De câteva zile (de când au apărut câteva sondaje politice publicate) mă uit cu atenție și groază la partidele extremiste din România și la ascensiunea lor. Argumentația și construcția ei, cât și acel „de ce crește un asemenea partid?”, într-o țară cu o istorie în care dictatura a chinuit generații întregi, apare în tot mai multe emisiuni sau discuții în presă.
După mulți ani de pribegie am ajuns la concluzia că cel mai bine îți poți analiza propria țară atunci când pleci altundeva (cu cât mai departe, cu atât mai bine) pentru că poți avea o perspectivă comparativă lipsită de influențele din interiorul sistemului din care provii. Evident că depinde și ce pregătire ai dar și de unde mergi.
Dacă ești într-o zonă mai săracă o să te bucuri când te gândești la România și la UE și la toate avantajele cetățenești pe care le ai.
Dacă ajungi prin vest unde anumite lucruri sunt mai evoluate, o să vrei să ai acasă avantajele de acolo și asta dă naștere unui complex de reacții, în care nu vreau să intru acum, dar pot să ducă la un nivel mare de frustrare și să determine alegerea unui leadeshrip de tip extremist.
Pe vremea când lucram în Bangkok (înainte de pandemie), am avut contact cu primii filipinezi. Erau niște oameni extraordinari (am și rămas prieteni), munceau foarte mult și deși îndepilneam aceleași sarcini, ei primeau un sfert din salariul meu. Deși cultura și limba lor au la bază o origine austronasian (Australia + Asia) ne-am apropiat destul de repede și am găsit multe lucruri în comun.
Mi-am dorit să merg în Filipine și să înțeleg cât de mult pot din evoluția lor culturală mai ales că pe undeva cred că simțeam o oarecare familiaritate și datorită atitudinii față de politicieni, corupție și modul în care ne judecam țările din care plecaserăm, roase pe dinăuntru de corupție și cu o istorie cel puțin complicată.
După prima vizită acolo, am ajuns la concluzia că acele lucruri despre care discutaserăm și le găsisem în comun, erau în mare parte valabile.
Cumva e ironic cât de bine seamănă modelele culturale filipineze cu ale noastre: pe de o parte, conducători ai bisericii sau ai cultelor religioase, pe de cealaltă, starurile concursurilor de miss și mondenități implicate în politică sunt din păcate șabloane societale prezente peste tot în mass-media.
Lipsa de modele reale pe care societatea în mod natural nu reușește să le promoveze e evidentă și contribuie la alegeri nesănătoase printre cetățeni.
Lipsa de cultură, grobianismul și the shallowness sunt folosite și acolo de către partidele extremiste (din păcate ajunse la putere) pentru a incita la ură, violență și la rasism. Sună familiar?
În încercarea abrutizată de a se apropia de cetățeni, sunt folosite aceleași chei narative: colonie, ocupație, sclavie, influență, slugărnicie, ne vindem țara, ne cumpără străinii șamd.
Continuarea în Știri din diaspora
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
