Ministerul Afacerilor Externe, așa cum arată el astăzi ca organizare instituțională și compunere a mecanismului decizional, este în mare parte un rezultat al acțiunii unui fost ministru, domnul Bogdan Aurescu.
Domnia sa a fost candidat la poziția de șef al diplomației române în două rânduri în toamna anului 2009: inițial în „guvernul Croitoru”, iar apoi în „guvernul Negoiță”, ambele eșuate în cadrul strategiei președintelui Traian Băsescu de menținere a lui Emil Boc la Palatul Victoria în campania pentru alegerile prezidențiale din acel an. Într-un sfârșit, domnul Aurescu a devenit ministru în decembrie 2014 în Guvernul Ponta care s-a refăcut după alegerile prezidențiale pierdute de primul ministru de atunci. A revenit apoi pentru un nou mandat în noiembrie 2019 în cadrul Guvernului Orban, poziție pe care a menținut-o și în celelalte cabinete conduse de PNL, părăsind însă echipa guvernamentală la momentul formării Guvernului Ciolacu.
În cursul primului mandat ca ministru de externe, domnul Aurescu a reușit o performanță dublă: l-a promovat în grad diplomatic pe un parlamentar (Titus Corlățean) și l-a „reîncadrat” în MAE pe un alt fost ministru (Teodor Baconschi). În ambele situații, domnul Aurescu – om al științei dreptului, cum pretinde domnia sa că ar fi – a interpretat Legea nr. 269 din 2003 privind Statutul corpului diplomatic și consular în felul în care numai unii specialiști în drept din România știu să o facă: adică s-a făcut că nu vede prevederile privind incompabilități și interdicții cuprinse în lege. Pe scurt, articolul 50 din lege preciza că „Membrilor Corpului diplomatic şi consular al României le este interzis: a) să facă parte din partide politice;…”.
Domnul Corlățean era parlamentar, deci făcea parte dintr-un partid politic; domnul Baconschi era om politic, care candidase în 2012 pentru Parlamentul României, iar în 2014 pentru Parlamentul European pe listele unui partid politic al cărui membru era (inițial PDL/ARD, iar apoi PMP) și, deci, nu mai era diplomat. Este adevărat că domnul Baconschi ar fi putut să participe la un concurs de admitere în corpul diplomatic dacă îi era atât de dragă viața de diplomat, dar domnia sa nici când a fost angajat în MAE în 1997 nu a făcut-o prin concurs, ci prin transfer de la TVR. Nu este exclus ca domnul Aurescu să fi fost foarte permisiv în această problemă deoarece și domnia sa a candidat în anul 2004 pentru un post de deputat, în județul Dâmbovița, pe lista PSD, și nu a plecat din MAE deși, ca membru al unui partid politic, era incompatibil potrivit Legii 269/2003. Dar mai are valoare norma constituțională (din articolul 16) care spune că „nimeni nu este mai presus de lege”?
Citește și: Retragerea lui Biden, un avantaj pentru România?
Este interesant că, la începutul celui de-al doilea mandat, domnul Aurescu a manifestat interes, în declarațiile făcute în spațiul public, față de ideea reformării interne a MAE. Am crezut atunci că domnia sa va iniția așezarea pe baze sănătoase a procesului de dezvoltare a carierei diplomatice – element central în orice demers de reformă –, în primul rând prin asigurarea cadrului pentru o competiție corectă în administrația centrală a Ministerului de Externe. De aceea, primul pas ar fi trebuit să fie ocuparea prin concurs a funcțiilor de conducere din structura MAE. Realitatea tristă este că ultimul concurs pentru pozițiile de director și director general din această instituție s-a desfășurat în perioada ministeriatului domnului Mircea Geoană, deci înainte de anul 2004. De atunci, niciun deținător de poziție de conducere nu a fost confirmat printr-o competiție deschisă în cadrul MAE, fapt care a condus la diverse aberații, în principal la crearea unei adevărate „aristocrații” funcționărești, care s-a permanentizat la conducere pe criterii de fidelitate, iar nu de competență probată. Amintesc numai blocarea timp de mulți ani a conducerii Direcției de relații culturale cu un diplomat certat cu … cultura.
Dar domnul Aurescu avea alte gânduri. De aceea, la Reuniunea anuală a diplomației române desfășurată în luna septembrie 2020, tânărul ministru a ținut să comunice angajamentul său în direcția reformei:
„…în premieră, au fost demarate simultan procedurile de avansare în grad pentru toate categoriile de personal. Astfel, la 1 septembrie, de Ziua Diplomației, am anunțat rezultatele pentru personalul diplomatic și consular, iar pentru celelalte categorii, acest exercițiu, pentru care procedurile sunt diferite, după cum cunoașteți, își urmează cursul. Și pe acest palier am demarat o analiză pentru a identifica elementele care necesită îmbunătățire, reformare, regândire pentru adaptarea la realitățile și modul de activitate curente.
Am urmărit, de asemenea, în cursul acestei proceduri, să fie evitate abuzurile în ceea ce privește promovările prin procedura excepțională și mă voi asigura ca modelul aplicat în acest an să devină procedură, respectiv limitarea numărului celor promovați la excepțional la 10% din cei promovați la termen și evitarea promovărilor succesive la excepțional” (subl. ns.). Probabil fără să vrea, vorbind despre abuz în promovarea în grad a diplomaților prin recurgerea la procedura excepțională și prin promovări succesive la excepțional, domnul Aurescu a stârnit perplexitate, întrucât era un contrast jenant între afirmația respectivă și realitatea concretă a activității domniei sale în MAE.
De ce spun acest lucru? Foarte simplu: pentru că ministrul de la acea dată avusese o acensiune fulminantă în diplomația română, obținând între 1998-2006, nu mai puțin de cinci (5) promovări în grad diplomatic. Iar toate aceste promovări au fost obținute fără efectuarea vreunei misiuni diplomatice în străinătate – proba esențială pentru afirmarea unui diplomat –, domnul Aurescu funcționând exclusiv în cabinetele demnitarilor de la București.
Apoi dacă se are în vedere faptul că perioada de stagiu între gradele diplomatice era în acea vreme de 3 sau 4 ani, rezultă că domnul Aurescu a beneficiat numai de avansări prin procedura excepțională. Adică ceea ce diplomații români aflau în 2020 de la ministrul lor că nu trebuie să facă. Poartă oare un nume acest tip de comportament?
La acel moment am adresat domnului Aurescu o scrisoare deschisă, limitată ca sferă de circulație doar pentru angajații MAE, prin care i-am adus în atenție un caz special de abuz: anume faptul că în sesiunea de promovare în grad diplomatic din 2020 un diplomat declarat respins în cadrul procedurii normale a fost declarat admis prin procedura excepțională. Pentru onestitatea comunicării, la finalul acestui articol, voi insera, în format imagine, atât textul scrisorii deschise, cât și reacția primită de la cabinetul ministrului, cu convingerea că ambele texte sunt apte să vorbească de la sine.
Este însă util ca anumite precizări să fie făcute pe tema acestei forme specifice de abuz, cu atât mai mult cu cât cazul din 2020 nu este singular. Iar, încă o dată, problema gestionării parcursului de carieră diplomatică este central în orice inițiativă de reformă în acest domeniu.
Promovarea la „excepțional” (adică în condițiile îndeplinirii a jumătate din stagiul care trebuie parcurs între două grade diplomatice) se întemeiază pe prevederile înscrise în Legea 269/2003 privind Statutul Corpului Diplomatic și Consular al României.
În articolul 13 din lege este precizată perioada de stagiu pentru promovarea în grad
diplomatic sau consular, „pentru gradele diplomatice aceasta fiind de:
2 ani, de la atașat diplomatic la secretar III;
3 ani, de la secretar III la secretar II;
4 ani, de la secretar II la secretar I;
3 ani, de la secretar I la consilier diplomatic;
4 ani, de la consilier diplomatic la ministru-consilier;
2 ani, de la ministru-consilier la ministru plenipotențiar”.
În același timp, în articolul 9 sunt definite trăsăturile procesului de promovare:
„(1) Promovarea în grad diplomatic sau consular se face pe baza îndeplinirii condițiilor de stagiu prevăzute la art. 13, a evaluării activității desfășurate și a calificărilor obținute la Academia Diplomatică sau la alte instituții de formare profesională, din țara sau din străinătate.
(2) Cu ocazia Zilei Diplomației Române, ministrul afacerilor externe, prin derogare de la prevederile alin. (1), poate promova în grad diplomatic sau consular, membri ai Corpului diplomatic și consular al României cu rezultate deosebite în activitate, cu îndeplinirea a jumătate din condițiile de stagiu, așa cum sunt prevăzute la art. 13”.
Ce decurge de aici? Simplu, că promovarea „la excepțional” ar trebui să vizeze diplomați cu performanțe deosebite, care îndeplinesc punctajele stabilite pentru fiecare grad în parte, dar nu au îndeplinită în întregime perioada de stagiu cerută de un anumit grad diplomatic.
Deficiența la care făcea referire și domnul Aurescu, privind recurgerea abuzivă la utilizarea procedurii la jumătate de stagiu, vizează de fapt un alt aspect, pe care ministrul nu l-a avut în vedere: anume faptul că la procedura „la stagiu” este afișat punctajul pe care îl îndeplinește fiecare diplomat, în timp ce la procedura „la jumătate de stagiu” punctajul nu a fost afișat niciodată. Ceea ce, în mod inevitabil, a deschis calea „furișării” unor diplomați în cadrul schemelor de promovare în grad diplomatic.
Abuzul pe care i l-am semnalat în 2020 domnului Bogdan Aurescu are însă rădăcini adânci în practica instituită în MAE, iar singura sesiune de promovare în grad diplomatic pe care a gestionat-o actualul ministru, doamna Luminița Odobescu, în a doua parte a anului 2023, poartă același păcat. Adică un diplomat care nu întrunea punctajul pentru promovarea „la stagiu”, fiind în consecință declarat „respins”, a fost recuperat ca „admis” la procedura „la excepțional”, acolo unde, așa cum am arătat, punctajul nu mai este precizat. Diplomatul în cauză nu este un novice, ci un reprezentant cu însărcinări speciale în cadrul actualului guvern: mă refer la domnul Nicolae Comănescu, care este din 2023 consilier de stat pentru politică externă și afaceri strategice în cadrul Cancelariei Prim-Ministrului Marcel Ciolacu. Domnia sa figurează ca „admis” la „excepțional” pentru gradul diplomatic de ministru plenipotențiar, dar apare și ca „respins” în cadrul procedurii „la stagiu”. Fost șef de cabinet al lui Valeriu Zgonea pe vremea când acesta era președinte al Camerei Deputaților, iar ulterior ambasador în Regatul hașemit al Iordaniei, domnul Comănescu merita probabil o formulă de promovare mai onorabilă decât aceea realizată în 2023 prin decizia doamnei ministru Odobescu.
Nu vreau să închei fără a spune că Ministerul Afacerilor Externe are o resursă umană solidă, cu mulți diplomați experimentați și mulți tineri de perspectivă. Trebuie numai să li se ofere un cadru de organizare dezbărat de tarele trecutului mai îndepărtat sau mai recent, în primul rând prin depășirea practicilor care definesc „moștenirea Aurescu”. Am, din păcate, puternice îndoieli că acest lucru se va întâmpla.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Excelenta analiza domnului Mihai Dobre, un profesionist aparte al corpului diplomatic, iesit acum la pensie, recunoscut ca atare de colegii din MAE. In completare la cele mentionate de domnia sa, subliniem si caracterul absolut netransparent si subiectiv al propunerilor facute de fostul ministru de externe B. Aurescu presedintelui Romaniei pentru acordarea gradului diplomatic de ambasador in decursul ultimului sau mandat. Si nu dam decat doua exemple: Gabriela Dancau, actualmente ambasador la Roma, si George Bologan, actual consilier prezidential pentru politica externa.
In primul caz, gradul de ambasador a fost acordat dupa un mandat cel putin cenusiu de inalt reprezentant diplomatic al Romaniei in Spania, in cursul caruia nu a avut niciun fel de realizari remarcabile. A fost cunoscuta in schimb drept amabasdorul care transformase pagina de Facebook a misiunii intr-o cronica mondena a activitatilor sale „sociale”, practic o dublare a paginii personale similare. In plus, s-a „remarcat” prin atitudinea partinitoare fata de anumite forte politice din Romania, prezente activ in comunitatea romaneasca din Spania, desi statutul sau diplomatic impiedica in mod expres aceste lucruri. Traiectoria sa fulminanta in diplomatie o datoreaza promovarii facute de fostul premier si comisar european Dacian Ciolos, in calitate de prietenba so confidenta apropiata a sotiei acestuia, cetatean francez. Fostii sai colegi in perioada cand a lucrat in Franta la Paris si Lyon isi amintesc cu swiguranta de aceste lucruri.
In cel de-al doilea caz, avansarea la gradul respectiv a venit dupa mandatul de ambasador in Italia si acesta dupa o careriera diplomatica „subtire”, la Consulatul General la Milano si la Ambasada Romaniie pe langa Sfantul Scaun. Gurile rele spun ca „meritele” domnului Bologan sunt in directa legatura cu prietenia tatlui sau cu presedintele Iohannis. Si ar mai fi si alte exemple.
In MAE circula o gluma: Aurescu este singurul diplomat de pe planeta cu grad de ambasador fara sa faca un minut de misiune in serviciul exterior si unicul judecator de pe Pamant care este in functie, si nu oriunde, ci la CIJ de la Haga, dupa ce nu a avut nici macar un minut calitatea de magistrat. Insa are experienta de activist de pionieri, ca la UTC nu a mai apucat. Iar castigarea de catre Romania procesului privind platoul continental din jurul Insulei Serpilor este al echipei de juristi, istorioci si cartografi, in special cei doi specialisti straini de drept international angajati de statul roman. „Meritul” lui Aurescu este acela ca a fost la momentul potrivit in functia potrivita.
Nu stiu unde sunt scrisorile trimise? Pentru onestitatea comunicării, la finalul acestui articol, voi insera, în format imagine, atât textul scrisorii deschise, cât și reacția primită de la cabinetul ministrului, cu convingerea că ambele texte sunt apte să vorbească de la sine.?
Măi, mișone, ai dreptate, dar articolul tău este doar o frecție la un membru fetid. Acest individ unsuros și mucilaginos, ca și ceilalți doi-trei la care faci referire, acoperibili cu alte imunde epitete, sunt de pe liste, din rezerva de cadre a serviciilor. Au crescut pe la ușile cabinetelor și li s a trasat drumul, li s a clădit statuie, chit că picioarele le sunt din unt de soia.. Ca și geonel, ca și năstase, care au cochetat cu diplomația, chiar comănescu lazăr, la o scara mult mai mică, căci lăzărică!, iar numele celor care au tropăit și ocupă funcții, este legiune. Ce faci și zici tu este adevărat dar epifenomenic. Buba e la „liste și telefoane”.
Cu stmă colegială,