Un concept greșit a fost popularizat în ultimii ani de politicieni, de consultanții lor și de jurnaliștii care nu cunosc bine istoria României. Unirea Moldovei cu Țara Românească nu este nicidecum „Mica Unire”, ci însuși fundamentul statului român.
Datorită faptului că la 1918, România – stat care exista deja, după unirea Moldovei cu Țara Românească – a devenit Mare, cu Basarabia, Bucovina și Transilvania alăturându-ise, a făcut ca în ultimii ani în spațiul public să fie menționat momentul istoric de acum 100 de ani ca fiind „Marea Unire”.
Prin urmare, dubla alegere a domnitorulului Alexandru Ioan Cuza, de la 24 ianuarie 1859, care reprezintă, de fapt, fundamentul statului român modern, a devenit „Mica Unire”.
Sintagma deranjează pentru că induce o senzație de inferioritate, ca și cum momentul ar fi fost mai puțin semnificativ. Ceea ce este fals.
„Mica Unire asta nu e mica unire. Daca vrem să fie una mică și alta mare, aș face o rocadă și aș spune că Marea Unirea e unirea de la 1859. După mine, asta e la mintea cocoșului, dar unii oameni zic o treaba, alții o preiau și pur și simplu formulele astea, adevărate, neadevărate, ajung să fie acceptate aproape de țoață lumea”, a explicat istoricul Lucian Boia, într-un interviu acordat jurnalistei Magda Grădinaru.
Lucian Boia insistă pe mențiunea că Romania s-a făcut la 1859, nu la 1918.
„Dacă nu ar fi existat România asta făcută la 1859, nu s-ar fi făcut nici unirea cu Transilvania la 1918. Pe de alta parte, Marea Unirea ar trebui să vrea să spună nu doar Transilvania, ci cele trei uniri succesive ale anului 1918: Basarabia, Bucovină și Transilvania.
Sunt formule din acestea, gata confecționate, care circula și se imprima în mintea oamenilor. Mă enervează cumplit povestea asta cu Mica Unire. E o tâmpenie, am voie să spun?”, precizat istoricul Lucian Boia.
Citește și: 3 motive pentru care generalii români au doctorate și cei din NATO nu
Sintagma este peiorativă și minimalizează succesul extraordinar al proiectului politic
Referirea la actul din 1859 ca la „Mica Unire” este contestată și de istoricul Adrian Cioroianu, în prezent director interimar al Bibiliotecii Naționale a României.
„Azi, 24 ianuarie, aniversăm nu numai Unirea Principatelor din 1859 (sintagma <<Mica unire>> e total neinspirată, după ce că mai e și falsă!), dar și ziua în care, în 1862, Bucureștiul a fost declarat în mod oficial capitala Principatelor Unite/României.
De 160 de ani, cu bune și rele, București, deși ex-centric pe hartă, este centrul acestei țări!”, a scris istoricul într-o postare pe Facebook.
Mihai Rusu este sociolog la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Este preocupat de toponomia din România, concret despre numele folosite pentru străzi, instituții sau chiar stadioane și despre cum sunt folosite acestea în scop politic sau pentru a deturna istoria.
„Nu există <<Mica Unire>> din 1859. Sintagma este peiorativă și minimalizează succesul extraordinar al proiectului politic de construire a statului-națiune român. Dacă unirea Transilvaniei cu România din 1918 este considerată <<Marea Unire>>, unirea Moldovei și Țării Românești este <<Prima Unire>>. De ce trebuie să fie ceva <<mic>>, doar pentru că altceva este <<mare>>”, se întreabă sociologul.
Mihai Rusu menționează că, pe lângă această corecție la nivel de scală (mic-mare), s-ar cuveni o reparație în ordinea spațio-temporală a aniversării.
„La data de 24 ianuarie 1859 s-a consemnat alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești. La Iași, Adunarea Electivă l-a ales pe Cuza domnitor al Moldovei la data de 5 ianuarie 1859.
Pe fondul unei confuzii cronologice și a unei deplasări geografice, data de 24 Ianuarie a devenit o sărbătoare națională cu caracter regional, în care Iașiul este pentru o zi capitala simbolică a României și centrul festiv al românității”, a explicat sociologul Mihai Rusu.
Citește și: Cum s-a războit președintele interimar al CSM cu judecătorii decorați de un stat străin
„Văd la diverse televiziuni pe kroll termenul ăsta stupid Mica Unire. Nu există așa ceva. Unirea Principatelor Române este adevărata și singura Unire politică și actul de naștere a statului român (consfințit abia în 1862) și a termenului de România (apărut tot în 1862). Toate celelalte adăugiri (sau dezmembrări) teritoriale s-au făcut la acest stat, devenit abia după 1877 stat independent (mai exact în 1881, odată cu proclamarea Regatului României) și deci actor internațional.
Actul de la 1859 a fost singurul care a fost făcut din voința politică a unor entități politice autonome (dar nu suverane) care aveau statut internațional sub supravegherea Marilor Puteri Europene.
Nu toată lumea a fost fericită de dubla alegere a lui Al.I.Cuza ca domn (principe) al celor două entități, care cum spuneam, devin un singur stat după comasarea Adunării (Parlamentului) și a Guvernului de la Iași cu cel de la București. Atunci și numai atunci se naște România”, arată și Andrei Țăranu, profesor la Școala de Studii Politice și Administrative (SNSPA).
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
