și să scriem despre el.

Apoi ne-a venit ideea să le așezăm pe trasee, pentru ca arhiva să fie prietenoasă și exploatată de turiști.

Avem traseul regalității, traseul armenesc, otoman sau evreiesc, moștenirea lui Anghel Saligny, traseul farurilor, al cetăților, al hotelurilor vechi ale Constanței sau traseul statuilor.

Arhiva este un instrument foarte ușor de folosit și, spunem noi, foarte util pentru acei turiști pentru care concediul la Constanța nu înseamnă doar plajă și baie în mare. Noi le arătăm unde și cum pot ajunge, ce merită să viziteze cât stau aici și în ce stare se află fiecare monument. Toate au o mică descriere, iar acolo unde este cazul câte o poveste mai amplă.

Toată povestea a început dinainte de pandemia de coronavirus, pe la sfârșitul toamnei. Vorbeam cu colegii că trebuie să lăsăm ceva Constanței, să rămână ceva concret în urma noastră. Noi regulat am făcut câte un eveniment pentru patrimoniu (prima dezbatere cu toate instituțiile la o masă rotundă despre starea patrimoniului și problemele Legii 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, expoziție la Palatul Reginei Maria, campania de recuperare a Palatului etc) și acum ne doream „să lăsăm ceva în urma noastră”.

Trebuia să fie gata în vara lui 2020, când ziarul urma să împlinească opt ani. În 15 ianuarie, am anunțat demersul public, am încercat și o strângere de fonduri care să ne susțină munca, pentru că era extrem de mult de lucru, nu ne-a mers prea bine (le suntem recunoscători și le mulțumim celor care ne-au sprijinit!) așa că am decis că demersul va fi susținut în marea majoritate din fondurile proprii, am contribuit toți la asta.

Colegii au fost extrem de înțelegători și au fost de acord că proiectul merită toată implicarea, inclusiv financiară.

Doar că a venit pandemia de coronavirus, drumurile nu au mai fost posibile, nici întâlnirile dintre noi, iar o astfel de arhivă nu poate fi făcută online, fără mers pe teren, fără discuții ample, fără întâlniri cu diferite surse.

Asta a fost una din „piedici”. Cu autoritățile n-am prea avut de-a face, pentru că am făcut propria muncă, dar este de amintit episodul în care am apelat la Ministerul Culturii (aplicând la unul dintre granturi), pentru a obține finanțare pentru acest proiect.

Noi credem că, multiplicat, arhiva digitală a patrimoniului unui județ este viitorul pentru memoria locurilor și a trecerii oamenilor prin județul respectiv.

Dar am trecut peste, nu ne-am oprit în minister, am așteptat să treacă nebunia, să fie ridicate majoritatea restricțiilor și ne-am întors în teren. Am lansat arhiva digitală a patrimoniului Constanței când ziarul nostru a împlinit 10 ani, la 20 iulie 2022.

A fost unul dintre momentele cele mai fericite pentru noi, arhiva arăta minunat, utilă și ușor de folosit, oamenii au primit cu mult entuziasm proiectul nostru, totul a ieșit cum sperasem. De fapt, chiar mult mai bine.

Câte dintre acestea fac parte din circuitul turistic, sunt în stare bună în prezent?

Nu am calculat câte sunt în stare bună, este o idee interesantă de văzut cât din patrimoniu este în pericol. Dar a fi în stare bună nu este sinonim cu a face parte din circuitul turistic, pentru că nici autoritățile din Constanța și nici Ministerul Culturii sau cel al Turismului NU au avut vreo strategie comună, solidă, coerentă de exploatare a patrimoniului constănțean, nu mai vorbim de cel al Dobrogei.

Cumva ăsta a fost unul dintre pilonii pe care s-a fundamentat decizia noastră de a lucra și a livra această arhivă în pofida oricăror obstacole, fie și financiare: faptul că patrimoniul nostru, poate unul dintre cele mai bogate și generoase din țară, nu este exploatat turistic, poveștile localităților nu sunt spuse, nici legendele locurilor, absolut nimic.

Nici măcar povestea Palatului Reginei Maria nu este spusă în vreun fel, nici măcar turistic, deși ruina lui zace abandonată în inima stațiunii Mamaia.

Este „fratele mai mare” al Palatului Reginei de la Balcic, căci Regina Maria l-a construit mai întâi pe cel de aici, abia ulterior a descoperit Balcicul. E drept că inima ei a rămas acolo și la propriu o vreme, și la figurat pentru eternitate, dar memoria ei și a regalității noastre este și aici. Iar noi am batjocorit crunt ce ne-a lăsat regalitatea.

În concluzie, nu există o strategie coerentă și sustenabilă a statului pentru turismul cultural, pentru patrimoniul cultural local și nici pentru exploatarea turistică a memoriei locurilor, cel puțin nu pentru Constanța, repet, una dintre zonele cele mai generoase din acest punct de vedere.

Care este, pe scurt, istoria Vilei Regale de la Mamaia?

Ar trebui să povestesc nouă ani de documentare! Pe foarte scurt: Palatul Reginei Maria din Mamaia, de 5.000 mp desfășurați, a fost vândut subevaluat (la prețul unui apartament de lux din stațiune, cu aprox. 100.000 de euro, restul de bani până la aproape 180.000 fiind reprezentat de valoarea obiectelor, mobilierului, bunurilor din interior, care astăzi nu mai există).

Un palat, monument istoric, construit la inițiativa Reginei Maria, unde aceasta a petrecut timp, chiar dacă nu mult, unde a primit vizita mareșalului polonez Pilsudski, unde au fost surprinși în fotografii celebre viitorul Rege Mihai și Prințul Philip al Marii Britanii, a fost vândut la preț de nimic și, cel mai important, fără dreptul de preempțiune al statului român.

Monumentele istorice sunt, teoretic, protejate de Legea 422/2001, care prevede, printre altele, și că acestea nu pot fi vândute sau revândute fără exercitarea dreptului de preempțiune al Ministerului Culturii.

Palatul a fost construit în perioada 1924-1926, după proiectul arhitectului Mario Stoppa, și se află între Cazino și Hotel Rex, în stațiunea Mamaia.

„Casa este o frumuseţe. Este splendid construită, cu acoperişul potrivit, cu ţiglele potrivite şi fără detalii nereuşite”, scria Regina Maria în vara anului 1927.

Clădirea avea iniţial 35 de camere: 16 la subsol, 12 la parter şi 7 la mansardă, alături de sălile de serviciu. În Palatul acesta au locuit Regele Ferdinand, Regina Maria, Regele Mihai, Regina mamă Elena.

Au venit mereu în vacanţe, aici, la plajă, Regina Sofia a Greciei, fiul ei, viitorul Rege Paul (1947-1964), Regina Marioara a Iugoslaviei sau Philip, ducele de Edinburgh, soţul Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Şi-a petrecut zilele în camerele Palatului, în lunile de vară, mareşalul Józef Piłsudski, conducătorul Poloniei interbelice.

Din decembrie 1927, clădirea a trecut în proprietatea principesei Elena, mama Regelui Mihai, pentru ca, la 6 iunie 1932, Regele Carol al II-lea să decidă predarea ei către Flotila de Hidroaviaţie (care funcţiona pe lacul Siutghiol) şi transformarea în Cazino al Ofiţerilor Aviatori, menire pe care a îndeplinit-o până la naţionalizarea din 1948.

În perioada comunistă, clădirea a funcționat ca restaurant-club de lux pentru turiștii străini, iar în anul 2003 a fost privatizată, cum spuneam, ilegal și subevaluat. În anul următor, în 2004, a fost vândută și curtea de 1,5 hectare, pentru 23 de euro/mp, de peste 10 ori mai puțin decât valoare pieței la vremea respectivă.

De nimeni altul decât Radu Mazăre, care a și fost condamnat în primă instanță la șase ani de închisoare pentru această vânzare. Dar Mazăre a fost achitat de un judecător care are construită o casă pe un teren ce provine din retrocedările celebre făcute de fostul primar.

În ultimele două decenii, Palatul a fost devastat constant, incendiat și lăsat să se degradeze.

În anul 2022, statul român a recâștigat în instanță dreptul de proprietate asupra monumentului istoric, după ce s-a dovedit că tranzacția din anul 2003 a fost ilegală, în urma reportajului, investigațiilor și campaniilor Info Sud-Est.

Degeaba însă, pentru că dacă Ministerul Culturii ar vrea să demareze un proces similar de recuperare a terenului de 1,5 hectare, după modelul clădirii, ar avea toate șansele, pentru că precedentul există, iată.

Demersul asupra clădirii a fost inițiat de fostul ministru George Ivașcu, care nu a putut demara o acțiune similară pentru teren pentru că se afla încă în instanță, ca parte a dosarului penal deschis de DNA. După Ivașcu, n-a mai existat interes pentru întregirea Palatului și a curții și, din informațiile noastre, actualul ministru Lucian Romașcanu nu are niciun gând să recupereze curtea palatului, pentru că e prea mare bătaie de cap.

De fapt, de un an de zile de când a fost recuperat Palatul Reginei Maria și a revenit în patrimoniul statului, din ce știm noi, nu a existat nicio acțiune de transfer al său de la Ministerul Economiei (în subordinea căruia se află Mamaia SA, societatea de stat care îl deținea în 2003 și l-a vândut) la Ministerul Culturii (care ar putea să îl predea autorităților locale, pentru a accesa fonduri de reabilitare.

În proprietatea cui se află Palatul Reginei Maria în prezent?

Palatul Reginei Maria se află în prezent în proprietatea Mamaia SA, o societate de stat din subordinea Ministerului Economiei. Ca să se întâmple ceva concret cu Palatul, să fie reabilitat, el trebuie să ajungă în subordinea Ministerului Culturii sau al autorităților locale ori județene. Până atunci, se ruinează pe zi ce trece tot mai rapid.

Ce se întâmplă acum cu această clădire de patrimoniu?

Nu mai funcționează nimic, este închisă și așteaptă să fie reabilitată. Ar putea fi un restaurant de lux cu spații de galerii de artă, ar putea fi un muzeu al memoriei regalității, un hub al patrimoniului cultural dobrogean, curtea ar putea fi amenajată similar cu cea de la Balcic, în locul piscinelor odioase ar putea fi expuse panouri informative smart cu imagini, foto, video cu și despre regalitate la Constanța și așa mai departe.

Dar nu este decât un morman de saltele mucegăite, lemne și gunoaie adăpostite de o carcasă, umbră a Palatului interbelic, care doar printr-o minune mai stă azi în picioare.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!