Acum când administrația Biden se pregătește să se confrunte cu o nouă criză la granița de sud, discursul anti-imigraționist se acutizează previzibil.
Iarăși auzim vrute și nevrute despre imigranții neautorizați, despre „invazia ilegalilor”, nu doar de la moderatorii de la Fox News ci și de la (prea) mulți oameni rezonabili, în mod normal apolitici, care se tem că America este pe cale de a fi cucerită de străini care nu le împărtășesc valorile.
Acest tip de discurs are o istorie lungă și urmează de obicei o traiectorie pe care ar fi bine s-o recunoaștem și s-o contracarăm înainte de a provoca și mai multe acte de violență decât a provocat deja.
Teoria că „elitele globaliste” încurajează sau chiar pun la cale „înlocuirea” „americanilor simpli” cu oameni de culoare prin intermediul imigrației și a azilului își are originea într-o viziune a lumii bazată pe supremația rasei albe — o viziune care, în epoca Trump, a fost normalizată.
În 1973, scriitorul francez Jean Raspail a publicat un roman intitulat „Tabăra sfinților”.
Titlul face referire la versetele biblice despre Apocalipsă unde se vorbește despre cum vor ataca armatele Diavolului drept-credincioșii din „tabăra sfinților”.
Citește și: O lege care ușurează accesul românilor la arme de foc, adoptat în Parlament
În narațiunea lui Raspail, „Vestul” se află sub amenințarea „Lumii a Treia”, care s-a pus în mișcare și nu se va opri până ce nu va ocupa fiecare țară prosperă „a albilor” distrugând-o sistematic cu ajutorul violenței și a depravării.
Complotul propriu-zis se învârte în jurul unei flote care duce 800.000 de indieni disperați către sudul Franței, în aplauzele „establishment-ului liberal” și în timp ce autoritățile nu au curajul să facă „ce trebuie făcut” pentru a o opri și pentru a salva „civilizația vestică”.
„Tabăra sfinților” este „o carte foarte influentă în rândurile liderilor mișcării naționaliste albe anti-imigraționiste și de extremă dreapta”, mi-a spus Caleb Kieffer, cercetător la Southern Poverty Law Center.
„Deși e plină-ochi de tropi rasiști, e văzută de mulți ca o parabolă profetică care le întărește frica pe care le-o provoacă imigranții neautorizați din țările ne-albe, precum și transformările demografice din Statele Unite.
Carte e invocată pentru a justifica respingerea modelului de societate multirasială și multiculturală”.
Nu e surprinzător că politicieni europeni de extremă dreapta, de genul lui Le Pen în Franța și Orbán în Ungaria, s-au declarant fani ai acestei „parabole profetice”.
Dar cărții i s-a dus demult faima și peste ocean. Liderul conservator William F. Buckley Jr. admira romanul lui Raspail, iar John Tanton, pe care Kieffer de la SPLC îl descrie drept „nașul mișcării contemporane anti-imigraționiste” americane, s-a inspirat din el când s-a apucat să construiască o rețea de organizații care militează și acum pentru limitarea imigrației.
Mai de curând, Steve Bannon și Stephen Miller, ambii foști membri marcanți ai administrației Trump, au vorbit cu admirație despre viziunea lui Raspail, iar comentatori conservatori de genul lui Tucker Carlson nu mai prididesc a ne avertiza despre venirea „Marii Înlocuiri” – un concept care își are originea, în parte, în ideile lui Raspail.
Conform unui sondaj de opinie recent făcut de Universitatea din Massachusetts Amherst, o treime dintre americani cred în Teoria „Marii Înlocuiri”.
Ipoteza înlocuirii „rasei albe” cu populații de culoare, lucru care va duce la sfârșitul civilizației, este, bineînțeles, total eronată. Ca toate ideologiile rasiste, ea plasează permanența și puritatea rasei în centrul tuturor activităților umane.
Existența în toate timpurile a persoanelor de rasă mixtă este complet eludată, așa cum e și istoria colonialismului european cu tot cu ororile sale. Flexibilitatea istorică a categoriilor rasiale este și ea ignorată, în ciuda kilometrilor de literatură științifică pe teme de genul „Cum au devenit irlandezii/italienii/evreii albi”.
Dar cea mai periculoasă presupunere care stă la baza acestor distopii ficționale (dar și a multor discuții la masă cu fratele sau unchiul care „gândește liber”) este că Celălalt este leneș și violent și vrea să confiște ceea ce „noi” am produs datorită geniului nostru creativ și a muncii noastre neîncetate.
Oricâte studii științifice ar dovedi că imigranții (cu sau fără autorizație) constituie un câștig net pentru societate din punct de vedere economic, oricâte statisticii ar arăta că imigranții (cu sau fără autorizație) comit mai puține infracțiuni decât nativii și oricâte interacțiuni personale am avea cu imigranți harnici și pașnici, unii dintre noi tot vor crede că suntem în pericol de a fi măcelăriți de către „un Spartacus global” (în formularea lui Raspail).
Când te uiți la realitate prin filtrul „invaziei”, nu vei vedea niciodată familii guatemaleze obosite aflate în căutarea siguranței fizice și a prosperității, ci doar războinici sălbatici înarmați până în dinți și puși pe cucerire.
Chiar dacă narațiunea apocaliptică a „Taberei sfinților” i-ar atrage doar pe tinerii bărbați care caută în disperare să aparțină unei comunități, să fie validați și să simtă că sunt eroi virili, tot am avea o problemă mare — dacă ne amintim doar câți dintre cei care au împușcat copii în școli în ultimii ani s-au inspirat din fanteziile „Marii Înlocuiri”.
Dar aceste povești despre „ciocnirea civilizațiilor” introduc în conștiința publică metafora „invaziei”, ceea ce are consecințe serioase și vaste — pentru că ce faci cu cineva care te „invadează”?…
Așa ajungem să vedem oameni care în mod normal sunt rezonabili și moderați că legitimează politici violente de genul sclavagismului, genocidului, eugeniei, separării copiilor de părinți și încarcerării în masă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
***
Jurnalistul Răzvan Sibii scrie de trei ani editoriale despre sistemul de imigrație american în Daily Hampshire
Gazette, un ziar care acoperă mediatic câteva orașe din vestul statului Massachusetts.
The Gazette este cea de-a doua cea mai veche publicație americană care nu și-a întrerupt niciodată apariția, fiind fondată în anul 1786 de către un grup de businessmeni pentru a contracara propagandistic Răscoala lui Shay.
Versiunea în limba engleză a acestui editorial a apărut în Daily Hampshire Gazette în decembrie 2022. Traducerea a fost realizată de către autor și este publicată de PRESShub cu permisiunea publicației americane și cu câteva modificări realizate din motive de context și claritate.
