Alexandru Macedonski a scris o poezie nu despre absolutul de neatins, ci despre autostrada București-Brașov. Meșterul Manole a construit Mănăstirea Argeșului pentru că doar Ana păstra zidurile în rigor mortis. Iar rigor mortis nu este bun pentru autostrada Brasov București, pentru că ea, sănătatea și educație trebuie să fie fluide și în continuă schimbare.
Pentru a nu construi autostrada care să elibereze parcările de pe Valea Prahovei, mișcarea are rolul principal. Și aici avem din nou o surpriză, devenită obicei prost, pentru că la guvern se visează la asfaltatorul nigerian care va veni să investească alături de statul român să câștige miliarde de euro din taxa de autostradă.
Înainte să ne hazardăm în combinații de tipul celor marca Giani din Las Fierbinți, așa cum am făcut înainte, inclusiv prin jurăminte de mutat din penthouse la cort pe șantier a unui fost ministru, ar fi de dorit să știm cum dorim să arate această autostradă și să știm ce vindem la export investitorului strategic. Adică e nevoie de un plan să știm pe unde va curge ea, cât va costa, dacă vine UE sau BERD cu bani și cât de complicat e să o dăm pradă circulației.
Niciun program de navigație nu te poate feri să ajungi de la București la Cluj, fără a admira la pas din mașină Comarnic, Sinaia și Bușteni. Pentru noi toți, cei care trecem pe acolo, chiar fără dorința de a ne relaxa la munte, o astfel de autostradă este un vis mai imposibil decât Mekka pentru emir. E simplu să bați recordul mondial cu 84 de km de autostradă între 3-7 iunie 2022 cum face India.
Cel mai greu e să te faci că lucrezi, să temporizezi cheful românilor de autostrăzi și să speri că nu va mai fi nevoie de ele. Pana la urmă românul, dacă vrea să ajungă undeva-cândva, are pe unde, dacă există voință și răbdare. Dacă badea Cârțan a ajuns la Roma pe jos, și noi putem să dăm dovadă de aceeași voință și să ne scăldăm în beatitudine în timp ce îmbătrânim urât în trafic.
Când alții se vor da cu Dacia zburătoare fabricată în Maroc pentru că a plecat definitiv Renault din România din lipsa de infrastructură, noi vom spera să facem o combinație ca să vină cineva să investească în „Noul Drum al Mătăsii” București-Brașov.
La un ritm de 50 de kilometri de autostradă pe an, cum ne vestește Ionuț Ciurea, vom termina autostrăzile când călătoria în timp sau teleportarea vor fi mai la modă în alte țări mai dihai ca zumzăitul drujbei la noi in codrul frate cu românul.
