Suntem copleșiți zi după zi de o adevărată competiție a veștilor proaste, a catastrofelor și amenințărilor pentru viața noastră. Mediile profund corupte din România și-au făcut o vocație, de ani mulți încoace, de a exploata fără scrupule nenorocirile reale și închipuite, oricât ar fi ele de private, oricât ar fi de inexistente.
Mesajul pe care ni-l transmit cu o regularitate exasperantă este că lumea din jurul nostru e un haos plin de pericole, „rămâneți alături de noi ca să aflați ce-i de făcut în această situație”.
Spațiul public s-a golit de orice fel de atitudine etică, dacă va fi avut vreodată una. Scenele au fost ocupate de un număr limitat, dar zgomotos, de femei și bărbați needucați, cinici și vulgari, lipsiți de empatie și de orice carismă, care au construit un decor de carton în jurul nostru, ca și cum ne-am afla într-un scenariu horror.
Iar pe acest fond, un eveniment precum funeraliile reginei Angliei, unde a impresionat nu doar fastul, ci și ordinea desăvârșită, devine un moment de mare emoție națională în România. Să vezi că fiecare om e la locul lui, că fiecare persoană își face cu o precizie chirurgicală treaba, că o națiune întreagă e capabilă de respect și de moderație – toate acestea sunt o sursă de intensă trăire pentru fiecare dintre noi, care mai avem atât de des reflexul bășcăliei sau al tratării tuturor lucrurilor cu maximă superficialitate.
Citește și: Și dacă cititorii au responsabilitatea lor pentru starea presei?
Îmi pare că toate acestea (și multe altele) vorbesc despre nevoia noastră de lucruri bune. Ne-au stors de energie în ultimii ani impostorii nenumărați care compun rețeaua aproape imposibil de destrămat a puterii din România.
Oriunde întorci ochii, dai peste impostori: în politică, în guvern, în media, în universități, în administrațiile locale, iar asta ne exasperează și ne secătuiește toate resursele.
Chiar nu a mai rămas un singur om cinstit și priceput în țara asta care să aibă grija celorlalți?
E motivul pentru care foarte mulți din jurul nostru au abandonat, fie părăsind definitiv România, fie retrăgându-se în bule intime, rupte complet de societate, unde, de multe ori, se ocupă de cei dragi sau, în alte versiuni, refuză să mai aducă pe lume copii, tocmai pentru a nu-i obliga să aibă de făcut în viitor asemenea alegeri imposibile.
Chiar dacă în fiecare zi din 1989 încoace a fost nevoie de modele, astăzi pare că e nevoie mai mult ca oricând. E nevoie pentru că au înțeles până și copiii noștri că nu se pot baza pe noi pentru viitorul lor: că fie și-l fac singuri aici așa cum știu, fie pleacă în alte țări, acolo unde alți adulți, mai pricepuți și mai responsabili, pot să se ocupe de instruirea lor pentru viață.
Plecările masive ale copiilor în alte țări nu sunt un eșec doar al școlii românești, păstorite în ultimul deceniu de personaje absolut sinistre; sunt un eșec al nostru ca părinți și ca membri ai societății, care acceptăm cu prea multă ușurință toate abuzurile și toate compromisurile pe care ni le propun astfel de personaje.
Tinerii acestei țări au nevoie de modele în familie, în grupul de rude și prieteni, în școli și universități. Iar când nu le găsesc, le caută în altă parte, pentru că e vital pentru ei să aibă de la cine să învețe cum să se orienteze în carieră și în viață. Iar noi, ce le oferim?
Citește și: Patriotismul cotidian. În SUA și în România
Le oferim lașitate, le oferim „soluții” ca să se descurce cu capul plecat sau păcălind sistemul, le oferim metode de fraternizare cu dracul până trec puntea. Nici măcar nu protestăm atunci când viitorul lor pare compromis de legile educației făcute pe furiș de niște necunoscuți pentru ei înșiși și pentru funcțiile lor plătite grase pe viață, nici măcar nu suntem capabili să vedem dincolo de ziua de azi.
Profesorii ridică neputincioși din umeri sau tac comod, ignorând deliberat faptul că sunt o forță dacă își caută puțin curajul între ei și se solidarizează; însă nu mai e de ajuns să pretindă că ei educă elevii și studenții, că le transmit cunoștințe folositoare în viață – lucru, de altfel, tot mai puțin sigur. Ei trebuie să fie modele publice de oameni drepți și curajoși, modele sociale de responsabilitate și de temeritate.
La rândul lor, intelectualii publici se epuizează de multe ori în estetism și cad pradă tentației de a deveni influenceri. Sigur că sunt utile din când în când formulări inspirate despre lume și viață, dar să lăsăm poeților și scriitorilor creativitatea stilistică și să ne asumăm rolul de care e nevoie în spațiul public: anume rolul de voci lucide, critice, care nu pretind posturi morale absolute, care nu pozează în sfinți sau profeți, ci cultivă printre ceilalți curajul de a pune întrebări și de a căuta adevărul, fără a manipula emoții de dragul unei celebrități efemere.
Nu suntem, ca intelectuali, depozitari ai unor valori superioare, nu ne-am născut printre zei, dar putem fi în mod asumat mediatori, călăuze, amplificatori de voci ale celor care vor să se exprime și nu știu sau nu pot să o facă.
Nu avem de predicat sfârșitul lumii și nici de colectat aprecieri pentru scenariile fataliste pe care le poate plăsmui mintea noastră odihnită.
Citește și: A venit momentul ca Bruxelles-ul să blocheze banii europeni pentru România?
Avem de căutat soluții învățând să-i ascultăm pe ceilalți, mai ales pe cei tineri, mai ales pe cei neajutorați, săraci, discriminați sau ignorați, avem de participat la un efort de solidaritate care să ne scoată din marasmul unei societăți pasive și plângăcioase, care se uită mută de uimire la ce pot face alții și apoi își dă bice pe spinare de ciudă că nu e în stare de așa ceva.
Există atâția bărbați și atâtea femei de calitate în România! Trebuie doar (însă tocmai asta pare cel mai complicat) să-și facă un pic de curaj și să se găsească unii pe alții, să vorbească unii cu alții într-un concert de solidaritate al celor buni și drepți, ca un zid împotriva imposturii invadatoare care se întinde exact atâta cât îi permitem noi nefăcând nimic.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Or fi facute si legile astea „ pentru ei înșiși și pentru funcțiile lor plătite( grase )pe viață”? Nu putem spune nu, chiar daca zicerea are si unele lacune in formulare dar evident „Suntem copleșiți (zi după zi) de o adevărată competiție a veștilor proaste, a catastrofelor și amenințărilor( pentru )viața noastră cum dealtfel, asa de curios , ne zice si caligrafia din text .Impresionati find de modalitatea ce ne spune cum : „ își caută puțin curajul între ei” toti cei care„ retrăgându-se în bule intime” nu fac altcvea decit sa ne spuna cum „ nu pretind posturi morale absolute, care nu pozează în sfinți sau profeți, ci cultivă printre ceilalți curajul de a pune întrebări și de a căuta adevărul, fără a manipula emoții de dragul unei celebrități efemere”desigur nu le ramine decit „ să-și facă un pic de curaj și să se găsească unii pe alții, să vorbească unii cu alții într-un concert de solidaritate al celor buni și drepți, ca un zid împotriva imposturii ”. Adicatelea nu doar intelectualii, cei ascunsi ochilor publicului ,sunt asemenea textului de fata ? Poate privitul in oglinda elimina si el ridurile .Poate ar fi bine sa lasati liber accesul chiar daca nu va convin anumite ziceri .
Nu v-ar fi mai usor sa va opriti la un singur nick, daca tot nu aveti curajul sa discutati public cu numele dvs real? Va amuza sau va inspira sa va schimbati nickul la fiecare comentariu? Nu de alta, dar va tradeaza dezastrul ortografic de fiecare data. Deci, ca sa stiti, ca poate fi folositor la urmatoarele texte si mai invatati si dvs ceva: 1) dupa ce se deschid ghilimelele nu se pune niciodata pauza; 2) inainte de inchiderea ghilimelelor nu se pune niciodata pauza; 3) dupa ce deschideti paranteza nu puneti niciodata pauza; 4) inainte de inchide paranteza nu puneti niciodata pauza); 5) inainte sa deschideti paranteza puneti intotdeauna pauza; 6) dupa ce inchideti paranteza puneti intotdeauna pauza; 7) inainte de virgula, doua puncte, punct si virgula si punct nu puneti niciodata pauza; 8) dupa virgula, doua puncte, punct si virgula si punct puneti intotdeauna pauza; 9) „fiind” se scrie cu doi i; 10) „Dumnezeu” se scrie cu majuscula; 11) „si-l” in loc de „s-il”. Si asa mai departe. Cu placere!
Despre asta ce ziceti ? Este corect scris sau nu ? Textul va apartine .Tinerii acestei țări au nevoie de modele în familie, în grupul de rude și prieteni, în școli și universități. Iar când nu le găsesc, le caută în altă parte, pentru că e vital pentru ei să aibă de la cine să învețe cum să se orienteze în carieră și în viață. Iar noi, ce le oferim?
”………..să ne scoată din marasmul unei societăți pasive și plângăcioase, care se uită mută de uimire la ce pot face alții și apoi își dă bice pe spinare de ciudă că nu e în stare de așa ceva” Si care ar fi aia asa de grozavi de nici macar spatele nu s-il ating cu biciul „lui dumnezeu ”? Sa fim seriosi . Pozitionarea Romaniei este de exceptie . Romania a devenit un factor de stabilitate in zona , un exemplu de urmat . Dupa cum bine vedem toate deciziile venite pe filera Bruxelles sunt puse in practica . Curind vom fi parte a Schengen si foarte repede vor fi implementate toate aceste decizii de natura democratica .Ne bucuram ca Reper incerca sa aduca in fata natiunii noi legi pe segmentul electoral .Asta trebuie facut si aratat natiei .