Filmul de pe Netflix cu acest titlu reflectă cu tușe groase societatea în care trăim. Refuzul de ne adapta la realitate ne este livrat în fiecare secundă de către televiziuni ghiocel și de către rețelele de socializare. Frenezia în acuplare a vedetelor prezintă mai mult interes decât lupta pentru supraviețuirea noastră sau a planetei. Sentimentele nu mai trebuie gestionate de către individ, ci tot ce avem nevoie este să delegăm postgândirea unei corporații care va infige omenirea în primul stâlp și care ne livrează în schimb filmulețe cu animăluțe drăguțe.
Dacă ne consacrăm plăcerii exclusive de a ne bucura de cățeluși și de pisicuțe dăm în mintea copiilor, ceea ce patronii de firme de socializare și politicienii incompetenți ne doresc. Este simplu să manipulezi un alegător care a dat mintea copiilor pentru că gândirea copilului este maleabilă precum plastilina. Discuțiile serioase cum ar fi apocalipsa, chiar și în viziunea lui Lars von Trier, devin prilej de glumițe în gurița oamenilor de televiziune care se tem cel mai mult să nu cumva să dea vreun telespectator în păcatul gândirii libere de propagandă și fake news.
Politicieni care nu pot emite idei mai complexe de cele ale unui absolvent de creșă grupa mică ajung să distrugă lumea în care trăim pentru că alegătorii refuză gândirea independentă, dincolo de turmă. Realitatea nu mai poate fi percepută prin propriile simțuri, ci doar prin lentila oferită de preoții și vestalele noilor Dumnezei care știu mai bine decât oricine cum trebuie să ne trăim viața și pe cine să urâm pentru a avea un scop în viață.
Satira livrată de actori excepționali ne descrie o societate care trăiește pe minciuna ca mit fondator. Președinta americană este un vis frumos față de pericolul prezentat pentru noi toți de către primul președinte american care a dat o lovitură de stat în direct și care acum controlează cu mână de fier partidul republican. Așa cum cercetătorii de la universități Ivy League sunt dispuși să se prostitueze pe bani grei de la Bash Corporation, așa și destui politicieni și cercetători sunt dispuși să susțină pe bani grei ai corporațiilor interesate că nu există încălzire globală, că ideile fasciste și comuniste merită alți conducători care să le pună în valoare sau că ar trebui să dăm block religiei creștine ca să nu ofensăm un războinic masai care plânge cu lacrimi cristaline că i-am urat din inerție Crăciun Fericit.
Circul este singurul care mai contează pentru televiziuni ghiocel sau pentru rețelele de socializare. Politicienii sau oamenii de știință serioși sunt pur și simplu ignorați sau luați la pietre pentru că nu cred în destinul magic și fabulos al fiecărui popor de pe planetă.
Populiștii ne asaltează cu ,,instastoriuiri” sau cu „liveuripefacebook” în care glumițe și replici demne de un șantier cu băieți care beau doar coniac cu bere sunt prezentate cam ca martiriurile primilor creștini care erau dați la lei pentru că refuzau să renunțe la credința lor.
Credința creștină nu putea rezista dacă apostolii nu ar fi avut un plan și nu ar fi știut să atragă oamenii către Dumnezeu. Răul învinge atunci când răul ajunge să ne conducă, atunci când politicieni fără Dumnezeu și fără scupule ajung să decidă, fără să le mai pese de noi, ca potopul să ne ucidă pe noi toți.
Iuda, jucat de Leonardo di Caprio, devine un personaj care este preferat de către politicieni pentru că este dispus să își vândă sufletul pentru sex, faimă și bani, chiar dacă știe că sfârșitul lumii va veni inevitabil.
Atunci când un om de știință așa cum este personajul lui Jennifer Lawrence, se indignează în fața josniciei oamenilor de televiziune sau a politrucilor care ar trebui să înțeleagă apocalipsa, atacul la persoană devine arma cu care adevărul este ascuns. Cel care este mărturisitorul adevărului devine prigonit pentru că trăim într-o societate în care imaginea este totul, în care nu ai voie să arăți că ești om și să îți urli durerea că ești înconjurat de proști și canalii.
Totuși vedem că democrația îți permite să ajungi din om de știință casieră la supermarket și că, deși ești intimidat de către cei care au puterea cu picătura chinezească a hărțuielii instituționalizate, poți să îți mărturisești adevărul, cu unicul risc de a ajunge să te sprijini material doar pe toiagul cerșetorului.
Oamenilor li se livrează constant minciuna că politica este o mizerie și că oricine vrea să facă politică nu va fi mai bun decât actualul conducător. Dacă această idee ar fi fost aplicată, în prezent unica formă de organizare socială ar fi dictatura pentru că nu ar mai avea niciun rost să schimbi o structură totalitară cu una democratică ,,din moment ce toți sunt aceeași mizerie”. Când urinezi pe vot, lași ca politicienii care sunt Dumnezei pentru fanii lor să ajungă să ne conducă. O mică nuanță în modul de conducere a unei țări poate schimba fundamental destinul unei nații. De aceea, trebuie aleși oameni care măcar par serioși și care au avut măcar la un moment dat o profesie în care au avut succes și în care s-au bucurat de respectul semenilor lor. Dar trebuie să ne ferim ca de Necuratul de cei care ne mint constant și care nu ne oferă niciun proiect de țară în afară de propunerea de a ne încrede în ei ca în Dumezeu.
Trăim într-o lume în care oricând un proiect totalitar poate deveni realitate, mai ales dacă statul în care trăiești este deja un stat eșuat care refuză să protejeze rațiunea în fața barbariei violenței și propagandei totalitare. Cel puțin cei care au ales să moară pentru că au refuzat să ,,se uite în sus” au decis democratic că președinta care i-a pus în pericol să îi și ducă la moarte. Sfârșitul lumii pentru fiecare dintre noi poate veni oricând dacă tot ceea ce facem este să ignorăm răul și să nu mergem la vot pentru a încerca schimbarea. Măcar eroii din „Nu privi în sus” au încercat și au luptat până în ultima clipă. Noi ne lăsăm pradă și ne umplem mintea cu mizeriile și platudinile livrate de televiziuni ghiocel și de rețele de socializare și ajungem să refuzăm să acordăm de alegeri câteva minute să încercăm să votăm pe cineva decent care să ne reprezinte.
Suntem obosiți de lupta pentru supraviețuire și e normal să ne mai bucurăm că putem fi din nou copii pentru că ne putem bucura de o pisicuță jucăușă. Dar în deciziile majore cum ar fi pe cine votăm, cum ne investim economiiile, cu cine ne petrecem viață, este bine să ne comportăm ca adulți care înțelege că avem opțiuni limitate și că doar una decentă ne poate ajuta să avem o viață mai bună.
Dacă majoritatea alege să ignore morala din ,,Nu privi în sus” tuturor ne va rămâne doar povestea din ,,În așteptarea barbarilor” în care ne vom gândi cu nostalgie, ca și persoanajele reunite la ultima cină din ,,Nu privi în sus”, cât de bine ne era înainte. Pentru că întotdeauna va exista un colonel Joll care se va face util imperiului totalitar format din fluviile de urină ale celor care nu au votat. Și colonelul Joll ne va rupe picioarele, ne va orbi fiicele, ne va învăța copiii cum să lovească oameni nevinovați și va distruge totul în calea lui până când va fi înfrănt de barbarii provocați de cruzimea lui inutilă.
