Muppeții s-au hotărât să se uite la un film. Totul e gata pentru vizionare dar când Jad, un adorabil monstruleț galben, vrea să stingă lumina, prietena sa Basma, un monstruleț mov la fel de adorabil, îl roagă să nu o facă.
Îi e frică de întuneric, dar nu vrea să afle și ceilalți copii, așa că inventează tot felul de motive pentru care n-ar trebui să se stingă lumina. Jad și Ma’zooza, o căpriță care o iubește pe Basma, încearcă să-și dea seama care e problema prietenei lor.
Îl roagă pe Hadi să-i ajute. Hadi, un om care adoră să gătească și să cânte la chitară, îi învață cum s-o determine pe Basma să vorbească despre fricile sale și mai apoi să și le controleze.
Aceasta este o scenă din Ahlan Simsim, o versiune în limba arabă a Sesame Street, emisiunea Muppeților, care se adresează copiilor sirieni refugiați care trăiesc în condiții precare în Siria, Iordania, Irak și Liban.
Citește și: Familia Vicol – Ciorbă a vândut un ceas cu aproape 1 milion de lei
Programul este o colaborare între realizatorii Muppeților americani, o companie de producție iordaniană, păpușari de peste tot din lumea arabă și Comitetul Internațional de Salvare.
Poate că știați deja acest lucru, dar eu nu-l știam: Muppeții livrează de multă vreme conținut artistic pentru copiii din toată lumea care trăiesc sub amenințarea violenței și traumei (Palestina, Israel, Irlanda de Nord, Kosovo, Afganistan, etc.).
La ora actuală, pe lângă Ahlan Simsim, organizația nonprofit care realizează Sesame Street mai lucrează la un show destinat copiilor Rohingya dintr-o tabără imensă de refugiați din Bangladesh.
Showul va aduce doi muppeți noi — Noor și Aziz, ambii copii de 6 ani. Tematica Muppeților și a fraților lor ne-americani vine la pachet cu tehnici pedagogice cu rădăcini adânci în științele sociale.
De exemplu, când realizatorii lui Ahlan Simsim lucrau la scena cu Basma încercând să-și ascundă spaima de întuneric, au vrut să se asigure că tânărul public telespectator va învăța lecția corespunzătoare — nu să le fie frică de întuneric, ci să-și comunice și controleze fricile.
Citește și: Magnatul Puiu Popoviciu achitat după rejudecare: „Fapta nu există”
Când decid aceste chestiuni, producătorii se sfătuiesc cu cercetători științifici. Am intervievat recent pe unul dintre aceștia: Kim Foulds, vice-președintele pentru cercetare și evaluare al Sesame Workshop, compania mamă a Muppeților.
Foulds, care are un doctorat în educație de la UCLA, a ajutat mult la realizarea lui Ahlan Simsim, precum și a proiectului din Bangladesh. Am întrebat-o cum își aplică cunoștințele teoretice la un show menit să distreze copii a căror viață nu le dă prea multe ocazii să râdă.
Mi-a spus că fiecare proiect nou de genul lui Ahlan Simsim începe cu o activitate intensă de cercetare pe teren în țările în care se va difuza showul. Asta înseamnă lucratul cu învățători și profesori, oengiști, părinți și, bineînțeles, copii.
Sunt testate o mulțime de narrative de-ale Muppeților, precum și felurite instrumente pedagogice, în colaborare cu toate aceste grupuri de oameni. Odată ce programul este implementat, impactul său este măsurat în același fel în care e măsurat impactul oricărei alte initiative educaționale.
Și pentru că nu există foarte multă literatură științifică pe tema intervențiilor educaționale în contextele umanitare, rezultatele acestor analize sunt publicate pentru a putea fi aplicate și de către alții în contexte similare în alte colțuri ale lumii.
Tematica primului sezon al Ahlan Simsim s-a concentrat pe „identificatul și gestionatul emoțiilor“. Dar, spune Foulds, nu asta a fost intenția la început.
Citește și: Premierul Marcel Ciolacu anunță modificarea OUG 84 privind suspendarea permisului
„Vroiam să ne concentrăm doar pe gestionare — cum pot copiii să-și regleze emoțiile ,mari’.
Echipa care se ocupa de considerentele pedagogice a discutat cu consilierii noștri de pe plan local iar acești au spus ,Stați un pic. Vă grăbiți prea tare. Acești copii n-au nici măcar vocabularul necesar pentru a numi emoțiile pe care le simt, darămite să le gestioneze!’
Ne-am dat seama că trebuie să facem un pas înapoi și să includem și vocabular emoțional și strategii de gestionare.
Pentru dezvoltarea scriptului am ales două povești pentru copii foarte cunoscute, am făcut focus-grupuri cu copii, le-am citit poveștile, ne-am oprit din citit în momentele cheie când se desfășurau emoții ,mari’ și i-am pus pe copii să ne explice ce se întâmplă ca să vedem ce vocabular folosesc ei când vorbesc despre emoții de genul ,frustrare’, ,frică’, ,anxietate’, ,stres’, ,singurătate’. [Apoi] am folosit acel limbaj în script. Sezoanele sunt gândite în așa fel încât să se succeadă logic.
Citește și: EXCLUSIV De ce nu poate fi judecat Ion Iliescu în dosarul Revoluției. Motivare
Aptitudinile desprinse în sezonul 3 se bazează pe aptitudinile desprinse în sezoanele precedente și tot așa“ zice Foulds.
Pe parcursul procesului creativ și educațional, cei de la Sesame Workshops sunt foarte atenți la normele
culturale locale. Vor accepta părinții din Orientul Mijlociu personaje care cântă în show? (Da.)
Să-i îmbrăcăm pe dansatori în costume populare care provin din fiecare colț al regiunii? (Da.) Dar creatorii mai și riscă câteodată — cu multă grijă.
„Personajele Basma și Jad prezintă unele caracteristici care nu se conformează normelor tradiționale de gen, din punct de vedere al comportamentului și al limbajului.
Citește și: O nouă grupare de extremă dreapta în Parlamentul European: Patrioții pentru Europa
Reprezintă norme de gen mai progresiste când vine vorba de ce pot și ce nu pot face fetele, de exemplu. Dar avem grijă să nu mergem prea departe ca să nu ne îndepărtăm un segment mare al telespectatorilor“ explică Foulds.
Ahlan Simsim îi aduce în fața copiilor și pe americanii Elmo, Cookie Monster (redenumit Kaki) și Grover (redenumit Gargur).
Personajele Jad, Basma, Ma’zooza, Noor sau Aziz nu vor face tranziția la versiunea americană a showului care a împlinit de curând 52 de ani.
Deși lui Kermit și Miss Piggy în mod sigur nu le-ar strica o vizită de la colegii Muppeți din străinătate pe ai căror umeri pufoși se sprijină o sarcină educațională atât de grea!
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Jurnalistul Răzvan Sibii scrie de trei ani editoriale despre sistemul de imigrație american în Daily Hampshire Gazette, un ziar care acoperă mediatic câteva orașe din vestul statului Massachusetts.
The Gazette este cea de-a doua cea mai veche publicație americană care nu și-a întrerupt niciodată apariția, fiind fondată în anul 1786 de către un grup de businessmeni pentru a contracara propagandistic Răscoala lui Shay.
Versiunea în limba engleză a acestui editorial a apărut în Daily Hampshire Gazette în februarie 2021. Traducerea a fost realizată de către autor și este publicată de PressHUB cu permisiunea publicației americane și cu câteva modificări realizate din motive de context și claritate.
