Poate că nu este chiar o întâmplare că discursul homofob crește periculos în țările eurosceptice, cu deficite democratice grave, conduse de lideri ultra-populiști, precum Ungaria lui Orban sau Polonia lui Kaczyński. Acești lideri au mereu nevoie de un inamic, de o țintă falsă, pentru a distrage atenția publicului: ieri au fost migranții, apoi Soros, avorturile, acum au luat la țintă homosexualii și lesbienele.
Sunt genul de teme emoționale, perfect artificiale, care agită pericole imaginare dar aduc garantat voturi ieftine. Ele polarizează societatea și îi ajută pe liderii de mai sus să se profileze ideologic. Cu crucea în frunte, pozează în protectorii moralei creștine, a tradiției, apără țara de răul exportat de Occidentul decadent.
Prin urmare, de câte ori sunt criticați de Burxelles pentru alte nenorociri comise în țara lor, acești lideri populiști au deja explicația gata confecționată: suntem pedepsiți din cauză că nu înghițim ”propaganda LGBT”. Un refren tot mai des auzit în undergroundul politic autohton.
Dar cine a dat tonul, cine a scris partitura?
O lege adoptată pe data de 15 iunie în Parlamentul de la Budapesta combină pedepse mai aspre pentru pedofilie cu sancțiuni împotriva propagandei gay în rândul minorilor. Dat fiind că legea nu este precisă, există temeri că până și arborarea curcubeului în public ar putea fi pedepsită sau că filmele despre viața de familie ar putea fi interzise.
Bruxelles-ul a văzut în inițiativa lui Orban un nou atac la adresa minorităților sexuale, abil camuflat într-o lege dedicată protecției copilului. Protestul politic a avut ecouri până în lumea sportului, cu manifestări de solidaritate în timpul meciurilor de la Euro2020 față de minoritatea LGBT.
În ce privește Polonia, Comisia Europeană este pe cale să deschidă o procedură de infringement împotriva Poloniei din cauza zonelor „fără LGBT” înființate de unele autorități locale. Potrivit Reuters, partidul naționalist din Polonia, PiS, a făcut din politicile anti-gay o parte a platformei sale de guvernare: a interzis în mod explicit cuplurilor de același sex să adopte copii, în timp ce peste 100 de orașe și zone s-au declarat „fără LGBT”.
În această atmosferă tot mai ostilă, întreținută în special de țările din așa numitul grup V4, au apărut contrareacții. În Berlin și Paris au avut loc săptămâna trecută manifestații pro-LGBT de amploare. Până și în Turcia activiștii gay au ieșt pe străzi, dar acolo au fost repede dispersați cu gaze lacrimogene iar mai multe persoane au ajuns în arestul poliției.
Tot acum o săptămână, Papa Francisc a simițit nevoia să încurajeze un preot american care apără persoanele LGBT: ”Sunteţi preot pentru toţi bărbaţii şi toate femeile, aşa cum Dumnezeu este tată pentru toţi bărbaţii şi toate femeile”.
În extrema cealaltă găsim stânga italiană, unde doi parlamentari au inițiat un proiect de lege menit să pedepsească penal fapte de discriminare şi de incitare la violenţă împotriva persoanelor gay, transsexualilor (LGBT) şi persoanelor cu deficienţe.
De data asta, Vaticanul n-a mai fost chiar atât de tolerant, iar mai mulți episcopi catolici au criticat dur proiectul, avertizând că periclitează libertatea de gândire a credincioșilor catolici și că riscă să îi incrimineze penal pe cei care cred, de pildă, că familia trebuie formată dintr-un bărbat și o femeie.
Extremele din Ungaria sau Polonia au născut, așadar, alte extreme în Italia și i-au încurajat pe alți populiști să apeleze la discursul homofob. „Persoanele transgender mi se par dezgustătoare”, a declarat recent preşedintele Cehiei, Milos Zeman, comentând legea din Ungaria care interzice materialele LGBT în şcoli.
Dar ce treabă avem noi, aici, în România, cu disputele ideologice din Europa și cu mișcarea homofobă încurajată de Polonia și Ungaria?
Cum au reverberat ecourile mișcării anti-LGBT într-o țară în care două treimi din români afirmă că i-ar sprijini pe conservatorii naționaliști care promovează principii religioase și de ordin tradițional?
Sunt cel puțin trei momente în care s-au văzut efectele campaniei intense anti-LGBT duse la nivel european. Primul, adoptarea raportului Matic în Parlamentul European. Mai mulți liberali reprezentând aripa ultra-conservatoare din partid au propagat în spațiul public o manipulare sinistră, potrivit căreia ”s-a votat legea care le permite bărbaților să nască”.
Reacția liberalilor l-a făcut pe Klaus Iohannis să pară mai puțin european la Bruxelles. Discursul lor îi plasează pe liberali mai aproape de AUR și de tradiționaliștii din PSD.
Al doilea moment a fost decizia premierului de a îngropa tema educației sexuale în școli. Premierul Florin Cîțu a anunțat că pe 22 iunie că Ministerul Educației și va introduce de anul viitor ”educația pentru viață”, iar părinții își pot retrage copiii, ca la religie.
„Educația pentru viață”, o cedare în fața grupărilor religioase din PNL, ar urma să fie predată la gimnaziu și la liceu și va include educația sexuală, juridică, rutieră, pentru alimentație sănătoasă.
Altfel spus, o temă generoasă a fost compromisă din cauza alegerilor interne. Premierul Cîțu s-a temut că va pierde susținerea grupării conservatoare, foarte influente în PNL, prin urmare a sacrificat educația sexuală pe altarul intereselor de partid.
Al treilea ecou al valului conservator ridicat de populiștii Europei s-a auzit recent din gura liderului PNL. Orban de la București a vorbit, duminică, la Bacău, pe limba lui Orban de la Budapesta, despre valorile tradiționale ale românilor, familie, biserică, despre partenerii de coaliție care nu jură cu mâna pe Biblie și nu fac semnul crucii.
Președintele PNL s-a cățărat pe valul conservator tot mai agresiv, extrem de prezent nu doar în partidul său ci și pe rețelele de socializare și în comentariile la articolele despre comunitatea LGBT.
Este dreptul oricui să creadă în ce valori crede că i se potrivesc mai bine, conservatoare sau liberale, tradiționaliste sau progresiste. Nu există un adevăr absolut, suntem foarte diferiți și ar trebui să ne respectăm convingerile, însă religia, orientarea sexuală, viața intimă nu ar trebui amestecate niciodată cu politica.
Religia amestecată cu politica duce inevitabil la războaie, la propriu sau ideologice. Din acest tip de încleștare au curs râuri de sânge de-a lungul istoriei.
Azi poate nu ne mai căsăpim cu armele, dar ne sfâșiem în spațiul public cu cuvinte mai letale decât gloanțele.
Cu religia și sexul pe post de ofertă politică, ajungem rapid la o societate profund divizată, polarizată la extreme, cum a fost America republicană sub Trump, o contrareacție a exceselor ideologice de pe vremea Americii democrate sub Obama.
Din aceste excese ideologice, Europa trebuie să învețe și să le evite. Nici religia, nici orientarea sexuală n-au ce căuta în discursul politic rațional.
Când teme precum religia și orientarea sexuală devin teme de campanie electorală internă, fiți siguri că avem în față lideri populiști, în criză de argumente, în goană după voturi facile. Exact asta se întâmplă și în Republica Moldova, în plină campanie electorală, unde candidatul Kremlinului, Igor Dodon, agită la nesfârșit temele populiste centrate pe LGBT, străini și sperietoarea NATO. Iar când aceste teme se transformă în campanii pan-continentale, atunci trebuie să privim cu atenție cine se află în spatele lor.
Cui profită divizarea, polarizarea extremă, portretizarea Occidentului drept sursă a decăderii morale și a răului absolut?
În plin tumult european, ministrul rus de externe a publicat un editorial critic la adresa democrațiilor liberale publicat în cotidianul Kommersant. Serghei Lavrov a scris că elevii din școlile occidentale sunt învățați că Iisus Hristos a fost bisexual și non-binar.
„În mai multe țări occidentale, elevii învață la școală că Iisus Hristos era bisexual”, a declarat Serghei Lavrov, care a mai descris presupusele învățături drept niște „încercări de a încălca însăși natura umană”, pe lângă dreptul internațional.
Șeful diplomației de la Moscova a făcut această afirmație, fără să o susținută cu vreun exemplu, subliniind în același timp „permisivitatea fără limite” a Statelor Unite al Americii și a Europei, care „vor să impună o ordine bazată pe reguli asupra unor țări precum China și Rusia, pe care le eticheteze -democrații autocratice-”.
Altfel spus, Lavrov spune că ”Occidentul decandent” nu are căderea de a organiza alte țări și de a exporta modelul său democratic câtă vreme calcă în picioare morala creștină, apărată de Moscova.
Chiar dacă nu Rusia a generat mișcările ultra-conservatoare, anti-LGBT, cu siguranță a turnat gaz pe foc: le-a exploatat și amplificat prin trolii și aparatul de propagandă al Kremlinului. Textul lui Lavrov răspunde destul de clar la întrebarea cui profită valurile ridicate din senin pe o temă care dezbină America și, mai nou, Europa.
PS: Pentru cei care au uitat cum arată în România un lider după chipul și asemănarea lui Viktor Orban, e suficient să-și amintească de Liviu Dragnea, cu a lui temă perfect artificială amorsată în 2018, sub forma referendumului pentru familie. A fost momentul în care a vrut să ridice o perdea uriață de fum în timp ce scopul lui real era să distrugă justiția și să scape de pușcărie.
Articolul a fost publicat mai întâi în G4Media
