Nu regret că am fost în Piața Victoriei pe 10 august 2018.
Ca în fiecare an de 10 august, văd mulți oameni care spun că le pare rău că au protestat în acei ani pentru justiție, pentru stat de drept. Că uite acum, justiția este moartă, statul de drept gâfâie și suntem conduși de incompetenți care ne bagă într-o groapă financiară.
Este adevărat că România s-a degradat din 2020 încoace într-un ritm incredibil, care ne-a luat cumva prin surprindere, căci noi – alimentați și de numărul mare de oameni care au ieșit în stradă, am crezut atunci că suntem pe un drum bun fără întoarcere.
Dar mie nu îmi pare rău că am ieșit atunci în stradă, nu îmi pare rău că am fost în Piața Victoriei pe 10 august, nu mi-e rușine că am crezut în ceea ce am susținut acolo, atunci, nu regret că am fost optimist.
Am mers în stradă nu pentru că m-a păcălit cineva să vin, nu pentru că am fost amăgit de o grupare politică sau alta, ca să-i fac jocurile electorale. Am mers pentru că acel protest corespundea cu principiile mele și cu viziunea mea despre ceea ce vreau să fie România.
Eu încă cred că este nevoie de o justiție puternică și reală, încă cred în stat de drept, în democrație, în obligativitatea ca România să rămână în UE și să-și însușească integral valorile europene. Asta, în ceea ce privește, nu s-a schimbat.
Am protestat pentru mine, nu pentru PNL sau USR, nu pentru că l-am văzut la tv pe Rareș Bogdan. Nu am protestat pentru magistrați, deși mă enervează și pe bine pensiile nesimțite pe care le primesc.
La urma urmei, nu am mers în Piața Victoriei neapărat ca să intre Dragnea la închisoare. Omul să ajungă acolo și fără ca eu să ies pe stradă.
Am protestat pentru că așa am simțit atunci că este normal, pentru că eu cred că o țară care a ieșit din cel mai crunt comunism nu se schimbă de la sine, nu se schimbă de bună voie, ci prin luptă lungă și grea, prin încăpățânarea unor visători și prin puterea unor naivi de a nu se abate de la obiectiv.
Nu regret că am fost în Piața Victoriei pe 10 august 2018, pentru că și azi cred în aceleași lucruri în care am crezut atunci.
Da, suntem într-un moment de impas, nu a ieșit totul chiar așa cum am sperat. Dar am știut de la început că războiul pentru o țară mai bună este lung, durează decenii.
Singurul regret o să-l am atunci când o să mor, pentru că abia atunci nu voi mai putea lupta.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
