Acum două luni, într-un articol publicat pe PressHub (Marile partide americane în fața validării candidaților pentru alegerile prezidențiale. Dar situația din 2024 este fără precedent – 12 iulie 2024), exprimam opinia că în alegerile prezidențiale din Statele Unite jocurile nu sunt pe deplin făcute. Candidații erau, încă, la acea dată președintele în funcție, democratul Joe Biden, și predecesorul său, republicanul Donald Trump.
Nu îmi imaginam atunci seria excepțională de evenimente care aveau să urmeze. Și care au repoziționat ambele tabere politice.
În ceea ce îl privește pe Donald Trump, acesta a fost victima unei tentative de asasinat la 13 iulie, cu puțin înaintea Convenției Naționale a Partidului Republican (la Milwaukee, în 15-18 iulie), care avea menirea de a-l confirma în calitate de candidat oficial pentru alegerile din 5 noiembrie. Rana de la urechea dreaptă a fostului președinte a dominat scena mediatică a convenției, devenind simbolul luptei republicanilor pentru refacerea, potrivit vederilor lui Donald Trump, a sistemului economic și politic american. Trump a făcut opțiunea ca, alături de el, să fie candidat la funcția de vicepreședinte un tânăr senator din Ohio, J.D. Vance, al cărui stil politic era de natură să potențeze discursul revendicativ al fostului președinte.
La acel moment Trump domina sondajele în raport cu președintele Biden și era cotat cu șanse mari de a câștiga alegerile, el fiind bine plasat în cele șapte state (așa-numitele „swing states”, „battleground states”) ale federației nord-americane care au oscilat în ultimele decenii în ceea ce privește susținerea candidaților pentru Casa Albă: Arizona, Carolina de Nord, Georgia, Michigan, Nevada, Pennsylvania și Wisconsin.
Reamintim că în SUA președintele nu este ales în mod direct de votanții americani, ci de electorii desemnați de fiecare stat din componența SUA, care îl susțin în grup pe candidatul care a câștigat alegerile în statul respectiv. Doar statele Nebraska și Maine urmează o regulă diferită. Există deci „state roșii” (culoarea partidului republican) și „state albastre” (culoarea partidului democrat) care în ultimele decenii au votat cu fidelitate candidații unui singur partid, ceea ce a făcut ca balanța să fie înclinată de rezultatele din „swing states”. Așa se explică și faptul că majoritatea întâlnirilor electorale din ultimele săptămâni de campanie sunt organizate tocmai în acele șapte state sus-menționate.
Așadar, la mijlocul lunii iulie calea către victorie părea liberă pentru fostul președinte. Totuși, starea de acalmie republicană nu avea să fie de durată. Exponenții de vârf ai partidului democrat și liderii informali de opinie din societatea americană care sunt apropiați de acest partid (de exemplu marile vedete din lumea filmului, precum George Clooney) au recurs la o greu de imaginat campanie de presiune asupra președintelui Joe Biden pentru ca acesta să analizeze posibilitatea de a se retrage din cursa prezidențială. Ceea ce, oricât ar părea de neconceput în SUA, a și reușit.
De fapt, Biden, ajuns la 81 ani (cel mai în vârstă președinte american din istorie), s-a prăbușit în sondaje în urma impresiei deplorabile pe care a lăsat-o în cursul dezbaterii găzduite la 28 iunie de postul de televiziune CNN. Iar nivelul său de performanță putea să afecteze și șansele ansamblului candidaților democrați în diversele tipuri de alegeri programate pentru luna noiembrie a acestui an. După multe ezitări, Biden a decis să se retragă din cursa pentru un nou mandat la Casa Albă, fapt făcut public la 21 iulie 2024. Actualul președinte a anunțat și susținerea sa pentru o eventuală candidatură din partea Partidului Democrat a actualei vicepreședinte Kamala Harris, ceea ce a și determinat evitarea unei competiții deschise în interiorul acestui partid într-un moment atât de târziu al anului electoral american.
Ceea ce a urmat a fost o dramatică schimbare de peisaj electoral. Luna august a fost dominată de efervescența electoratului afiliat Partidului Democrat, iar Kamala Harris a fost validată drept candidat de Convenția Națională a acestui partid, desfășurată în 19-22 august, la Chicago. Partener al doamnei Harris în calitate de candidat pentru funcția de vicepreședinte a devenit guvernatorul statului Minessota, Tim Walz, personalitate care se bucură de apreciere pentru stilul său managerial modern și eficient.
Încă de la primele sondaje efectuate după intrarea în cursa electorală a Kamalei Harris distanța care îi separa pe candidații republican și democrat s-a redus semnificativ, pentru ca după Convenția de la Chicago noul competitor democrat să ajungă să conducă în sondajele privind votul popular. În ceea ce privește nivelul de susținere pentru Trump și Harris în cele șapte „swing states”, avantajul fostului președinte s-a redus până la eliminare, toate analizele arătând că în statele respective nimic nu este decis.
Reacția lui Donald Trump și a echipei sale de campanie la schimbarea candidatului democrat a arătat oarecare suprindere. Nora fostului președinte, Lara Trump, în prezent co-președinte al Comitetului Național Republican, a mers până acolo încât, încă înainte de retragerea lui Biden, să afirme că o schimbare a candidatului democrat ar reprezenta o „violare a procesului democratic”.
Nu este lipsită de fundament afirmația că echipa Trump a fost pregătită numai pentru o confruntare cu Joe Biden, iar intrarea în cursă a unui un alt candidat democrat a dat peste cap modul de abordare a campaniei de către Partidul Republican.
Schimbarea de paradigmă ar fi trebuit să antreneze o modificare a mesajului fostului președinte atât către baza sa electorală, cât mai ales către votanții care se decid la finalul campaniei electorale. Trump a rămas însă axat pe mesajele transmise de la începutul anului, centrate pe nevoia refacerii economiei (care ar fi fost distrusă de Administrația Biden), pe abordarea strictă a problemei imigrației, cu accent pe problemele pe care imigranții le-ar crea în societatea americană (deși încercările de promovare de legislație pe tema imigrației de către Joe Biden au fost blocate în Congres de către majoritatea republicană, la cererea explicită a fostului președinte), dar și pe nevoia refacerii prestigiului extern care ar fi fost subminat de pretinsa slăbiciune a președintelui Biden și a echipei sale, din care a făcut parte și Kamala Harris.
În acest ultim domeniu, al rolului SUA în relațiile internaționale, Trump a susținut constant că dacă el rămânea la Casa Albă după 2020 președintele rus Vladimir Putin nu ar fi avut curaj să pornească agresiunea din Ucraina, iar criza creată de atentatul terorist Hamas din 7 octombrie 2023 nu ar fi avut loc. Mai mult, candidatul republican a acuzat slăbiciunea Administrației Biden pentru retragerea precipitată din Afganistan din august 2021, cu pierderi de vieți omenești și costisitor material de război pentru partea americană, deși termenii retragerii fuseseră negociați tocmai de către fosta Administrație Trump.
Este însă de semnalat că, aflat în fața unui nou candidat democrat, dar ca și în 2016 tot o femeie, Donald Trump a reluat atacurile la persoană, nu o dată întemeiate pe neadevăruri, iar aceste atacuri au devenit rasiste în condițiile în care ele au scos în relief ascendența africană și asiatică a Kamalei Harris. Drept urmare, la începutul lunii septembrie, consilierii de campanie i-au atras atenția lui Donald Trump că scăderea în sondaje poate fi combătută prin reorientarea mesajului politic, care să însemne nu numai renunțarea la atacarea directă a adversarului, ci și concentrarea pe temele politice relevante pentru societatea americană.
Dezbaterea Trump-Harris găzduită la 10 septembrie 2024 de postul de televiziune ABC – și posibil singura asemenea confruntare directă între cei doi candidați – a dat câștig de cauză candidatei democrate. Foarte incisivă, Harris s-a arătat convinsă că America trebuie să treacă înr-o nouă etapă și l-a criticat pe Trump pentru condamnarea în procesul de la New York, pentru modul în care a gestionat pandemia de Covid-19, dar și pentru percepția negativă pe care o are în rândul liderilor politici străini sau a establishmentului militar. Părând surprins nepregătit pentru dezbatere, Trump a răspuns criticilor lui Harris recurgând la dezinformări și atacuri la persoană. Punctul cel mai jenant al intervenției lui Trump a vizat problema imigrației, afirmația sa – reluată cu tărie ulterior – fiind că imigranții din Haiti ucid și mănâncă animale de companie în statul Ohio.
După dezbatere, însă, susținerea populară pentru cei doi candidați a părut a nu înregistra schimbări. Mai mult, s-a desprins ideea că alegătorii americani sunt pe deplin conștienți de profilul politic al lui Donald Trump, dar au nevoie să cunoască mai bine oferta electorală și personalitatea Kamalei Harris, candidat intrat târziu în cursa pentru Casa Albă.
Drept urmare, este de așteptat ca alegerile din 5 noiembrie să fie foarte strânse, cu un rezultat decis la un număr mic de electori în favoarea învingătorului, ceea ce va face tot mai importantă competiția în cele 7 state oscilante deja amintite. Iar sondajele, indiferent de realizatorii lor, atestă echilibrul care s-a instalat între Donald Trump și Kamala Harris.
Candidata democrată pare a avea avantaj în statele din zona Marilor Lacuri, spațiu denumit drept „zidul albastru”, ca urmare a susținerii tradiționale, până în 2016, pentru candidații democrați. „Zidul albastru” este format din statele Michigan (15 electori), Pennsylvania (19 electori) și Wisconsin (10 electori), iar o victorie a Kamalei Harris în aceste state ar aduce-o aproape de triumful în alegeri.
În ceea ce îl privește, Donald Trump pare a fi revenit la un avans solid în statele din „centura soarelui”, anume Arizona (11 electori), Carolina de Nord (16 electori) și Georgia (16 electori), iar o victorie în aceste state ar face ca fostul președinte să nu mai aibă nevoie de mulți electori pentru a reveni la Casa Albă.
În acest climat de echilibru, orice eveniment spectaculos poate avea consecințe nebănuite asupra rezultatului votului din 5 noiembrie. Iar o asemenea schimbare îl poate avea în vedere cu precădere pe Donald Trump. Analiștii politici americani nu găsesc explicații pentru situația paradoxală în care, indiferent de cât de nesustenabile sunt afirmațiile fostului președinte, acesta nu coboară în sondaje. Controlul pe care Trump îl are asupra opțiunilor alegătorilor republicani este fără precedent în istoria modernă, iar fascinația pe care el o exercită asupra unor zone largi ale comunităților tradiționale ale SUA se leagă de carisma sa evidentă. La aceasta s-ar putea adăuga și ceea ce mulți susținători ai lui Trump consideră a fi semnul unei susțineri divine, în condițiile în care fostul președinte a fost rănit, dar a supraviețuit unei încercări de asasinat. Să fie actuala revenire în sondaje a lui Donald Trump legată și de percepția indusă de descoperirea unei alte încercări de asasinat la clubul de golf al acestuia din West Palm Beach în statul Florida, încercare dejucată la 15 septembrie de agenții Serviciului Secret? Dificil de spus.
În orice caz, Donald Trump face istorie. Este deja singurul fost președinte republican care, după eșecul în obținerea unui al doilea mandat, primește din nou susținerea acestui partid (cunoscut și drept Grand Old Party = GOP) pentru o nouă încercare de a deveni președinte al SUA. Și aceasta în pofida vârstei înaintate, 78 ani împliniți, care, în caz de succes, l-ar proiecta în poziția de cel mai vârstnic câștigător al alegerilor prezidențiale.
Adăugăm și faptul că, în istoria SUA, există un singur alt caz de președinte care a avut două mandate intercalate: anume Grover Cleveland, de afiliere democrată, președinte între 1885-1889 și 1893-1897, dar învins în alegerile din 1888 de Benjamin Harrison. Cleveland a avut particularitatea că în toate cele trei alegeri la care a participat a câștigat votul popular. Donald Trump a pierdut votul popular și în 2016 și în 2020, iar datele de acum ar fi de natură să indice că, și în cazul în care ar obține numărul de electori care să-l ducă din nou la Casa Albă, candidatul republican ar fi în situația de a pierde din nou votul popular. Și în acest caz Trump ar urma să facă istorie.
Sunt deci numeroase incertitudini. Cert este numai faptul că singurii care decid soarta alegerilor prezidențiale sunt cetățenii americani. Iar în opțiunea pe care ei o vor face va conta mai ales oferta candidaților privind viața economică și raporturile sociale din Statele Unite. Nu politica externă, nu soarta războiului din Ucraina, nici măcar conflictul din Orientul Mijlociu.
Nu va trece mult timp și vom afla opțiunea electoratului american.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
