Un proces ieşit din comun are loc la Iaşi. O tânără, absolventă de universitate, s-a adresat instanţei pe motiv că s-a născut într-un corp greşit. Practic, chiar dacă ea este trecută în actele oficiale ca femeie, tânăra gândeşte şi trăieşte ca un bărbat.
Ea a solicitat astfel să îi fie schimbat sexul, oficial, şi să devină persoană masculină şi în faţa oamenilor, nu numai în forul interior. Vom folosi un nume oarecare, pentru a proteja identitatea tinerei. De altfel, chiar ea a cerut instanţei din Iaşi să îi fie protejată identitatea.
„Este primul caz de acest tip în cadrul instanţelor ieşene, şi printre puţinele cazuri la nivel naţional. Este important ca cei aflaţi în astfel de situaţii să îşi cunoască drepturile şi să le şi fructifice pe calea justiţiei”, a spus avocata Gianina Vera Poroşnicu, cea care o va reprezenta pe Dani în faţa judecătorilor.
„Încă de la o vârstă foarte fragedă, am realizat că ceva este diferit la mine, deşi, copil fiind, nu deţineam cunoştinţele necesare pentru a putea găsi sursa sentimentelor mele. Amintirile mele încep de la vârsta de 4-5 ani, odată cu înscrierea la grădiniţă. În contextul socializării cu alţi copii, am realizat că există diferenţe clare între modul meu de a gândi şi restul persoanelor de aceeaşi vârstă cu care interacţionăm, manifestând o predilecţie evidentă şi constantă de a purta haine pentru băieţi, de a juca jocuri destinate băieţilor, de a petrece timpul cu băieţii, în forul meu interior formându-se încă de atunci convingerea că acel grup, cel al băieţilor, este grupul de care aparţin”, povesteşte Dani cum a simţit primele dăţi că suferă de o tulburare de identitate de gen, identificată şi denumită mai târziu de medici ca disforie de gen.
Psihologii nu i-au fost de mare ajutor
Copilăria lui Dani şi mai apoi adolescenţa au devenit un fel de închisori în care avea de ales între a ascunde ce simte, cu preţul unei mari suferinţe interioare, sau să se lupte pentru propria identitate, caz în care era supusă marginalizării sociale, ironiilor publice şi a comentariilor jignitoare.
„Standardele sociale de la acel moment au determinat ignorarea preferinţelor mele, acestea nefiind luate în serios de nimeni. Cu toate acestea, detestam de atunci să fiu forţat să port haine pentru fete sau să fiu în mod obligatoriu implicat în activităţi destinate doar fetelor pentru a adera la normele sociale de gen. Pe toată perioada copilăriei, adolescenţei mele, şi chiar maturităţii mele, am întâmpinat doar dificultăţi în încercarea de a realiza tranziţia socială”, continuă Dani calvarul prin care a trecut.
A apelat şi la psihologi pentru a o ajuta în trauma care îi coordona viaţa, dar rezultatul a fost un eşec. „Am avut prima consultaţie cu un psiholog, în perioada ciclului gimnazial, respectiv cu doamna psiholog al şcolii, care mi-a scris o recomandare către un psiholog specializat în terapia pentru copii. Cu toate acestea, şedinţele la care am participat nu au dat roade, întrucât discuţia despre lucrul care mă apăsa cel mai tare era întotdeauna evitată de către ambii psihologi. În consecinţă, situaţia mea părea o problemă fără soluţie, ceva neobişnuit şi neacceptat în societate, motiv pentru care toate speranţele mele de a găsi ajutor şi rezolvare au dispărut”, continuă Dani în expunerea de motive pentru judecători.
Articolul integral poate fi citit în ZIARUL DE IAȘI.
