Ca și cum nu ar fi fost de ajuns scandalul din PNL, a intervenit și marea controversă parlamentaro–constituțională între președinții Camerei Deputaților și Senatului, PSD, AUR, USR–PLUS pe de o parte și Guvernul, PNL și UDMR pe cealaltă parte.
Conflictul este o noutate pe scena politică română și europeană. Avem de-a face cu o moțiune inițiată de un partid din opoziție, și un partid despre care nu se știe unde este, la putere sau în opoziție (USR-PLUS). Pe de altă parte, principalul partid de Opoziție, PSD, declară că este pentru moțiune, dar practic o blochează.
Moțiunea a fost trimisă în plen de către președintele Camerei Deputaților Ludovic Orban.
Acesta a invocat o decizie a Curții Constituționale din 2010. Decizia respectivă se referă la o situație diferită, când președintele Senatului de atunci, Mircea Geoană a vrut să blocheze asumarea răspunderii de către Guvern pe proiectul Legii Educației.
Mircea Geoană și–a motivat răspunsul prin faptul că exista deja un proiect de lege similar. El nu a dorit să supună plenului moțiunea și a solicitat Guvernului retragerea proiectului de Lege a educației.
Guvernul Boc s–a arătat atunci nemulțumit de faptul că moțiunea de cenzură nu este supusă votului. Drept urmare, Guvernul nu contesta depunerea moțiunii de cenzură în sine, ci blocarea dreptului său de asumare a răspunderii.
Ludovic Orban are dreptate pe fond și pe formă. Aici art 13 din Constituție, și art. 14 și 94 din Regulamentul ședințelor comune ale Camerei Deputaților și Senatului sunt foarte clare. Conform art. 13 din legea fundamentală, moțiunea de cenzură este dezbătută în 3 zile de la prezentare. Art. 14 din regulamentul ședințelor comune arată că ședințele celor două camere sunt convocate de președinții lor, de comun acord. În completare. art. 94 acordă președintelui Camerei Deputaților competența de a trimite Guvernului moțiunea în aceeași zi. Tot acesta stabilește data și locul ședinței comune. Moțiunea trebuie prezentată în cel mult 5 zile de la depunere și dezbătută în cel 3 zile de la prezentare.
După cum se vede, birourile reunite ale celor două camere nu au competențe clar stabilite în acest domeniu. În același timp nu sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea termenelor.
Unul dintre argumentele principale ale sesizării domnului Cîțu se referă la faptul că listele de semnături nu sunt în regulă, că ar fi falsificate etc. Acestea sunt probleme de drept penal, nu de drept constituțional, și trebuie soluționate de alte instituții (art. 320 și 323 din Codul Penal, falsul și uzul de fals).
Dacă listele ar fi fost în neregulă, acest lucru ar fi trebuit semnalat de birourile permamante, ceea ce nu s–a întâmplat.
Sesizarea are destule fraze fără sens sau auto-contraziceri. Sunt chiar unele aspecte comice, cum ar fi aceea că ar pune presiune pe membrii Guvernului. O fi presiunea de la sticlele de bere din Iowa.
Cu alte cuvinte, Guvernul vrea să se constate caracterul neconstituțional a unei viitoare decizii a Parlamentului, deoarece moțiunea nu a fost votată. Este ca în basmul cu drobul de sare.
Mai mult decât atât, putem spune că Guvernul vrea să se sustragă controlului parlamentar. În acest scop, poate conta probabil pe ajutorul dat de CCR. Nu putem ignora că CCR este controlată de PSD, care are tot interesul ca Florin Cîțu să rămână în funcție. Iar Tudorel Toader, fostul coordonator de doctorat al Alinei Gorghiu, a fost judecător al forului constituțional. Amazoana liberală este unul dintre cei ma vehemenți suorteri ai premierului.
Or fi aceste fapte coincidențe sau nu? Viitorul ne va răspunde.
„Este mai bine să fii prost și să cunoști acest fapt, decât să fii prost și să te crezi înțelept.” – Budda
„Prost nu e cel ce nu înțelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înțelege pe toate pe dos.” – Nicolae Iorga
„Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu.” — François Rabelais
„Aroganța, ignoranța și incompetența. Nu este un cocktail prea drăguț al trăsăturilor unei personalități în cea mai bună situație dată. Nu e un cocktail prea bun nici la un coleg de muncă, și nici la un șef al statului. De fapt, la un lider, este un cocktail letal.” – Graydon Carter
